Indicii Nielsen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Indicii Nielsen (în engleză Nielsen ratings) sunt sisteme de măsurare a audienței dezvoltate de Compania Nielsen în încercarea de a calcula mărimea audienței și compoziția programelor de televiziune din Statele Unite ale Americii.

Nielsen Media Research a fost fondată de Arthur Nielsen, care era un analist de piață a cărui carieră a început în anii 1920 cu analiza reclamei de brand (marcă a unei firme) și s-a extins la analiza pieței radiofonice în anii 1930, culminând cu indicii Nielsen pentru programele radio, care au fost concepuți pentru a oferii statistici de piață a emisiunilor radio.

Astfel, primele ratinguri Nielsen pentru programele radio au fost lansate în prima săptămână din decembrie 1947. Au fost măsurate primele 20 de programe în patru domenii: publicul total, audiența medie, publicul cumulat și casele per dolar cheltuit pentru timp și talent. [1]

În 1950, compania Nielsen s-a mutat în televiziune, dezvoltând un sistem de rating folosind metodele pe care Nielsen însuși și compania sa le-au dezvoltat pentru radio. Această metodă a devenit sursa primară de informații privind măsurarea audienței în industria de televiziune.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Top 20 Network Shows, Rated 4 Ways, Announced by Nielsen” (PDF). Broadcasting-Telecasting. Broadcasting Publications, Inc. . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Format:Nielsen Format:TopUSTVShows Format:TopUSTVProgramsBySeason