Sari la conținut

Iancu Ghenescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iancu Ghenescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Băilești, Dolj, România Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata

Iancu Ghenescu (n. , Băilești, Dolj, România – d. , Brașov, România) a fost un general român, care s-a remarcat în luptele purtate în cel de-al Doilea Război Mondial.

Iancu Ghenescu a absolvit Liceul Carol I din Craiova (1914), Școala de ofițeri activi de infanterie (1916) și Școala Superioară de Război din București (1927-1929). A luptat în Primul Război Mondial, în cadrul Regimentului 31 Infanterie Calafat. A fost apoi ofițer de stat major la Corpul I Armată (1930-1933), reprezentant al Ministerului de Război la Departamentul Căilor Ferate (1935-1939). A fost avansat la gradul de locotenent-colonel la 1 octombrie 1937.[1]

A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind înaintat la 11 noiembrie 1941 la gradul de colonel, cu vechimea de la 31 octombrie 1941.[1] A deținut funcția de comandant secund al Diviziei 2 Munte, pe Frontul de Vest. În 14 mai 1945 a fost numit secretar general al Armatei de Uscat, fiind trecut în rezervă la 1 mai 1947, fără pensie. A fost înaintat ulterior la gradul de general.

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru devotamentul, priceperea și curajul de care a dat dovadă atât în calitate de comandant secund al Div. 2-a Munte, cât și în calitate de comandant de detașament și grupare, remarcându-se în deosebi în luptele pentru cucerirea satelor Zambor-Pogony, Cered, Taiti, Medweschidecut, cota 310, unde datorită intervenției sale personale satele de mai sus sunt cucerite rând pe rând, capturându-se numeroși prizonieri și mult material de război. De aceleași calități a dat dovadă în luptele de la frontiera cu Cehoslovacia, din zona fortificată a cotelor 380-388 și satelor Jesorek, Osusie și Nord de Luborek cota 570”.[2] A fost propus pentru decorare de către generalii Agricola Filip și Vasile Atanasiu.[necesită citare]

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[3] În localitatea Băilești există o stradă numită Strada General Iancu Ghenescu.[4] A fost înmormântat, în curtea fostei biserici greco-catolice din Râușor, Brașov.[necesită citare]

  1. ^ a b Decretul Conducătorului Statului nr. 3.135 din 11 noiembrie 1941 pentru înaintări în grad la Armata de Uscat, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 271 din 14 noiembrie 1941, partea I-a, pp. 7.109-7.110.
  2. ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.933.
  3. ^ a b Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  4. ^ net, Searchromania.NET - romania [AT] searchromania. „(Strada) General Iancu Ghenescu din Băilești, Județul Dolj - Informații, Numere de telefon, Străzi, Localități, Coduri poștale, Vremea”. www.searchromania.net. 
  5. ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.790.