Hymenolaimus malacorhynchos

Hymenolaimus malacorhynchos
Stare de conservare
	; În pericol (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Anseriformes
Familie:	Anatidae
Gen:	Hymenolaimus; G.R. Gray, 1843
Specie:	H. malacorhynchos
Nume binomial
	Hymenolaimus malacorhynchos; (Gmelin, JF, 1789)
Subspecies
	vezi text
Sinonime
	Anas malacorhynchus
	Modifică text

Hymenolaimus malacorhynchos sau rața albastră face parte din familia Anatidae a rațelor, gâștelor și lebedelor, endemică pentru Noua Zeelandă. Este singurul membru al genului Hymenolaimus. Statutul său taxonomic exact este încă nerezolvat, dar se pare că este înrudit cel mai îndeaproape cu tribul Anatini. Este reprezentată pe reversul bancnotei de 10 dolari din Noua Zeelandă.

Taxonomie

Căpitanul James Cook a văzut rața albastră în Dusky Sound, Insula de Sud, Noua Zeelandă, în a doua sa călătorie în Pacificul de Sud. În 1777, atât Cook, cât și naturalistul Georg Forster au menționat rața albastră în relatările lor separate despre călătorie.^[2]^[3] Un specimen a fost descris în 1785 de ornitologul englez John Latham în lucrarea sa A General Synopsis of Birds. Când, în 1789, naturalistul german Johann Friedrich Gmelin a revizuit și extins Systema Naturae a lui Carl Linnaeus, el a inclus rața albastră și a plasat-o alături de toate celelalte rațe din genul Anas. El a inventat numele binomial Anas malacorhynchos și a citat lucrările anterioare.^[4] Rața albastră este în prezent singura specie plasată în genul Hymenolaimus care a fost introdus special pentru specie de George Robert Gray în 1843.^[5]^[6] Denumirea genului combină cuvintele din greaca veche humēn, humenos însemnând „piele” sau „membrană” cu laimos însemnând „gât”. Epitetul specific malacorhynchos provine tot din greaca veche și combină malakos care înseamnă „moale” cu rhunkhos care înseamnă „cioc”.^[7]

Specia nu are rude apropiate.^[8] Relațiile sale taxonomice cu alte specii de păsări de apă rămân incerte; analizele ADN au plasat-o ca soră a rațelor din America de Sud (Anatini), dar fără rude apropiate. Începând cu 2013, a fost clasificată în mod obișnuit ca incertae sedis, dar probabil în cadrul Anatinae și aliată cu Anatini.^[9] Anterior se credea că este înrudită cu tribul călifarilor.^[10]^[11]

Sunt recunoscute două subspecii:^[6]

H. m. hymenolaimus (Mathews, 1937) – centrul, sudul Insulei de Nord (Noua Zeelandă)
H. m. malacorhynchos (Gmelin, JF, 1789) – vestul Insulei de Sud (Noua Zeelandă)

Congresul Ornitologic Internațional din 2022 a definit populațiile din Insula de Nord și din Insula de Sud ca subspecii distincte, pe baza unei divergențe genetice puternice și a unor diferențe de penaj.^[6]

Galerie

Note

^ BirdLife International. (2022). „Hymenolaimus malacorhynchos”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T22680121A214275489. Accesat în 5 iunie 2023.
^ Cook, James; Furneaux, Tobias (1777). A Voyage Towards the South Pole, and Round the World : Performed in His Majesty's ships the Resolution and Adventure, in the Years 1772, 1773, 1774, and 1775. 1 (ed. 2nd). London: W. Strahan and T. Cadell. pp. 72, 97.
^ Forster, Georg (1777). A Voyage Round the World, in His Britannic Majesty's Sloop, Resolution, Commanded by Capt. James Cook, During the Years 1772, 3, 4, and 5. 1. London: B. White, P. Elmsly, G. Robinson. p. 157.
^ Gmelin, Johann Friedrich (1789). Systema naturae per regna tria naturae : secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1, Part 2 (ed. 13th). Lipsiae [Leipzig]: Georg. Emanuel. Beer. p. 526. Arhivat din original la 29 iunie 2022. Accesat în 1 iulie 2022.
^ Gray, George Robert (1843). „Some remarks on the soft-billed duck of Latham”. Annals and Magazine of Natural History. 11 (71): 369–372 [370]. doi:10.1080/03745484309445317. Arhivat din original la 20 iunie 2022. Accesat în 1 iulie 2022.
^ ^a ^b ^c Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (ianuarie 2022). „Screamers, ducks, geese & swans”. IOC World Bird List Version 12.1. International Ornithologists' Union. Arhivat din original la 1 octombrie 2017. Accesat în 1 iulie 2022.
^ Jobling, James A. (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. pp. 198, 239. ISBN 978-1-4081-2501-4.
^ „Habitat loss > Hymenolaimus malacorhynchos (blue duck, whio) > Taxonomy”. NHM.ac.uk. Natural History Museum, London. Arhivat din original la 14 august 2014. Accesat în 5 decembrie 2014.
^ Howard, Richard; Moore, Alick (2013). A complete checklist of the birds of the world (ed. 4th).
^ Kear, J. (2005). Bird families of the world: Ducks, geese and swans. Oxford: Oxford University Press.
^ Livezey, Bradley C. (1986). „A phylogenetic analysis of recent anseriform genera using morphological characters” (PDF). Auk. 103 (4): 737–754. doi:10.1093/auk/103.4.737. JSTOR 4087184. Arhivat din original (PDF) la 17 februarie 2020. Accesat în 29 mai 2016.

Legături externe

Materiale media legate de Hymenolaimus malacorhynchos la Wikimedia Commons
Date legate de Hymenolaimus malacorhynchos la Wikispecies
ARKive: Images and movies of the Blue Duck (Hymenolaimus malacorhynchos)
BirdLife Species Factsheet.
Blue duck/Whio at the Department of Conservation
TerraNature | New Zealand ecology – Blue duck (Whio)
Blue Duck Project Charitable Trust
Whio Forever Project
Central North Island Blue Duck Trust Arhivat în 16 mai 2013, la Wayback Machine.

[iucn-1] BirdLife International. (2022). „Hymenolaimus malacorhynchos”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T22680121A214275489. Accesat în 5 iunie 2023.

[2] Cook, James; Furneaux, Tobias (1777). A Voyage Towards the South Pole, and Round the World : Performed in His Majesty's ships the Resolution and Adventure, in the Years 1772, 1773, 1774, and 1775. 1 (ed. 2nd). London: W. Strahan and T. Cadell. pp. 72, 97.

[3] Forster, Georg (1777). A Voyage Round the World, in His Britannic Majesty's Sloop, Resolution, Commanded by Capt. James Cook, During the Years 1772, 3, 4, and 5. 1. London: B. White, P. Elmsly, G. Robinson. p. 157.

[4] Gmelin, Johann Friedrich (1789). Systema naturae per regna tria naturae : secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1, Part 2 (ed. 13th). Lipsiae [Leipzig]: Georg. Emanuel. Beer. p. 526. Arhivat din original la 29 iunie 2022. Accesat în 1 iulie 2022.

[5] Gray, George Robert (1843). „Some remarks on the soft-billed duck of Latham”. Annals and Magazine of Natural History. 11 (71): 369–372 [370]. doi:10.1080/03745484309445317. Arhivat din original la 20 iunie 2022. Accesat în 1 iulie 2022.

[ioc-6] Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (ianuarie 2022). „Screamers, ducks, geese & swans”. IOC World Bird List Version 12.1. International Ornithologists' Union. Arhivat din original la 1 octombrie 2017. Accesat în 1 iulie 2022.

[7] Jobling, James A. (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. pp. 198, 239. ISBN 978-1-4081-2501-4.

[8] „Habitat loss > Hymenolaimus malacorhynchos (blue duck, whio) > Taxonomy”. NHM.ac.uk. Natural History Museum, London. Arhivat din original la 14 august 2014. Accesat în 5 decembrie 2014.

[9] Howard, Richard; Moore, Alick (2013). A complete checklist of the birds of the world (ed. 4th).

[10] Kear, J. (2005). Bird families of the world: Ducks, geese and swans. Oxford: Oxford University Press.

[Livezey-11] Livezey, Bradley C. (1986). „A phylogenetic analysis of recent anseriform genera using morphological characters” (PDF). Auk. 103 (4): 737–754. doi:10.1093/auk/103.4.737. JSTOR 4087184. Arhivat din original (PDF) la 17 februarie 2020. Accesat în 29 mai 2016.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]