Hylobates albibarbis
| Hylobates albibarbis[1] | |
|---|---|
_Tanjung_Puting_National_Park_-_Indonesia_2.jpg) | |
| În Parcul Național Tanjung Puting | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eukaryota |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Primates |
| Subordin: | Haplorhini |
| Infraordin: | Simiiformes |
| Familie: | Hylobatidae |
| Gen: | Hylobates |
| Specie: | H. albibarbis |
| Nume binomial | |
| Hylobates albibarbis Lyon, 1911 | |
 | |
| Arealul speciei Hylobates albibarbis (reprezentat cu verde) | |
Modifică text  | |
Hylobates albibarbis este o specie de giboni endemică în sudul Insulei Borneo. Este o specie amenințată, din cauza deforestării pădurilor tropicale, aflate între râurile Kapuas și Barito.[2] Probleme adiționale ce periclitează primatele din specia Hylobates albibarbis periclitează și alte primate arboricole.[3][4]
Specia Hylobates albibarbis este foarte asemănătoare cu alți giboni în ceea ce privește comportamentul și alimentația frugivoră a acesteia. A fost considerată cândva o subspecie a Hylobates agilis, dar pe baza unei analize recente a ADN-ului, unele autorități acum o clasificată ca specie separată.[1][4][5]
Descriere și istorie de viață
[modificare | modificare sursă]În general, blana speciei Hylobates albibarbis este gri sau maro închis. De obicei, acest gibon are o față neagră și o barbă albă. La fel ca alți giboni, aceste animale sunt primate de dimensiune mai mică, fără coadă. Obișnuiesc să trăiască în grupuri de familii mici, compuse dintr-un mascul, o femelă și puii lor. Aceste primate nu își construiesc cuiburi. S-au înregistrat giboni din această specie care s-au balansat deasupra solului la o înălțime de aprox. 15 m și cu o viteză de aproc. 55 km/h. Spre deosebire de alte primate, toți gibonii studiați în sălbăticie merg în două picioare, ținându-și brațele lungi deasupra capului.[6][7]
Speranța medie de viață a speciei Hylobates albibarbis este de 25 de ani. Masculii din această specie cântăresc în jur de 6,1-6,9 kg iar femelele circa 5,5-6,4 kg. De obicei, femelele ajung la maturitatea sexuală în aproximativ 48 de luni de la naștere.[8][9]
Dietă
[modificare | modificare sursă]În pădurile tropicale, specia Hylobates albibarbis tinde să fie fructivoră, fiind dependentă de pomii fructiferi și de smochine. Dieta lor este alcătuită din circa 65 % fructe și circa 23 % smochine. Ocazional, își completează dieta cu frunze și insecte.[10][11]
Amenințări
[modificare | modificare sursă]Deforestarea și mineritul au devenit o amenințare asupra mediului în Borneo pentru giboni și alte animale arboricole. Deoarece gibonii depind de zone forestiere dense pentru a călători și a fi în siguranță, aceste acțiuni au devenit probleme principale pentru supraviețuirea primatelor din specia Hylobates albibarbis. Printre alte amenințări care amenință această specie se numără incendiile de pădure provocate de fenomenele El Niño[2] și schimbarea climatică.[4].[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Groves, C. P. (). Wilson, D. E.; Reeder, D. M, ed. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Baltimore: Johns Hopkins University Press. OCLC 62265494. ISBN 0-801-88221-4.
- 1 2 3 Marshall, A.J., Nijman, V. & Cheyne, S. „Hylobates albibarbis”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat în 20 noiembrie 2021.
- ↑ Baker, Nick (). „Bornean Gibbon - Hylobates muelleri”. www.ecologyasia.com. Ecology Asia. Arhivat din original la .
- 1 2 3 4 Cheyne, S. M. (). „Behavioural ecology of gibbons (Hylobates albibarbis) in a degraded peat-swamp forest”. În Gursky, S.; Supriatna, J. Indonesian Primates. Developments in Primatology: Progress and Prospects. New York: Springer. pp. 121–156. doi:10.1007/978-1-4419-1560-3_8. ISBN 978-1-4419-1560-3.
- ↑ Hirai, H.; Hayano, A.; Tanaka, H.; Mootnick, A. R.; Wijayanto, H.; Perwitasari-Farajallah, D. (). „Genetic differentiation of agile gibbons between Sumatra and Kalimantan in Indonesia”. The Gibbons. pp. 37–49. doi:10.1007/978-0-387-88604-6_3. ISBN 978-0-387-88603-9.. p. 37.
- ↑ „Bornean Gibbon - Hylobates muelleri”. www.ecologyasia.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Bornean white-bearded gibbon”. Project Noah. Accesat în .
- ↑ Cheyne, Susan M. (). „Behavioural Ecology of Gibbons (Hylobates albibarbis) in a Degraded Peat-Swamp Forest”. Behavioural Ecology of Gibbon (Hylobates albibarbis) in a Degraded Peat-Swamp Forest (în engleză). pp. 121–156. doi:10.1007/978-1-4419-1560-3_8. ISBN 978-1-4419-1559-7.
- ↑ „Gibbons | National Geographic”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Santosa, Yanto (septembrie 2012). „Cohabitation Study of the Leaf Monkey and Bornean White-Bearded Gibbons in Gunung Palung National Park, West Kalimantan”. HAYATI Journal of Biosciences. 19 (3): 115–123. doi:10.4308/hjb.19.3.115
. - ↑ „Gibbons | National Geographic”. . Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Hylobates albibarbis la Wikimedia Commons
