Hirudo medicinalis
| Hirudo medicinalis | |
|---|---|
| |
| Hirudo medicinalis | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Annelida |
| Clasă: | Clitellata |
| Subclasă: | Hirudinea |
| Ordin: | Hirudinida |
| Familie: | Hirudinidae |
| Gen: | Hirudo |
| Specie: | H. medicinalis |
| Nume binomial | |
| Hirudo medicinalis Linnaeus, 1758 | |
Modifică text  |
|
 | Vă rugăm să contribuiți la îmbunătățirea articolului ajutând la extinderea lui. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina de discuții. |
Hirudo medicinalis este o specie de lipitori întrebuințată în scopuri medicale. Aceasta se pune pe victimă și îi bea sângele ca orice altă lipitoare. Traiul lor este unul de obicei subacvatic, dar se mai pot deplasa și pe uscat.[1]
Răspândire[modificare | modificare sursă]
H. medicinalis se găsește în Austria, Belarus, Croația, Cehia, Franța, Germania, Ungaria, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia, Slovenia, Suedia, Elveția, Ucraina și Regatul Unit.[1]
Întrebuințări medicale[modificare | modificare sursă]
Aceasta este folosită în tratarea sângelui, fiind pusă pe pacient și bându-i sângele infectat, conform superstiției populare.[1] Escrocul medical[2] o pune pe pacient, apoi lipitoarea se fixează pe el cu ajutorul dinților și îi bea sângele până când își umple complet organismul de sânge și apoi cade de pe pacient din cauza incapabilității de a mai sta fixată pe el. După aceea, lipitoarea rămâne nemișcată pentru o vreme.
Doar pentru un număr foarte mic de afecțiuni mai sunt folosite lipitori de către medicii moderni[3], spre deosebire de medicina pre-modernă, în care sângerarea era o practică frecventă, conform teoriei umorilor, astăzi abandonată.[4] Cu excepția acestui mic număr de afecțiuni, utilizarea lipitorilor de către naturopați sau chiar medici este considerată pratică medicală înșelătoare, bazată doar pe superstiții antice și medievale și nicidecum pe dovezi științifice.[2] Ele sunt de exemplu folosite în mod legitim în reatașarea chirurgicală a degetelor.[2] Riscurile terapiei cu lipitori sunt Pyoderma Gangrenosum și reacții alergice.[2]
Stare de conservare[modificare | modificare sursă]
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind amenințată moderat.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Utevsky, S. (). „Hirudo medicinalis”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 10190. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.
- ^ a b c d Crislip, Mark (). „Leech Therapy”. Science-Based Medicine – Exploring issues and controversies in the relationship between science and medicine. Accesat în .
- ^ Mestel, Rosie (). „Modern Bloodletting and Leeches”. Los Angeles Times. Accesat în .
- ^ „Bloodletting”. British Science Museum. . Accesat în .
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- TURCHIN, R. et al. Hirudoterapia și unele argumentări anatomoclinice. Recomandări metodice. Chișinău: CEP Medicina (Aprobat de Consiliul metodic Central al IP USMF „Nicolae Testemițanu”), 2014. 55 p.
