Helmintologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Helmintologie (Din greaca ἑλµινθο-, ἕλµινς = vierme + λογία = știință) este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul complex al viermilor (paraziți și neparaziți) și o ramură a parazitologiei care se ocupă cu studiul viermilor paraziți (ai omului, animalelor, plantelor), bolilor cauzate de ei și al mijloacelor de combatere a lor[1][2][3].

Zoologul Karl Rudolphi (1771–1832) este considerat părintele helmintologiei.[4]

Ca ramură a științei biologice, helmintologia și parazitologia se ocupă atât cu studiul morfo-funcțional al paraziților și helminților animali și vegetali, cât și a relațiilor dintre ei și gazdele lor, în scopul cunoașterii acestor interacțiuni, elaborării metodelor și procedeelor de prevenire și combatere, optimizarea condițiilor care asigură funcționarea normală a sistemelor vii, menținerea diversității biologice și diminuarea acțiunilor paraziților, fitoparaziților și helminților, precum și crearea condițiilor sanogene în mediul ambiant.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dictionar enciclopedic de biologie. 2005
  2. ^ Eleanor Lawrence. Henderson’s Dictionary of Biology. 2008
  3. ^ Oxford Dicționar de medicină. 2005
  4. ^ Chistul hidatic al mediastinului anterior, în revista Chirurgia Nr. 1, Ianuarie – Februarie 2012, p. 116
  5. ^ Glosar parazitologie

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M. Georgescu, M. Steinbach, O. Simionescu, A. Belchiță: Elemente practice de parazitologie - Protozoologie, helmintologie, entomologie, Editura Medicală, București, 1956
  • V. Nitzulescu, T. Bartolomeu: Elemente de helmintologie și terapie antihelmintică, 122 pagini, 1962