Heinrich Wilhelm Olbers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Heinrich Wilhelm Olbers
Heinrich Wilhelm Olbers.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Hemelingen, Germania[2][3] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2][3][5][6][7] Modificați la Wikidata
Bremen, Germania[8][2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBremen Modificați la Wikidata
PărințiJohann Georg Olbers[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriTheodor Olbers[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
astronom
medic Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuastronomie  Modificați la Wikidata
Alma MaterAthenaeum[*]
Universitatea Georg-August din Göttingen  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruOlbers' paradox[*]  Modificați la Wikidata
SocietățiAcademy of Useful Science[*]
Societatea Regală din Londra
Academia Regală Suedeză de Științe
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Academia Americană de Arte și Științe[*][9]
Academia Franceză de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Leopoldină
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]
Académie Nationale de Médecine[*]  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale[*] ()[10]
Ordinul Vulturul Roșu
Premiul Lalande (Modificați la Wikidata

Heinrich Wilhelm Matthäus Olbers (n. 11 octombrie 1758 - d. 2 martie 1840) a fost un astronom, medic și fizician german. A dezvoltat metoda de determinare a traiectoriei corpurilor cerești, a descoperit asteroizii 2 Pallas și 4 Vesta, precum și 6 comete și a formulat paradoxul care îi poartă numele.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Arbergen, lângă Bremen, fiind al optulea din cei 16 copii ai pastorului Johann Georg Olbers. În 1760 se mută cu familia la Bremen. Acolo urmează diverse școli, iar în 1777 începe studiul medicinei la Universitatea din Göttingen pe care îl încheie în 1780, teza de doctorat fiind o dizertație asupra ochiului uman.

Astronomie[modificare | modificare sursă]

Încă de mic și-a manifestat aptitudinea pentru astronomie. La 10 ani era interesat de marea cometă vizibilă în acel an, 1769. Ca student, audiază diverse cursuri de astronomie. În 1779, în perioada efectuării stagiului medical, descoperă metoda determinării traiectoriei unei comete.[11]

Olbers la maturitate

Deși era de profesie medic, dedică astronomiei întregul său timp liber. Cea mai mare parte a nopții o petrecea efectuând observații cerești mai ales asupra cometelor. În 1797, publică lucrarea Tratat asupra celei mai simple și comode metode de a calcula traiectoria unei comete[12], reeditată în 1847 și 1864. Metoda de calcul descrisă aici este și astăzi utilizabilă.

În 1800, la inițiativa astronomului Franz Xaver von Zach, a luat ființă Societatea Astronomică (Die Astronomische Gesellschaft), al cărei prim președinte a fost Johann Hieronymus Schröter. Observatorul astronomic al acesteia era unul dintre cele mai înzestrate din lume din acea perioadă. Printre alți membri fondatori s-au enumerat: Olbers, Karl Ludwig Harding, Ferdinand Adolf von Ende și Johann Gildemeister.

Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute, mai ales acele presupuse planete mici (de fapt asteroizi) existente între Marte și Jupiter.

Olbers descoperă asteroizii: Pallas[13] (28 martie 1802) și Vesta (29 martie 1807).[14]

Apreciere și recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Heinrich Wilhelm Olbers”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Allgemeine Deutsche Biographie 
  3. ^ a b c Encyclopædia Britannica 1911 
  4. ^ Biografisch Portaal, accesat în  
  5. ^ a b base Sycomore, accesat în  
  6. ^ a b SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Académie Nationale de Médecine, accesat în  
  8. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  9. ^ Members of the American Academy of Arts & Sciences: 1780-2012 (PDF) (în engleză), accesat în  
  10. ^ List of Fellows of the Royal Society1660 – 2007 (PDF) (în engleză), accesat în  
  11. ^ Era vorba de o cometă vizibilă prin fereastra unui pacient.
  12. ^ În original, Abhandlung über die leichteste und bequemste Methode, die Bahn eines Cometen zu berechnen.
  13. ^ A cărui orbită a fost studiată ulterior de matematicianul german Carl Friedrich Gauss.
  14. ^ Au mai fost descoperiți: [[Ceres (planetă pitică)|]] (de către Giuseppe Piazzi pe 1 ianuarie 1801) și Juno (Karl Ludwig Harding pe 1 septembrie 1804).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Teodorescu, Nicolae; Chiș, Gheorghe - Cerul, o taină descifrată, Editura Albatros, București, 1982
  • Scurtu, V. Virgil - În căutarea aștrilor, Editura Albatros, București, 1986
  • Cunningham, C.J. (2006) - The Origin of the Asteroids: Olbers versus Regner, Star Lab Press. ISBN 0-9708162-5-1.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]