Hedvig Taube

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hedvig Taube
Hedvigtaube.jpg
Hedvig Taube, cca 1740
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Stockholm, Suedia Modificați la Wikidata
Decedată (29 de ani) Modificați la Wikidata
Stockholm, Suedia Modificați la Wikidata
Părinți Edvard Didrik Taube[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Didrik Henrik Taube[*]
Catherine Charlotte De la Gardie[*] Modificați la Wikidata
Copii Frederick William von Hessenstein[*]
Hedvig Amalia von Hessenstein[*]
Karl Edvard von Hessenstein[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Sweden.svg Suedia Modificați la Wikidata
Ocupație doamnă de onoare
salonnière[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Partener(ă) Frederic I al Suediei  Modificați la Wikidata

Hedvig Ulrika Taube (171411 februarie 1744) a fost o nobilă suedeză, metresa oficială a regelui Frederic I al Suediei. În general ea este considerată a fi singura metresă regală oficială din istoria Suediei și a avut o influență politică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiica sfătuitorului regal, contele Edvard Didrik Taube și a soției acestuia, Christina Maria Falkenerg. Sora ei, Catherine Charlotte, s-a căsătorit cu fratele faimosului om de știință, contesa Eva Ekeblad, mătușa faimosului Axel von Fersen.

Regele Frederic I se apropia de 60 de ani și era cunoscut pentru excesele sale sexuale. La început tânăra fată l-a refuzat dar a fost influențată de marele efort de a fi convinsă; întâi, curteni oficiali i-au oferit poziția de doamnă de onoare a reginei. Prietenii regelui, rudele ei și chiar propria familie au încercat s-o convingă. Hedvig Taube avea nouă frați și familia ei suferea de pe urma datoriilor la jocuri de noroc în momentul sugestiei regelui.

Amiralul Carl Tersmeden i-a ținut un discurs spunându-i că viitoarea ei soartă va fi mai frumoasă decât își poate imagina, soțiile a doi nobili de la curte au vizitat-o pentru a o face să cedeze, mama ei, mătușile materne și paterne au făcut tot ce-au putut și în cele din urmă rezistența ei a cedat. Când trăsura a venit s-o ducă la curte, Tersmeden a declarat că a auzit-o spunând: "Soarta mea e mai grea decât mi-aș putea imagina. Sunt forțată să-mi expun virtutea pentru a salva familia mea ruinată la jocuri de noroc".[1]

A fost instalată la curte ca doamnă de onoare a reginei Ulrica Eleonora în 1731, și aparent a devenit mai mult decât o jucărie sexuală. La 1 martie 1733, Taube a născut o fiică numită Frederica Wilhelmina.

Scandal public[modificare | modificare sursă]

Hedvig Taube de Lorens Pasch.

În 1734, la scurt timp după ce fiica ei în vârstă de un an a murit, regele i-a acordat titlul de contesă von Hessenstein, a recunoscut-o oficial ca metresă a sa și i-a dăruit propriul ei palat. Acst lucru a declanșat un mare scandal, ea fiind prima metresă oficială din istoria Suediei. Bineînțeles, mulți regi ai Suediei au avut metrese, dar nici una nu a fost oficială în "stil francez".

Regina s-a încchis în apartamentul ei, preoții au refuzat să aducă un omagiu în biserică regelui "cu două soții", au început să circule pamflete satirice în Stockholm; opinia publică era favorabilă reginei, care era respectată pentru comportamentul ei pios. În 1720 regina a abdicat în favoarea soțului ei.

Regele a recunoscut public urmașii lui cu Taube și a negat zvonurile că s-ar fi căsătorit cu ea în secret, dar a răspuns că tratarea cu respect a reginei din recunoștință pentru abdicarea ei nu are nimic de-a face cu viața lui particulară și a scris o scrisoare reginei cerându-i s-o protejeze pe Taube după moartea lui. Regele a declarat că guvernul a promis să nu se implice în viața lui personală și a refuzat să accepte un protest scris. Regina a fost geloasă și mândria ei a avut de suferit.[2]

Metresă[modificare | modificare sursă]

Contesa a trăit o viață nefericită și discretă. După ce regina a refuzat să mai părăsească camerele ei, Taube nu și-a mai făcut apariția la curte. Ea nu a vrut să fie metresă și când ambasadorii străini au vizitat-o și i-au cerut să-și folosească influența, le-a spus că nu avea influență și nici nu-și dorea să aibă. A devenit totuși o patroană remarcată de artiști iar salonul ei a devenit o mică curte care rivaliza cu cea a reginei religioase. Unul dintre favoriții ei era poetul Olof von Dahlin, care era considerat un fel de poet de curte.

Indirect ea a jucat un rol politic. Avea mare influență asupra regelui și s-a spus că era suficient să recomande pe cineva pentru a deveni favorit al regelui și pentru a primii funcții publice.

La 10 martie 1735, Taube a născut al doilea copil, un fiu, numit Fredrik Vilhelm, mai târziu Prinț de Hessenstein. Doi ani mai târziu, la 26 noiembrie 1737, a născut al treilea copil, un alt fiu, numit Karl Edvard, care a primit titlul de conte de Hessenstein, și care a murit celibatar la Paris în 1769.

Indignarea legată de faptul că regele avea o metresă oficială nu a încetat și s-a discutat în Parlament de mai multe ori începând cu anul 1738; acest lucru a influențat popularitatea regelui. În 1739, regina a vrut ca Taube și cei doi fii ai ei să fie expulzați din țară. Ei au plecat spre Hesse însă Taube a rămas la Nyköping unde s-a întâlnit cu regele care a pretins că pleacă la vânătoare iar Taube nu a părăsit niciodată țara. Acest lucru a înfuriat-o pe regină care a refuzat să părăsească camera timp de 14 zile; s-a spus că asta a contribuit la declinul sănătății reginei însă Taube a continuat să fie metresă. În paralel regele a continuat să folosească prostituate, lucru care a înrăutățit și mai mult reputația lui.

La 9 decembrie 1743 ea a născut cel de-al patrulea copil al lui Frederic și a doua fiică, Hedvig Amalia, numită contesă de Hessenstein; Hedvig Amalia a murit în 1752 la vârsta de nouă ani. Anul următor Taube a rămas din nou însărcinată însă a murit la naștere. A fost înmormântată împreună cu fătul ei - o fiică - la biserica din Strängnäs.

În 1745, Taube a fost înlocuită în funcția de metresă oficială cu nobila Catharina Ebba Horn, care a fost numită contesă. Relația lor a durat numai trei ani iar ea a fost în mare parte uitată de istorie.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Herman Lindqvist (2006) (în Swedish). Historien om alla Sveriges drottningar (The history of all the queens of Sweden). Norstedts Förlag. ISBN 91-1-301524-9 
  2. ^ Ulrika Eleonora d. y. Karl XII:s syster, Walfrid Holst, Wahlström & Widstrand 1956 p. 298 ff