Guillaume de Tir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Guillaume de Tir
William of tyre.jpg
Guillaume de Tir
Date personale
Născut1130[1][2] Modificați la Wikidata
Ierusalim, Regatul Ierusalimului Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani) Modificați la Wikidata
Ierusalim, Regatul Ierusalimului Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (XII-XIII).svg Franța
Byzantine imperial flag, 14th century, square.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
preot
scriitor Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Arhiepiscop de Tyr[*] Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorFrederick de la Roche[*]
SuccesorJoscius[*]
Chancelor of kingdom of Jerusalem[*] Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorRalph[*]
Succesor Q51953834[*]

Guillaume din Tir, în istoriografia anglofonă cunoscut și ca William din Tir (n. 1130,[1][2] Ierusalim, Regatul Ierusalimului – d. , Ierusalim, Regatul Ierusalimului; în latină Willelmus Tyrensis) a fost un prelat, cronicar și arhiepiscop medieval. Ca arhiepiscop al Tirului, el este uneori cunoscut sub numele de Guillaume sau William al II-lea pentru a fi distins de predecesorul său, William I, englezul și fostul preot al Bisericii Sfântului Mormânt, arhiepiscop de Tir între 1127 și 1135. A crescut la Ierusalim la curtea Regatului Ierusalimului, care a fost înființat în 1099 după prima Cruciadă, unde și-a petrecut douăzeci de ani studiind artele liberale și legea canonică în universitățile din Europa.

După întoarcerea lui Guillaume la Ierusalim în 1165, regele Amalric la făcut ambasador în Imperiul Bizantin. Guillaume a devenit tutorele fiului regelui, viitorul rege Balduin al IV-lea. După moartea lui Amalric, Guillaume a devenit cancelar și arhiepiscop al Tirului, două înalte funcții în regat, iar în 1179 a condus delegația orientului la cel de-al treilea Conciliu al Lateranului. Așa cum a fost implicat în lupta dinastică care sa petrecut în timpul domniei lui Balduin al IV-lea, importanța lui a scăzut atunci când fracțiunea rivală a dobândit controlul asupra afacerilor regale, murind în obscuritate, probabil în 1186.

Guillaume a scris un raport al Conciliului Lateran și o istorie a statelor islamice de pe timpurile lui Mohamed. Nici una dintre lucrări nu a supraviețuit. Este faimos astăzi ca autor al unei istorii bogate a Regatului Ierusalimului. Guillaume a compus cronica sa într-o latină excelentă pentru timpul său, cu numeroase citate din literatura clasică. În cronică se dă câteodată titlul Historia rerum în partibus transmarinis gestarum („Istoria faptelor de după mare”) sau Historia Ierosolimitana („Istoria Ierusalimului”) ori „Historia” pe scurt. A fost tradusă în franceză la scurt timp după moartea sa, iar ulterior în numeroase alte limbi. Deoarece este singura sursă pentru istoria Ierusalimului din secolul al XII-lea scrisă de un autohton, istoricii au presupus de multe ori că afirmațiile lui Guillaume ar putea fi luate la valoarea nominală. Cu toate acestea, istorici mai recenți au arătat că implicarea lui Guillaume în disputele politice ale regatului a dus la apariția unor prejudecăți detectabile în contul său. În ciuda acestui fapt, el este considerat cel mai mare cronicar din timpul cruciadelor și unul dintre cei mai buni autori ai Evului Mediu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Guillaume de Tir”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b William of Tyre, SNAC, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Willemi Tyrensis Archiepiscopi Chronicon, ed. R. B. C. Huygens. 2 vols. Corpus Christianorum Continuatio Medievalis, vols. 63 & 63a. Turnholt: Brepols, 1986. Latin text with introduction and notes in French.
  • L'Estoire d'Eracles empereur et la conqueste de la terre d'Outremer, in Recueil des historiens des croisades, Historiens occidentaux, vols. I-II (1844, 1859). fr
  • J. A. Giles, trans. Roger of Wendover's Flowers of History. London, 1849.
  • La Chronique d'Ernoul et de Bernard le Trésorier, ed. Louis de Mas Latrie. Paris, 1871. fr
  • Guillaume de Tyr et ses continuateurs, ed. Alexis Paulin Paris. Paris, 1879–1880. fr
  • Margaret Ruth Morgan, La continuation de Guillaume de Tyr (1184–1197). Paris, 1982. fr
  • Helen J. Nicholson, ed. The Chronicle of the Third Crusade: The Itinerarium Peregrinorum and the Gesta Regis Ricardi. Aldershot: Ashgate, 1997.
  • Janet Shirley, Crusader Syria in the Thirteenth Century: The Rothelin Continuation of the History of William of Tyre with part of the Eracles or Acre text. Aldershot: Ashgate, 1999.