Grumman TBF Avenger
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Grumman TBF Avenger | |
 | |
| Tip | carrier-capable torpedo bomber[*] torpedo bomber with 1 engine[*] torpedo-armed monoplane[*] aeronavă cu bază de portavion Bombardier torpilor  |
|---|---|
| Constructor | Grumman[*][1] General Motors Trenton |
| Zbor inaugural | |
| Introdus | februarie 1942 |
| Beneficiar principal | Grumman Avenger in service[*] Marina Statelor Unite Royal Navy Marina Franceză Royal Canadian Navy[*] Royal New Zealand Air Force[*] Conair Group[*] |
| Bucăți fabricate | 9.839 |
Grumman TBF Avenger este un bombardier torpilor american din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dezvoltat inițial pentru Marina SUA și United States Marine Corps.
Destinat să devină unul dintre cele mai bune avioane torpiloare îmbarcate pe portavioane din cel de-al Doilea Război Mondial, Grumman TBF Avenger a primit botezul focului în timpul Bătăliei de la Midway.[2]
Prototipul XTBF-1 a zburat pentru prima dată la 1 august 1941, după ce un număr de 286 de aparate fuseseră deja comandate. Primul TBF-1 a apărut în ianuarie 1942, iar formația de luptă VT-8 a primit primul avion în luna mai a aceluiași an. Pe 4 iunie 6 avioane VT-8 au fost lansate în Bătălia de la Midway, dar numai unul s-a întors - și acesta cu un trăgător la mitralieră mort și cu altul rănit. Cu toate că acest debut a fost de rău augur, producția a fost accelerată de General Motors, care a preluat producția în plus de la Grumman, producând versiunea TBM-1. Subvariantele au inclus TBF-1C, cu două tunuri în aripi, și TBF-1B care a aprovizionat Regatul Unit, fiind produs sub licență, precum și TBF-1D și TBF-1E, cu radar ASV, și TBF-1L cu reflector de căutare în cala bombelor.
Producția totală de TBF-1 și TBM-1, cu toate subvariantele, a fost de 2290 aparate și, respectiv, 2882 aparate.
General Motors (Divizia de est) a produs 4664 de avioane TBM-3 cu motor R-2600-20 și subvariantele corespunzătoare versiunii TBF-1. Marea Britanie a primit 395 avioane TBF-1 și 526 TBM-3 și Noua Zeelandă 63. Varianta TBM-3P echipată cu camere foto și varianta TBM-3H au fost versiunile finale din război, dar Avenger a continuat să fie în dotarea Marinei SUA până în 1954.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ United States Naval Aviation 1910-2010 Volume II Statistics. United States Naval Aviation 1910-2010. martie 2017. p. 32. ISBN 978-0-945274-86-5. Wikidata Q21506393.
- ↑ „The Grumman TBF Avenger: The Bomber That Changed the War”, Visit Pearl Harbor, , arhivat din original la , accesat în
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Grumman Avenger la Wikimedia Commons
