Grigore Andronescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigore Andronescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat1851 (72 de ani) Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
PărințiȘerban Andronescu Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească Modificați la Wikidata
Ocupațiejudecător
istoric Modificați la Wikidata

Grigore Andronescu (n. , București, Țara Românească – d. 1851, București, Țara Românească) a fost judecător, istoric român. Fiul lui Șerban Andronescu.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Grigore Andronescu s-a născut la București, la 11 ianuarie 1778. A fost dregător, ulterior judecător (1831-1841), a continuat ceea ce tatăl său a lăsat în urmă, manuscrisul având titlu: Domniile Țării Rumănești cîte au statut din vremea Radului voevod ce se chema Negrul, carele s-au scoborît din Țara Ungurească și au venit in Țara Românească și cu oști și au gonitu pre tătari, care lăcuia într-aceste locuri și au stătutu întîiu domnu al Țării Rumânești, în leat de la Hristos 1290. A scris și despre evenimentele din perioada anilor 1799-1817, apoi de cele din perioada anilor 1823-1848, acestea fiind mai bogate în informații. A scris despre istoria politică internă și internațională a Țării Românești și despre societatea bucureșteană din perioada respectivă. Pe lângă acestea, a mai și notat peste 200 de contemporani decedați, ceea ce a oferit informații de valoare despre arborele genealogic al câtorva familii din București. Manuscrisul original s-a păstrat.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Domniile Țării Rumănești cîte au statut din vremea Radului voevod ce se chema Negrul, carele s-au scoborît din Țara Ungurească și au venit in Țara Românească și cu oști și au gonitu pre tătari, care lăcuia într-aceste locuri și au stătutu întîiu domnu al Țării Rumânești, în leat de la Hristos 1290.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 34.