Gheorghe Manoliu
| Gheorghe Manoliu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Piatra-Neamț, România |
| Decedat | (92 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Ramura | Gebirgsjäger[*] |
| Gradul | general-maior |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial Primul Război Mondial Al Doilea Război Balcanic Operațiunea Barbarossa Bătălia de la Sevastopol |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea de Cavaler al Crucii de Fier () Ordinul Mihai Viteazul () Ordinul „23 August” () Ordinul Coroana României () Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 () Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*] Crucea de Fier cl. I[*] () |
Modifică date / text  | |
Gheorghe V. Manoliu (n. 21 mai 1888, Piatra Neamț - d. 28 august 1980, București) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
Primii ani de școală i-a urmat în localitatea natală continuând la Liceul Petru Rareș, apoi s-a înscris la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie pe care a absolvit-o în anul 1909 cu gradul de sublocotenent.[1]
În anul 1911 s-a căsătorit cu Adela-Otilia Vasiliu din Neagra Șarului și au avut o fiică Nadia.[2]
A urmat Școala Specială a Infanteriei pe care a absolvit-o în 1913 iar între 1919 și 1921 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război.
Cariera militară a început-o în anul 1909 la Regimentul 15 Infanterie „Războieni”.
A participat la al doilea Război Balcanic când a fost promovat la gradul de locotenent.[3]
A fost mobilizat la 14 august 1916 la comanda companiei de pușcași din Regimentul 54 Infanterie Roman. La 1 septembrie 1917, în urma bătăliei de la Oituz, a fost avansat în grad de maior și numit ofițer în statul major al Diviziei 2 Infanterie. În anul 1925 a fost o reorientare în cariera sa militară fiind avansat la gradul de locotenent-colonel și mutat la comanda Batalionului 12 Vânători de Munte. A devenit colonel în 1933 și numit la comanda unității de Infanterie „Războieni” până în anul 1937 când a fost numit șef de stat major în Brigada 6 Infanterie Focșani. În anul 1939 a fost numit general de brigadă preluând comanda Brigăzii 2 Mixte Munte din Bistrița Năsăud până la 10 ianuarie 1940 când a fost numit la conducerea Brigăzii 4 Mixte Munte.[1]
A fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru curajul, abnegația și energia remarcabilă de care a dat dovadă în luptele dela frontieră, apoi Storojineț, Cernăuți și Nordul Basarabiei, asigurând prin fermitatea hotărîrilor luate, manevra Corpului de Munte. La trecerea Nistrului de asemenea a organizat reușita operațiunilor, menținând Capul de pod cu toate atacurile înverșunate ale inamicului”.[4]
În Bătălia de la Sevastopol a condus Divizia 4 Mixtă Munte luptând în luna iunie 1942 pe crestele de la Wald Kreuze și Keghel (două puternice cazemate care dominau întreaga regiune) și a ajutat Corpul 54 Armată german să pătrundă pe Valea Ciornaia.[1]
La data de 20 martie 1943 a fost avansat general de divizie și numit la comanda Corpului 4 Teritorial Iași, retras în judetul Dolj, cu Punctul de Comandă la Balș.
În perioada 23–31 august 1944, Corpul 4 Teritorial Iași a contribuit la alungarea trupelor germane din judetele Dolj, Gorj și Mehedinți. Generalul de divizie Gheorghe Manoliu a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, la data de 27 martie 1945, la vârsta de 58 de ani, din care 38 de ani a activat în cadrul armatei române. În 1949, generalul Gheorghe Manoliu a fost condamnat in absentia la 45 de ani de pușcărie pentru crime de război.[5]
Între 1952 - 1954, generalul Gheorghe Manoliu a fost arestat și încarcerat la Jilava apoi la Aiud. Soția lui a fost deasemena închisă deși nu au existat motive temeinice. Pe motive medicale au fost eliberați din detenție în 1954.[3][6]
A fost declarat post-mortem cetățean de onoare al comunei Șaru Dornei.[2]
Decorații și medalii
[modificare | modificare sursă]- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - 30 august 1942
- Ordinul „Apărarea Patriei” (1913)[1]
- Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1919[1]
- „Semnul Onorific pentru 25 ani de serviciu”[1]
- medalia „Peleș”[1]
- Ordinul rusesc „Sfântul Stanislau”, clasa a III-a[1]
Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor cu însemne militare (9 mai 1941)[7]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (17 octombrie 1941)[4]- ordinul „Steaua României”
- Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a[1]
- Ordinul german „Crucea de fier”[1]
- Ordinul „23 August” clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j Chiper, Constantin (). Veterani în slujba patriei. II. Ploiești: Buratino. ISBN 973-87130-7-2.
- ^ a b Patza, Gheorghe (). Monografia comunei Șaru Dornei. Axa.
- ^ a b lt(rez) (). „General de divizie Gheorghe Manoliu”. Romania Military. Accesat în .
- ^ a b Decretul Regal nr. 2.886 din 17 octombrie 1941 pentru conferiri de ordine, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.394.
- ^ Biography of Major-General V. Gheorghe Manoliu (1888 – 1980), Romania, generals.dk
- ^ Biography of Major-General V. Gheorghe Manoliu (1888 – 1980), Romania, generals.dk
- ^ Decretul regal nr. 1.300 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.486.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 135.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.