Gheorghe Enescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Enescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Gheorghe Enescu (n. 7 ianuarie 1932, Tâmna, județul Mehedinți - d. 27 februarie 1997, Turnu Severin) a fost un filosof, publicist, traducător și profesor universitar român.

Studii[modificare | modificare sursă]

A absolvit cursurile Liceului „Aurel Vlaicu” din București în 1952 și Facultatea de Filosofie a Universității București în 1957. În 1962 obține doctoratul la Universitatea „Lomonosov” din Moscova, cu teza Problema adevărului în logica formală.

Activitate didactică[modificare | modificare sursă]

Imediat după absolvirea facultății este reținut ca asistent la Catedra de Istorie a Filosofiei și Logică a Universității București. A participat la congrese internaționale de logică și filosofia științei. A fost profesor titular al cursurilor de Logică generală și Teoria sistemelor logice (Metalogica) la Universitatea București, Universitatea Titu Maiorescu și Universitatea Spiru Haret.

Activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  1. Introducere în logica matematică[1]
  2. Logică și adevăr[2]
  3. Logica simbolică[3]
  4. Filozofie și logică[4]
  5. Teoria sistemelor logice. Metalogica[5]
  6. Fundamentele logice ale gândirii[6]
  7. Dicționar de logică, 1985[7] (ed. a II-a, 2003[8]).
  8. Tratat de logică[9]
  9. Paradoxuri, sofisme, aporii[10] (volumul cuprinde cea mai mare parte a studiilor și articolelor publicate de Gheorghe Enescu în cărți și reviste de specialitate).

Articole și studii[modificare | modificare sursă]

  1. Paradoxele logicii matematice, în „Cercetări Filosofice”, X, nr. 3, 1963.
  2. Problema nivelului de abstracție în logica propozițiilor, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XII, 1963.
  3. Paradoxele logico-matematice și procesul cunoașterii, în „Revista de Filosofie”, XI, nr. 1, 1964.
  4. Concepția lui Tarski despre adevăr în limbajele formalizate, în „Revista de Filosofie”, XI, nr. 6, 1964.
  5. Teoria carteziană a cunoașterii în „Reguli”, studiu introductiv la René Descartes, Reguli utile și clare pentru îndrumarea minții în cercetarea adevărului, Editura Științifică, București, 1964.
  6. Les lois aritmétiques de la vérité, în „Acta Logica”, VII-VIII, nr. 7-8, 1964-1965.
  7. Observations sur certaines problémes controversés de la logique moderne, în „Acta Logica”, IX, nr. 9, 1966.
  8. Axiomatica logicii propozițiilor, în „Revista de Filosofie”, XV, nr. 2, 1967.
  9. Calculul axiomatic al predicatelor, în „Revista de Filosofie”, XVI, nr. 1, 1968.
  10. Un formalisme sillogistique, în „Acta logica”, XI, nr. 11, 1968.
  11. Logica identității, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XVII, 1968.
  12. Semantica logică, în vol. colectiv Limbaj, logică, filosofie, Editura Științifică, București, 1968.
  13. Analiza logică a conjuncțiilor în limba română, în „Revista de filosofie”, XVI, nr. 7, 1969.
  14. Patru probleme ale logicii moderne, în „Revista de filosofie”, XVIII, nr. 7, 1971.
  15. Rudolf Carnap – filosof și logician, studiu introductiv la R. Carnap, Semnificație și necesitate, Editura Dacia, Cluj, 1972, traducere de Gh. Enescu și S. Vieru.
  16. Câteva probleme ale logicii moderne, în vol. Colectiv Direcții în logica contemporană, Editura Științifică, București, 1974.
  17. Concepte și axiomatizare, în „Revista de Filosofie”, XXVIII, nr. 6, 1979.
  18. Schiță asupra dezvoltării logicii deontice, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXIX, 1980.
  19. Criză și revoluție în știință, în „Revue Roumaine des Sciences Sociales, Série de Philosophie et Logique”, nr. 3-4, 1981.
  20. Note logice în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXI, 1982.
  21. Cu privire la pseudoantinomii, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXII, 1983.
  22. Logica și structurile topologice, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXIV, 1985.
  23. Raționalitatea și teoria jocurilor, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXV, 1986.
  24. Natura experienței ca temă de reflecție, în „Revista de Filosofie”, XXXIII, nr. 4, 1986.
  25. Paradoxe și contexte pragmatice, în „Revista de Filosofie”, XXXIV, nr. 6, 1987.
  26. Problema deciziei în logica standard, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXVI, 1987.
  27. Teoreme de indecidabilitate în sisteme de tipul Principia Mathematica, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXVII, 1988.
  28. Paradoxe și decizie în sistemele deductive, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXVIII, 1989.
  29. Identitate și necontradicție în logica actuală, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XXXIX, 1990.
  30. Clasificarea termenilor, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XL, 1991.
  31. Aporiile lui Zenon, (I), (II), în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XLI, 1992, XLII, 1993,
  32. Analiza logică a antinomiilor kantiene (I), (II), (III), în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XLIII, 1994, XLIV, 1995, XLV, 1996)
  33. Antinomiile în concepția lui Hegel, în „Analele Universității București”, seria Filosofie, XLV, 1996.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  1. Logică și filozofie, Editura Politică, București, 1966, ediție îngrijită de Mircea Târnoveanu și Gheorghe Enescu. Volumul (575 p.) cuprinde traduceri de texte fundamentale de logică și filosofie a logicii și matematicii.
  2. Logica științei, Editura Politică, București, 1978, ediție îngrijită de Gheorghe Enescu și Cornel Popa. Volumul (599 p.) cuprinde traduceri de texte fundamentale de teoria și metodologia cunoașterii științifice.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române (1978), pentru cartea Teoria sistemelor logice. Metalogica.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Enescu: Introducere în logica matematică, Editura Științifică, București, 1965.
  2. ^ Gheorghe Enescu: Logică și adevăr, Editura Politică, București, 1967.
  3. ^ Gheorghe Enescu: Logica simbolică, Editura Științifică, București, 1971.
  4. ^ Gheorghe Enescu: Filozofie și logică, Editura Științifică, București, 1973.
  5. ^ Gheorghe Enescu: Teoria sistemelor logice. Metalogica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.
  6. ^ Gheorghe Enescu: Fundamentele logice ale gândirii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980.
  7. ^ Gheorghe Enescu: Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
  8. ^ Gheorghe Enescu: Dicționar de logică, ed. a II-a, Editura Tehnică, București, 2003, ISBN 973-31-2160-6
  9. ^ Gheorghe Enescu: Tratat de logică, Editura Lider, București, 1997.
  10. ^ Gheorghe Enescu: Paradoxuri, sofisme, aporii, Editura Tehnică, București, 2003, ISBN 973-31-2164-9

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Enescu: Paradoxuri, sofisme, aporii: studii logico - filosofice, Editura Tehnică, București, 2003, ISBN 973-31-2164-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]