Galopul lui Gish

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Galopul lui Gish” este o tehnică folosită în timpul dezbaterilor care se centrează pe a copleși adversarul cu cât mai multe argumente cu putință, fără a ține seama de corectitudinea lor sau de puterea lor de convingere.

Termenul a fost inventat de Eugenie C. Scott și numit după creaționistul Duane T. Gish, care a folosit tehnica în mod frecvent contra adversarilor săi cu care dezbătea pe tema evoluției.[1][2]

Tehnica și contra-măsurile[modificare | modificare sursă]

În cursul unui galop al lui Gish, un participant la dezbatere își confruntă oponentul cu o serie rapidă de multe argumente specioase, jumătăți de adevăruri și aserțiuni false într-un timp foarte scurt, ceea ce face ca oponentului să îi fie imposibil să le respingă pe toate în cadrul unei dezbateri formale.[3][4] În practică, fiecare aserțiune enunțată de un „galopant al lui Gish” necesită un timp considerabil mai mare pentru a fi respinsă sau verificată factual decât pentru a fi enunțată.[5] Tehnica aceasta răpește timpul oponentului și poate arunca dubii a competenței sale de a dezbate în fața unui public nefamiliarizat cu această tehnică, în special dacă nu există o verificare independentă a faptelor[6] sau dacă publicul are doar o cunoaștere limitată asupra subiectului discutat.

În general, este mai dificil de folosit un galop al lui Gish într-o dezbatere structurată decât în una liberă.[7] Dacă un participant la dezbatere este la curent că adversarul a folosit des galopuri ale lui Gish, tehnica poate fi contracarată prin a respinge dinainte și a denunța argumentele bine-cunoscute ale acelui oponent, înainte ca el să aibă posibilitatea de a lansa un galop al lui Gish.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Scott 2004, p. 23.
  2. ^ Scott 1994.
  3. ^ Logan 2000, p. 4.
  4. ^ Sonleitner 2004.
  5. ^ Hayward 2015, p. 67.
  6. ^ Grant 2011, p. 74.
  7. ^ Johnson 2017, p. 14-15.
  8. ^ Grant 2015, p. 55.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Grant, John (). Denying Science: Conspiracy Theories, Media Distortions, and the War Against Reality. Prometheus Books. ISBN 9781616144005. 
  • Grant, John (). Debunk it: How to Stay Sane in a World of Misinformation. San Francisco: Zest Books. ISBN 978-1-936976-68-3. 
  • Hayward, C.J.S. (). The Seraphinians: '"Blessed Seraphim Rose" and His Axe-Wielding Western Converts. The Collected Works of C.J.S. Hayward. San Francisco: Zest Books. 
  • Johnson, Amy (). Gasser, Urs, ed. „The Multiple Harms of Sea Lions” (PDF). Perspectives on Harmful Speech Online. Berkman Klein Center for Internet & Society. p. 14. 
  • Logan, Paul (). „Scientists Offer Creationist Defense”. West Side Journal. Albuquerque Journal. 120 (56). p. 4 – via Newspapers.com. 
  • Sonleitner, Frank J. (). „Winning the Creation Debate”. Reports. National Center for Science Education. 24 (6): 36–38. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Scott, Eugenie (). Confronting Creationism. Reports of National Center for Science Education. 24/6. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Scott, Eugenie (). „Debates and the Globetrotters”. Talk Origins Archive. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]