Gâscă chinezească

Gâscă chinezească
Stare de conservare
	; În pericol (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Anseriformes
Familie:	Anatidae
Gen:	Anser
Specie:	A. cygnoides
Nume binomial
	Anser cygnoides; (Linnaeus, 1758)
	Ariile de reproducere (zonele nordice) în portocaliu și cele de iernare (zonele sudice) în albastru
Sinonime
	Anser cygnoides (Linnaeus, 1758) [orth. error]; Anas cygnoides Linnaeus, 1758; Cycnopsis cygnoides; Cygnopsis cygnoides (Linnaeus, 1758);
	Modifică text

Gâsca chinezească (Anser cygnoides) denumită și gâscă-lebădă este o gâscă mare cu un areal natural de reproducere în Mongolia interioară, nord-estul Chinei și Extremul Orient rusesc. Este migratoare și iernează în principal în centrul și estul Chinei.^[2]^[3]

Taxonomie

Gâsca chinezească a fost descrisă oficial în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în cea de-a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae sub denumirea binomială Anas cygnoides.^[4]^[5] În prezent, este una dintre cele 11 specii plasate în genul Anser care a fost introdus de zoologul francez Mathurin Jacques Brisson în 1760.^[6]

Epitetul specific combină latinescul cygnus care înseamnă „lebădă” cu terminația din greaca veche -oidēs care înseamnă „asemănător”.^[7] Specia este monotipă: nu sunt recunoscute subspecii.^[6]

Descriere

Gâsca chinezească este mare și cu gâtul lung pentru genul său, păsările sălbatice având o lungime de 81-94 cm (cea mai lungă gâscă Anser) și cântărind 2,8-3,5 kg sau mai mult (al doua ca greutate după gâsca de vară). Sexele sunt similare, deși masculul este mai mare, cu un cioc și un gât proporțional mai lungi; de fapt, cele mai mari femele sunt abia la fel de mari ca cei mai mici masculi. Dimensiunile tipice ale aripii sunt de 45-46 cm la masculi și 37,5-44 cm la femele; ciocul are o lungime de aproximativ 8,7-9,8 cm la masculi și 7,5-8,5 cm la femele. Tarsul masculilor măsoară aproximativ 8,1 cm.^[2]^[3] Anvergura aripilor gâștelor adulte este de 160-185 cm.^[8]

Galerie

Note

^ BirdLife International. (2016). „Anser cygnoid”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22679869A228564177. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22679869A228564177.en .
^ ^a ^b Carboneras, Carles (1992). del Hoyo, Josep; Elliott, Andrew; Sargatal, Jordi, ed. Handbook of Birds of the World. Volume 1: Ostrich to Ducks. Barcelona: Lynx Edicions. p. 581. ISBN 978-84-87334-10-8.
^ ^a ^b Madge, Steve; Burn, Hilary (1987). Wildfowl: an identification guide to the ducks, geese and swans of the world. Helm Identification Guides. London: Christopher Helm. ISBN 978-0-7470-2201-5.
^ Linnaeus, Carl (1758). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 122.
^ Mayr, Ernst; Cottrell, G. William, ed. (1979). Check-List of Birds of the World. 1 (ed. 2nd). Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. pp. 435–436.
^ ^a ^b Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (decembrie 2023). „Screamers, ducks, geese & swans”. IOC World Bird List Version 14.1. International Ornithologists' Union. Accesat în 15 iunie 2024.
^ Jobling, James A. (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 128. ISBN 978-1-4081-2501-4.
^ Ogilvie, M. A.; Young, S. (2004). Wildfowl of the World. New Holland Publishers. ISBN 978-1-84330-328-2.

Legături externe

Materiale media legate de Anser cygnoides la Wikimedia Commons
Date legate de Anser cygnoides la Wikispecies
Media of the swan goose at the Internet Bird Collection

[iucn-1] BirdLife International. (2016). „Anser cygnoid”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22679869A228564177. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22679869A228564177.en .

[Carboneras-2] Carboneras, Carles (1992). del Hoyo, Josep; Elliott, Andrew; Sargatal, Jordi, ed. Handbook of Birds of the World. Volume 1: Ostrich to Ducks. Barcelona: Lynx Edicions. p. 581. ISBN 978-84-87334-10-8.

[Madge-3] Madge, Steve; Burn, Hilary (1987). Wildfowl: an identification guide to the ducks, geese and swans of the world. Helm Identification Guides. London: Christopher Helm. ISBN 978-0-7470-2201-5.

[4] Linnaeus, Carl (1758). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 122.

[5] Mayr, Ernst; Cottrell, G. William, ed. (1979). Check-List of Birds of the World. 1 (ed. 2nd). Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. pp. 435–436.

[ioc-6] Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (decembrie 2023). „Screamers, ducks, geese & swans”. IOC World Bird List Version 14.1. International Ornithologists' Union. Accesat în 15 iunie 2024.

[7] Jobling, James A. (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 128. ISBN 978-1-4081-2501-4.

[8] Ogilvie, M. A.; Young, S. (2004). Wildfowl of the World. New Holland Publishers. ISBN 978-1-84330-328-2.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]