Finisarea lemnului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Finisarea lemnului poate fi definită ca o tehnologie complexă de îmbunătățire a aspectului și calității suprafețelor prin tehnici de acoperire superficială. Modificările de calitate și aspect se referă în general la: culoare, rugozitate și luciu, dar pot include și alte efecte estetice speciale. Finisarea lemnului asigură concomitent cu ameliorarea aspectului și o rezistență mărită a suprafețelor la uzura și acțiunea factorilor fizici și chimici. Produsele speciale de finisare pot conferi lemnului și o rezistență mărită la biodegradare și foc. Acoperirea se poate face cu pelicule de finisare sau folii decorative.

Rolul finisării lemnului:

  • Estetic;
  • Protecția suprafețelor;
  • Economic;
  • Substituirea unor specii valoroase cu specii comune;
  • Produsele din lemn și materiale pe bază de lemn pot avea un nou aspect;
  • Creșterea duratei de utilizare a produselor finite din lemn;
  • Ecologic;
  • Se impune ecologizarea tehnologiilor de finisare prin reducerea noxelor.

Istoricul finisării lemnului[modificare | modificare sursă]

Finisarea lemnului a fost cunoscută și practicată de mii de ani în scop estetic și funcțional. Egiptenii au transformat valențele estice ale finisării lemnului într-o adevărată artă: acoperirea cu foi de aur, pictarea suprafețelor lemnoase. Produsele utilizate erau cele naturale: ceruri și uleiuri. Rolul acestor produse era atât estetic cât și de protecție.

Pentru finisarea lemnului se folosesc: Produse naturale:

  • Proteine din ouă, lapte, brânză;
  • Ceruri vegetale, animale;
  • Uleiuri (ulei de in) și grăsimi animale;
  • Rășini vegetale (Gumă Arabică, colofoniu și terebentină extrase din rășină de pin);
  • Rășini secretate de insecte (selac secretat de Laccifer lacca).

Produse peliculogene bazate pe rășini sintetice:

  • Rășini alchidice 1830;
  • Nitroceluloza 1918;
  • Rășini cu întărire acidă, rășini poliesterice, rășini PUR, polimeri acrilici;
  • Produse de finisare fără solvent organic volatile;
  • Pulberi de finisare;
  • Produse ECO – ceruri, uleiuri.

Finisarea lemnului – un domeniu în continuă dezvoltare[modificare | modificare sursă]

  • Noi materiale trebuiesc finisate (compozite, plastice, metale, altele);
  • Cerințe crescute pentru noi culori și efecte estetice speciale;
  • Cerințe pentru produse cu durate scurte de uscare (întărire) productivitate mare;
  • Noi tehnologii de aplicare – linii automatizate de finisare;
  • Cerințe crescute privind calitatea peliculelor de acoperire

(rezistențele fizico-chimice și mecanice);

  • Restricțiile ecologice impun promovarea unor produse și tehnologii nepoluante.

Finisarea lemnului, o tehnologie complexă în mai multe faze Tehnologiile de finisare cuprind mai multe operații succesive, ce sunt cuprinse în 3 faze principale: 1. Pregătirea suportului (substratului) prin operații mecanice, fizice și chimice; 2. Acoperirea suprafeței, folosind materiale peliculogene lichide (sau solide) sau folii decorative ce se vor încleia pe suport; 3. Operații ulterioare de prelucrare a peliculelor. În fiecare din aceste faze și operații incluse se utilizează materiale tehnologice de finisare specifice.

Clasificarea materialelor tehnologice de finisare[modificare | modificare sursă]

1. Materiale pentru pregătirea suportului pentru finisare:

  • Abrazivi – șlefuire, curățare mecanică.
  • Soluții de decolorare.
  • Materiale pentru curățarea chimică și fizică a suprafețelor (înlăturarea petelor).
  • Materiale pentru colorarea transparentă a suprafețelor (coloranți, soluții de colorare, grunduri de colorare).

2. Materiale pentru acoperirea estetică a suprafețelor:

  • Materiale peliculogene de finisare (transparente și opace);
  • Folii decorative pentru finisare.

3. Materiale pentru prelucrarea peliculelor și obținerea efectelor speciale

  • Materiale pentru matisare mecanică sau lustruire.