Fișier:Tăujer, tămânjer (Etnografie) 2643 17.02.2020 Fond 62C481264DC24BF2B19DA5F675064EA1.jpg

română Tăujerul sau tămânjerul este o unealtă ciobănească de forma unui băț din esență tare, ramificat la un capăt; alteori, când se intervenea mai mult asupra bățului, unealta se asemăna cu o lopățică. Atunci când se fierbea zerul, tăujerul era folosit la amestecarea acestuia în căldare, cazan sau ceaun pentru a se face urdă; urda, împreună cu zerul ei, se numește prin unele locuri jintiță, operația în sine a amestecării cu tăujerul numindu-se jintuit sau urdeală; în fapt, cu ajutorul tăujerului se urmărea prevenirea prinderii urdei de pereții vasului sau afumarea acesteia în timpul fierberii. Tăujerul de la Breaza - Suceava este puțin curbat la capătul mai gros, care se termină în patru despicături întinse pe o porțiune maximă de 26 cm (trei dintre acestea destul de flexibile), acest capăt fiind cel ce intra în contact nemijlocit cu zerul. Trei despicături au dimensiuni mai mari, relativ egale între ele, una fiind cu mult mai mică decât celelalte trei; formează două perechi, prima compusă din două despicături sensibil egale, iar a doua din două diferite. Piesa are culoarea naturală a lemnului, cu urme evidente ale folosirii sale la stână, în special în zona celor patru despicături; chiar și mirosul de zer, după trecerea a atâtea decenii, este încă foarte persistent. În partea mediană, tăujerul este destul de patinat de vreme, de grăsimi și de fum, având și unele mici urme de arsură. Două dintre cele patru despicături sunt puțin crăpate în partea lor superioară. Are numeroase noduri sau cioturi, nici unul dintre ele crăpat, în general starea de conservare fiind bună.

Tăujer, tămânjer

Fișă: Petru Cazacu

Vezi mai jos