Fișier:Rariță (Etnografie) 2946 05.12.2018 Tezaur 9E92C641357D4D99AB17EDC506B9060B.jpg

română Rarița sau ralița este un plug mai simplu, o prășitoare de lemn mai modernă, prevăzută cu sapă metalică, fiind folosită în special la învelirea cuiburilor de porumb și cartofi. Este formată din următoarele șapte piese componente: grindeiul, partea centrală a uneltei, de care sunt fixate coarnele, bârsa și bara metalică cu rotița (are două găuri, una cu diametrul mai mare lângă bârsă, și o alta, mai mică, aproape în dreptul roții, care aveau rolul de a ajuta rarița să fie tractată de animale); plazul sau talpa, partea pe care se târăște rarița când lucrează, în vârful acestuia fiind fierul sau brăzdarul; două cormane (cucure) schimbătoare (schimbarea se făcea, în funcție de distanța dintre rânduri, cu ajutorul a două cârlige metalice prinse de trunchiul coarnelor și a două rânduri de clempușuri, improvizate din cuie metalice, dispuse pe partea interioară a cormanelor; cormanele sunt prinse de trunchiul coarnelor cu ajutorul unor balamale și cuie metalice, rolul cormanelor fiind acela de a răsturna pământul; una dintre ele are adăugată, pe partea interioară de jos o bucată mică de lemn, de formă triunghiulară, prinsă în trei cuie metalice, al cărei rost încă nu-l putem preciza: poate fi doar o întregire a acelei cormane sau ar putea avea un rol funcțional; două coarne (dintr-o singură bucată de lemn despicat și „legat” cu ajutorul unui „cui” de lemn și a unuia din fier; bârsa, încastrată în partea inferioară, cu ajutorul unui cui de lemn, în plaz, și în partea superioară în grindei, aici fixarea fiind făcută cu ajutorul unui cui metalic; fierul sau brăzdarul seamănă cu un manșon, având forma unei unghii de vită; este prins cu ajutorul unei caiele în plaz, fiind găurit în două locuri și despicat pe mijloc; în 1982, după noi cercetări ale muzeografilor ieșeni la fața locului, rariței i s-a adăugat o rotiță neregulată din lemn, care este fixată, printr-o bară metalică, găurită în patru locuri, în grindei (presupunem că aceste găuri, cu diametrul diferit, aveau rolul de a regla înălțimea la care trebuia să se deplaseze rarița). Legătura dintre grindei și plaz se face prin intermediul bârsei; îmbinarea se face cu ajutorul a două cuie din lemn; de asemenea, plazul este îmbucat, tot cu ajutorul unui cui de lemn, și în trunchiul ce susține cele două coarne. Are culoarea naturală a lemnului de fag și cea a metalului, cu urme de pământ și gunoi de grajd pe ea.

Rariță

1920

Emilian Oblezniuc
Fișă: Lutic, Maricel Julian

Vezi mai jos