Fișier:Furcă de tors (Etnografie) 3105 12.08.2020 Fond 15F49E49AE9F45E18AF5154566854B06.jpg

română Are forma unui cilindru cu mijlocul îngroșat, astfel încât cu vârful furcii formează un con mult alungit sub care există o cioplitură prismatică (pe 5 fețe). Fețele prismatice sunt ornamentate (pe o lungime de 8 cm) cruci în x pirogravate, pe fiecare față fiind cinci șiruri verticale (fiecare cu lățimea medie de 1,5 cm) de cruci; doar pe una dintre fețe sunt patru cruci, la a cincea fiind o singură linie oblică. În câteva locuri se vede că meșterul a executat pirogravarea cu stângăcie, câteva linii având dubluri. Micul ansamblu decorativ este mărginit la ambele capete de câte un cerc pirogravat. La extremitatea subțire a părții superioare, ușor crăpat, se găsește o mică gaură, făcută tot prin pirogravare, ce servea la prinderea aței sau sforii pentru legat caierul; în cazul de față, această sfoară, împletită din trei ațe de lână, a rămas atașată de furcă; este ruptă în mai multe locuri, mai mult de jumătate din ea rămânând doar în două ațe; ațele au fost vopsite în culori vegetale, una în roșu, alta în galben, iar a treia în albastru. Furca are culoarea naturală a lemnului. Din loc în loc, se văd mici cioturi, la unele dintre ele, cele mai mari, fiind vizibile urmele netezirii lor prin pirogravare; faptul conferă un soi de decor natural extrem de discret acestei furci. De asemenea, la baza conului (pe o suprafață de 12 cm) și cam pe jumătate din partea inferioară se pot vedea „valuri” concentrice iscate direct din fibra lemnului, nestemate decorative naturale ce încântă ochiul atent la astfel de nuanțe.

Furcă de tors

Ruxanda Popuțoaie
Fișă: Ropot, Rodica

Vezi mai jos