Vizualizare sursă pentru „Extincție în masă”

[[File:Extinction intensity.svg|thumb|300px|Graficul albastru prezintă procentajul aparent (nu numărul absolut) de genuri de animale marine pe cale de dispariție în timpul unui interval de timp dat. Nu reprezintă toate speciile marine, doar speciile marine fosilizate. ]]
{{Biologie evolutivă}}
'''Extincția în masă''' este o scădere pe scară largă și rapidă a [[biodiversitate|biodiversității]] pe [[Terra|Pământ]]. Un astfel de eveniment este identificat de o schimbare accentuată a diversității și a abundenței [[Organism multicelular|organismelor multicelulare]]. Apare atunci când rata de [[extincție]] crește în raport cu rata de [[speciație]]. Deoarece majoritatea diversității și a [[biomasă|biomasei]] de pe Pământ este [[microb]]iană, fiind astfel dificil de măsurat, extincția în masă a unei specii are un efect redus asupra diversității totale și abundenței vieții, dar rar afectează componenta ușor observabilă a [[biosferă|biosferei]].<ref>{{Cite journal| doi = 10.1371/journal.pbio.0020272| pmid = 15314670| year = 2004| last1 = Nee | first1 = S.| title = Extinction, slime, and bottoms| volume = 2| issue = 8| pages = E272| pmc = 509315| journal = PLoS Biology }}</ref>

Extincția are loc într-o rată neuniformă. Pe baza înregistrărilor [[Fosilă|fosile]], rata de fond a extincțiilor de pe Terra este de aproximativ două până la cinci familii [[Taxonomie (biologie)|taxonomice]] de animale marine la fiecare milion de ani. Fosilele marine sunt utilizate în principal pentru a măsura ratele de dispariție datorită numărului superior de înregistrări fosile și a intervalului stratigrafic comparativ cu cel al animalelor terestre.

De la [[explozia cambriană]], cinci extincții masive majore au depășit în mod semnificativ rata de fond a extincțiilor. Cea mai recentă și mai bine cunoscută extincție în masă este [[Extincția Cretacic-Terțiar|Extincția Cretacic-Paleogen]], care a avut loc acum aproximativ 66 de milioane de ani, și care a dus la dispariția [[dinozaur]]ilor.<ref name="Ward 2006">{{Cite journal|url = |title = Impact from the Deep|last = Ward|first = Peter D|date = 2006|journal = Scientific American|doi = |pmid = |access-date = }}</ref> În plus față de cele cinci extincții majore în masă, există și numeroase extincții minore și extincția în desfășurare cauzată de activitatea umană, care este uneori numită cea de-a șasea extincție.<ref>* {{cite web|url=http://time.com/3035872/sixth-great-extinction/|title=The Sixth Great Extinction Is Underway—and We’re to Blame|date=25 iulie 2014|accessdate=14 decembrie 2016|work=[[Time (magazine)|Time]]|last=Kluger|first=Jeffrey}}
* {{YouTube|z9gHuAwxwAs|The Sixth Extinction}} ([[PBS Digital Studios]], 17 noiembrie 2014)
* {{cite news|title=Earth is on brink of a sixth mass extinction, scientists say, and it’s humans’ fault|url=https://www.washingtonpost.com/news/morning-mix/wp/2015/06/22/the-earth-is-on-the-brink-of-a-sixth-mass-extinction-scientists-say-and-its-humans-fault/|first=Sarah|last=Kaplan|date=22 iunie 2015|accessdate=14 decembrie 2016|work=[[The Washington Post]]}}
* {{cite web|url=https://www.theguardian.com/environment/radical-conservation/2015/oct/20/the-four-horsemen-of-the-sixth-mass-extinction|title=How humans are driving the sixth mass extinction|date=20 octombrie 2015|accessdate=14 decembrie 2016|work=[[The Guardian]]|last=Hance|first=Jeremy}}
* {{cite web|url=http://www.cnn.com/specials/world/vanishing-earths-mass-extinction|title=Vanishing: The Earth's 6th mass extinction|date=|accessdate=19 decembrie 2016|work=[[CNN]]|last=|first=}}</ref> Extincțiile în masă par a fi un fenomen predominant [[fanerozoic]], cu rate mici de dispariței înainte de apariția unor organisme complexe mari.<ref name="Butterfield2007">{{cite journal| last1 = Butterfield | first1 = N. J.| year = 2007| title = Macroevolution and macroecology through deep time| journal = Palaeontology| volume = 50| issue = 1| pages = 41–55| doi = 10.1111/j.1475-4983.2006.00613.x}}</ref>

Estimările numărului de extincții masive majore din ultimii 540 de milioane de ani variază de la cinci la peste douăzeci. Aceste diferențe decurg din pragul ales pentru a descrie o extincție în masă drept "majoră" și datele alese pentru a măsura diversitatea trecută.

==Extincții majore==
[[Image:KT boundary 054.jpg|thumb|Badlands lângă Drumheller, Alberta, unde eroziunea a expus granița Cretacic–Paleogen]]
[[File:Kainops invius lateral and ventral.JPG|thumb|220px|Trilobiții au fost animale marine de mare succes până la Extincția Permian-Triasic când au dispărut toți]]

Într-o lucrare de referință publicată în 1982, Jack Sepkoski și David M. Raup au identificat cinci extincții în masă. Inițial, ele au fost identificate ca valori extreme pentru o tendință generală de scădere a ratelor de extincție în timpul Faneozoicului,<ref name=Alroy2008>{{Cite journal| last1 = Alroy | first1 = J.| year = 2008| title = Dynamics of origination and extinction in the marine fossil record| journal = Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America| volume = 105| issue = Supplement 1| pages = 11536–11542| pmid = 18695240| pmc = 2556405| doi = 10.1073/pnas.0802597105|bibcode = 2008PNAS..10511536A }}</ref> dar, pe măsură ce au fost aplicate teste statistice mai stricte asupra datelor acumulate, s-a stabilit că viața multicelulară a animalelor a experimentat cinci mari extincții în masă și multe altele minore.<ref>{{Cite web|title = Gould, S. J. (2004). The Evolution of Life on Earth,  SCIENTIFIC AMERICAN, INC|url = http://brembs.net/gould.html|access-date = 2016-01-26}}</ref> 

# '''[[Extincția Ordovician–Silurian]]''' (Sfârșitul Ordovicianului sau O–S): acum 450–440&nbsp;milioane de ani la tranziția [[Ordovician]]-[[Silurian]]. Au avut loc două evenimente care au ucis 27% din toate familiile, 57% din toate genurile și 60% până la 70% din toate speciile.<ref name="ucr">{{cite web|url=http://math.ucr.edu/home/baez/extinction |title=extinction |publisher=Math.ucr.edu |accessdate=2008-11-09}}</ref> Împreună, ele sunt clasate de mulți oameni de știință ca a doua mare extincție (din cele cinci) din istoria Terrei în ceea ce privește procentul de genuri care au dispărut.
# '''[[Extincția din Devonian]]''': acum 375–360&nbsp;milioane de ani aproape de tranziția [[Devonian]]-[[Carbonifer]]. În ultima parte a perioadei Devonian, o serie prelungită de extincții au eliminat circa 19% din toate familiile, 50% din toate genurile<ref name="ucr" /> și cel puțin 70% din toate speciile.<ref>{{Cite book|title = Palaeobiology II|url = https://books.google.com/books?id=lBH2BM7uZL8C|publisher = John Wiley & Sons|date = 2008-04-15|isbn = 978-0-470-99928-8|language = en|first = Derek|last = Briggs|first2 = Peter R.|last2 = Crowther|page = 223}}</ref> Această extincție a durat probabil 20 de milioane de ani și există dovezi pentru o serie de pulsații de extincție în această perioadă.
# '''[[Extincția Permian–Triasic]]''' (Sfârșitul Permianului): acum 252&nbsp;milioane de ani la tranziția [[Permian]]- [[Triasic]].<ref name="NYT-20170216">{{cite news |last=St. Fleur |first=Nicholas |title=After Earth’s Worst Mass Extinction, Life Rebounded Rapidly, Fossils Suggest |url=https://www.nytimes.com/2017/02/16/science/great-dying-permian-extinction-fossils.html |work=The New York Times |date=16 February 2017 |accessdate=17 February 2017 }}</ref> A fost cea mai mare extincție din istoria Terrei, care a ucis  57% din toate familiile, 83% din toate genurile și 90% până la 96% din toate speciile<ref name="ucr" /> (53% din familiile marine, 84% din speciile marine, aproximativ 96% din toate speciile marine și 70% din speciile de uscat,<ref name="Ward 2006"/> inclusiv [[insecte]]le.<ref name="Labandeira">{{cite journal |title=Insect diversity in the fossil record |journal=Science |volume=261 |issue=5119 |pages=310–5 |year=1993 |pmid=11536548 |doi=10.1126/science.11536548 |bibcode=1993Sci...261..310L |url=http://si-pddr.si.edu/dspace/bitstream/10088/6563/1/Science_1993.pdf |access-date=2018-11-13 |archive-date=2013-09-03 |archive-url=https://web.archive.org/web/20130903120420/http://si-pddr.si.edu/dspace/bitstream/10088/6563/1/Science_1993.pdf |dead-url=yes }}</ref> Arthropodul marin de mare succes, [[trilobit]]ul, a dispărut. Dovezile cu privire la [[plantă|plante]] sunt mai puțin clare, însă un nou taxon a devenit dominat după extincție.<ref name=McElwain2007>{{cite journal | author = McElwain, J.C. |author2=Punyasena, S.W. | year = 2007 | title = Mass extinction events and the plant fossil record | journal = Trends in Ecology & Evolution | volume = 22 | issue = 10 | pages = 548–557 | doi=10.1016/j.tree.2007.09.003 | pmid = 17919771}}</ref> "Marea Moarte" a avut o semnificație enormă de evoluție: pe uscat, a pus capăt supremației reptilelor. Recuperarea vertebratelor a durat 30 de milioane de ani,<ref>{{cite journal| author1=Sahney S|author2= Benton MJ| authorlink2= Michael Benton|year=2008| title=Recovery from the most profound mass extinction of all time| journal=Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences| volume=275|issue=1636 |pages=759–65 |doi=10.1098/rspb.2007.1370 |pmid=18198148| pmc=2596898}}</ref> iar nișele vacante au creat oportunitatea ca [[archosaur]]ii să devină ascendenți. În mări, procentul animalelor care nu posedau mijloace de auto-locomoție a scăzut de la 67% la 50%. Întregul Permian târziu a fost un moment dificil, cel puțin pentru viața marină, chiar înainte de "Marea Moarte".
# '''[[Extincția Triasic–Jurasic]]''' (Sfârșitul Triasicului): acum 201,3&nbsp;milioane de ani la tranziția [[Triasic]]-[[Jurasic]]. Aproximativ 23% din toate familiile, 48% din toate genurile (20% din familii marine și 55% din genurile marine) și 70% până la 75% din toate speciile au dispărut.<ref name="ucr" /> Cei mai mulți archosauri non-dinozauri, majoritatea terapsidelor și majoritatea amfibienilor mari au fost eliminați, lăsând dinozaurii cu o mică concurență terestră. Arhozaurii non-dinozauri au continuat să domine mediile acvatice, în timp ce diapsidele non-archosaurian au continuat să domine mediile marine. Familia [[Temnospondyl]] de amfibieni mari a supraviețuit până în [[Cretacic]] în Australia (de exemplu, ''[[Koolasuchus]]'').
# '''[[Extincția Cretacic-Paleogen]]''' (Sfârșitul Cretacicului): acum 66 de milioane de ani în intervalul de tranziție [[Cretacic]] (Maastrichtian) - [[Paleogen]] (Danian).<ref>{{Cite journal |journal=Journal of the Geological Society |date=April 1997 |volume=154 |issue=2 |pages=265–292 |doi=10.1144/gsjgs.154.2.0265 |first1=N. |last1=Macleod |first2=P. F. |last2=Rawson |first3=P. L. |last3=Forey |first4=F. T. |last4=Banner |first5=M. K. |last5=Boudagher-Fadel |first6=P. R. |last6=Bown |first7=J. A. |last7=Burnett |first8=P. |last8=Chambers |first9=S. |last9=Culver |first10=S. E. |last10=Evans |first11=C. |last11=Jeffery |first12=M. A. |last12=Kaminski |first13=A. R. |last13=Lord |first14=A. C. |last14=Milner |first15=A. R. |last15=Milner |first16=N. |last16=Morris |first17=E. |last17=Owen |first18=B. R. |last18=Rosen |first19=A. B. |last19=Smith |first20=P. D. |last20=Taylor |first21=E. |last21=Urquhart |first22=J. R. |last22=Young |title=The Cretaceous-Tertiary biotic transition |bibcode=1997JGSoc.154..265M }}</ref> Anterior, extincția a fost numită "Extincția Cretacic-Terțiar" sau "Extincția K-T" însă acum este denumită în mod oficial Extincția Cretacic-Paleogen (sau K-Pg). Aproximativ 17% din toate familiile, 50% din toate genurile<ref name="ucr" /> și 75% din toate speciile au dispărut.<ref name="Raup">{{Cite journal | last1 = Raup | first1 = D.
| last2 = Sepkoski Jr | first2 = J.| title = Mass extinctions in the marine fossil record| journal = Science| volume = 215| issue = 4539| pages = 1501–1503| year = 1982| pmid = 17788674| doi = 10.1126/science.215.4539.1501| bibcode=1982Sci...215.1501R}}</ref> În mări au dispărut toți [[Ammonoidea|amoniții]], [[Sauropterygia|plesiozaurii]] și [[Mosasauridae|mosasauridele]], iar procentul animalelor care nu posedau mijloace de auto-locomoție a fost redus la aproximativ 33%. Toți dinozaurii non-aviari au dispărut în această perioadă.<ref>{{cite journal |year=2005 |url=http://www.gsajournals.org/perlserv/?request=get-document&doi=10.1130%2F1052-5173%282005%29015%3C4%3ATEOTDI%3E2.0.CO%3B2 |title=The extinction of the dinosaurs in North America |journal=GSA Today |volume=15 |issue=3 |pages=4–10 |doi=10.1130/1052-5173(2005)015<4:TEOTDI>2.0.CO;2 |issn=1052-5173 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20111209150342/http://www.gsajournals.org/perlserv/?request=get-document&doi=10.1130%2F1052-5173%282005%29015%3C4%3ATEOTDI%3E2.0.CO%3B2 |archivedate=2011-12-09 |df= }}</ref> Mamiferele și păsările (care au descins din dinozauri [[Theropoda]]) au apărut ca mari animale de uscat.

==Cauze probabile==
Există în continuare dezbateri despre cauzele extincțiilor în masă. În general, se pot produce extincții mari atunci când o biosferă sub un stres de lungă durată suferă un șoc pe termen scurt.<ref name=Arens2008>{{Cite journal| last1 = Arens | first1 = N. C.| last2 = West | first2 = I. D.| title = Press-pulse: a general theory of mass extinction?| journal = Paleobiology| volume = 34| issue = 4| pages = 456–471| year = 2008| doi = 10.1666/07034.1}}</ref> O bună teorie pentru o extincție în masă ar trebui: (i) să explice toate pierderile, nu doar să se concentreze pe câteva grupuri (cum ar fi dinozauri); (ii) să explice de ce au dispărut anumite grupuri de organisme și de ce au supraviețuit altele; (iii) să ofere mecanisme suficient de puternice pentru a provoca o extincție în masă, dar nu o extincție totală; (iv) să se bazeze pe evenimente sau procese care se pot dovedi că s-au întâmplat, nu doar deduse din extincție.

Au fost propuse trei tipuri principale de cauze care explică extincțiile masive: 1) biologice (sărăcirea genetică, presiunea [[prădător]]ilor); 2) terestre ([[vulcanism]], [[Schimbare climatică|schimbări climatice]], eustatisme); 3) extra-terestre ([[impact astronomic]], [[Radiație cosmică|radiație cosmică]], [[Nemesis (stea ipotetică)|ipoteza Nemesis]], ipoteza Shiva). Aceste cauze pot fi combinate, iar noi teorii sunt propuse periodic, provocând multe dezbateri.

=== Vulcanism ===
[[File:Aerial view of erupting and smoking volcano.jpg|thumb|220px|Erupție vulcanică]]
Teoria vulcanică presupune perioade de fenomene vulcanice intense de-a lungul faliilor continentale, care includ erupții cutanate suficient de puternice pentru a trimite miliarde de tone de rocă pe orbita joasă și acidificarea oceanelor. Această teorie ar explica periodicitatea extincțiilor masive, precum și coincidența aparentă a unor astfel de evenimente cu un vulcanism intens și urmele impactelor cu meteoriți.

O altă teorie implică o variație a chemoclinelor ca urmare a încălzirii globale a planetei, indusă de eliberarea semnificativă a [[Dioxid de carbon|dioxidului de carbon]] în timpul unei faze de vulcanism intens. Pe măsură ce chemoclina atinge suprafața oceanică, cantități mari de [[hidrogen sulfurat]] toxic sunt eliberate în [[Atmosfera Pământului|atmosferă]]. Nori ai acestui gaz pot ucide plantele și animalele direct (sau indirect prin distrugerea [[Stratul de ozon|stratului de ozon]]). Acest proces ar putea explica extincțiile de la sfârșitul [[Permian]]ului și de la sfârșitul [[Triasic]]ului. Biomarkerii găsiți în sedimentele din aceste vremuri arată că bacteriile consumatoare de sulfură de hidrogen au proliferat în toate oceanele.

===Schimbările climatice===
Răcirea globală susținută și semnificativă ar putea ucide multe specii [[Cercul polar|polare]] și [[Zona temperată|temperate]] și ar forța pe alții să migreze către [[ecuator]]; reducerea suprafeței disponibile pentru speciile tropicale; climatul Pământului devine deseori mai arid decât media, în principal prin blocarea unei cantități mai mari de apă în gheață și [[zăpadă]]. Se crede că ciclurile de [[glaciațiune]] ale ultimei epoci de gheață (sfârșitul [[Cenozoic]]ului) nu au avut decât un impact foarte mic asupra biodiversității, astfel încât simpla existență a unei răciri semnificative nu este suficientă pentru a explica o extincție în masă. 

S-a sugerat că răcirea globală a cauzat sau a contribuit la Extincțiile Ordovician–Silurian, Permian-Triasic, Devonian și, eventual, la altele. 

Încălzirea globală ar avea efecte opuse: extinderea zonei disponibile pentru speciile tropicale; uciderea speciilor temperate sau migrarea lor către poli; poate provoca extincții severe ale speciilor polare; adesea fac climatul Pământului mai umed decât media, în principal prin topirea gheții și a zăpezii crescând astfel volumul [[Circuitul apei în natură|ciclului apei]].

Mai multe studii recente susțin că încălzirea globală este o cauză a extincției în masă.<ref>{{cite journal|last=Mayhew|first=Peter J. |author2=Gareth B. Jenkins|author3=Timothy G. Benton|date=7 ianuarie 2008|title=A long-term association between global temperature and biodiversity, origination and extinction in the fossil record|journal=Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences|volume=275|issue=1630|pages=47–53|url=http://rspb.royalsocietypublishing.org/content/275/1630/47.full|doi=10.1098/rspb.2007.1302|pmid=17956842|pmc=2562410}}</ref> Cel mai dramatic exemplu al încălzirii susținute este maximul termic din Paleocen-Eocen, care a fost asociat cu una dintre cele mai mici extincții în masă. S-a sugerat că încălzirea globală a cauzat Extincția din Triasic-Jurasic, în timpul căreia 20% din toate familiile marine au dispărut. De asemenea, s-a susținut că Extincția Permian-Triasic  fost cauzat de încălzire.<ref>{{cite journal|last1=Knoll|first1=A. H.|last2=Bambach|first2=R. K.|last3=Canfield|first3=D. E.|last4=Grotzinger|first4=J.P.|date=26 July 1996|title=Fossil record supports evidence of impending mass extinction|journal=Science|volume=273|pages=452–457|url=http://www.sciencemag.org/cgi/content/abstract/273/5274/452|pmid=8662528|doi=10.1126/science.273.5274.452|issue=5274|bibcode = 1996Sci...273..452K }}</ref><ref>{{cite journal|last=Ward|first=Peter D.|author2=Jennifer Botha|author3=Roger Buick|author4=Michiel O. De Kock|author5=Douglas H. Erwin|author6=Geoffrey H. Garrison|author7=Joseph L. Kirschvink|author8=Roger Smith|date=4 February 2005|title=Abrupt and Gradual Extinction Among Late Permian Land Vertebrates in the Karoo Basin, South Africa |journal=Science|volume=307|issue=5710|pages=709–714|url=http://www.sciencemag.org/cgi/content/full/307/5710/709|doi=10.1126/science.1107068|pmid=15661973|bibcode = 2005Sci...307..709W }}</ref><ref>{{cite journal|last=Kiehl|first=Jeffrey T.|author2=Christine A. Shields|date=September 2005|title=Climate simulation of the latest Permian: Implications for mass extinction |journal=Geology|volume=33|issue=9|pages=757–760|url=http://geology.geoscienceworld.org/cgi/content/abstract/33/9/757|doi=10.1130/G21654.1|bibcode = 2005Geo....33..757K }}</ref>

===Cauze extra-terestre===
[[File:Planetoid crashing into primordial Earth.jpg|thumb|220px|Reprezentare artistică a unui [[Risc catastrofal global|impact major]]]]
În 2008, cercetătorii de la Universitatea din Cardiff au apreciat că [[Calea Lactee]] ar putea fi responsabilă pentru cele cinci extincții majore din trecut. Conform acestei teorii, la fiecare 35-40 de milioane de ani, [[sistemul solar]] traversează planul galactic, caracterizat printr-o densitate mare de gaz și praf. Pe măsură ce trece, forțele gravitaționale ale norilor de gaze și de praf înconjurătoare schimbă traiectoria cometelor; unele dintre acestea, în noua lor traiectorie, se ciocnesc cu Terra. Conform autorilor, această ipoteză corespunde cu observarea craterelor de pe Pământ, care sugerează un număr mai mare de coliziuni la fiecare aproximativ 36 de milioane de ani.<ref>J. T. Wickramasinghe & W. N. Napier, ''Impact cratering and the Oort Cloud'', ''Monthly Notices of the Royal Astronomical Society'', '''387''', 153-157 (2008), arXiv:0803.2492 (astro-ph) [http://cdsads.u-strasbg.fr/abs/2008MNRAS.387..153W Voir en ligne].</ref>

În 2014, o altă ipoteză a fost avansată de doi fizicieni teoreticieni: un "disc subțire" alcătuit dintr-o formă de [[Materia întunecată|materie întunecată]] ar putea periodic (la fiecare 35 de milioane de ani), traversa întreaga galaxie și induce o ploaie catastrofică de meteoriți.<ref name=Gibney2014/> [[Soare]]le în timpul mișcării turbionare a brațului galaxiei în jurul [[Centru galactic|centrului galactic]] se deplasează sinuos în sus și în jos, astfel, traversează periodic planul care taie galaxia în partea superioară și partea inferioară.<ref name=Gibney2014/> Există un consens că materia întunecată nu interacționează foarte mult cu materia, dar autorii sugerează că o mică parte din materia întunecată s-ar putea comporta foarte diferit.<ref name=Gibney2014/> În 2014, autorii au publicat o „teorie a materiei întunecate disipative“ pentru a încerca să explice semnalele sugestive de materie întunecată în centrul galaxiei, identificate de telescopul "Fermi Gamma-ray Space".<ref>Daylan T et al. (2014) [https://arxiv.org/pdf/1402.6703v1.pdf ''The Characterization of the Gamma-Ray Signal from the Central Milky Way : A Compelling Case for Annihilating Dark Matter''] </ref> Modelul lor este acela al unui "disc întunecat" gros de aproximativ 35 de [[an-lumină|ani lumină]], suficient de dens pentru a declanșa ploi periodice de comete. Dacă acest "disc neagru" există, ar putea fi testat prin observații astronomice (de exemplu datorită datelor așteptate de la misiunea Gaia a [[Agenția Spațială Europeană|Agenției Spațiale Europene]], care trebuie să cartografieze câmpul gravitațional al galaxiei).<ref name=Gibney2014>Gibney, E (2014) ''[http://www.nature.com/news/did-dark-matter-kill-the-dinosaurs-1.14839#/b8 Did dark matter kill the dinosaurs? The Solar System's periodic passage through a 'dark disk' on the galactic plane could trigger comet bombardments that would cause mass extinctions]'' ; Nature News ; publié le 7 mars 2014 par la revue Nature ; doi:10.1038/nature.2014.14839</ref> Între timp, această explicație rămâne speculativă.

==Viitoarea extincție a biosferei==
{{See also|Viitorul Pământului|Paradoxul lui Fermi}}
Încălzirea și extinderea [[Soare]]lui, combinată cu eventuala scădere a dioxidului de carbon atmosferic, ar putea cauza o extincție în masă și mai mare, având potențialul de a distruge chiar și microbii (cu alte cuvinte, Terra va fi complet sterilizată). În următorii 1,1 miliarde de ani, luminozitatea solară va crește cu 10%, iar în următorii 3,5 miliarde cu 40%.<ref name="sun_future">{{cite journal |last1=Sackmann |first1=I.-J. |last2=Boothroyd |first2=A. I. |last3=Kraemer |first3=K. E. |title=Our Sun. III. Present and Future |journal=Astrophysical Journal |year=1993 |volume=418 |pages=457–68 |doi=10.1086/173407 |bibcode=1993ApJ...418..457S}}</ref> Temperatura de suprafață în creștere a Pământului va accelera [[Circuitul carbonului în natură|ciclul carbon]], reducând concentrația de  CO<sub>2</sub> la niveluri letal de scăzute pentru plante, în aproximativ 500-900 milioane de ani.<ref name="britt2000">{{cite web |first1=Robert |last1=Britt |url=http://www.space.com/scienceastronomy/solarsystem/death_of_earth_000224.html |title=Freeze, Fry or Dry: How Long Has the Earth Got? |date=25 February 2000 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20090605231345/http://www.space.com/scienceastronomy/solarsystem/death_of_earth_000224.html |archivedate=5 June 2009}}</ref> Lipsa vegetației va duce la scăderea oxigenului în atmosferă, făcând imposibilă viața animalelor.<ref name=ward_brownlee2002>{{cite book |last1=Ward |first1=Peter D. |last2=Brownlee |first2=Donald |date=2002 |title=The Life and Death of Planet Earth: How the New Science of Astrobiology Charts the Ultimate Fate of Our World |publisher=Times Books, Henry Holt and Company |location=New York |isbn=0-8050-6781-7}}</ref> Pământul va suferi un [[efect de seră]] umedă, ceea ce va duce la o fierbere a oceanelor, în timp ce lichidul miezului exterior se răcește din cauza extinderii miezului interior și determină închiderea câmpului magnetic al Pământului. În absența unui câmp magnetic, particulele încărcate de la Soare vor epuiza atmosfera și vor crește mai mult temperatura Pământului la o medie de 147 °C în 2,8 miliarde de ani, ducând la dispariția vieții pe Terra. Aceasta este o situație extremă a unei extincții cauzată de schimbările climatice.<ref name= Franck2005>{{cite journal
 |doi=10.5194/bg-3-85-2006
 |title =Causes and Timing of Future Biosphere Extinction
 |journal =Biogeosciences
 |volume =3
 |pages =85
 |url=http://hal.archives-ouvertes.fr/docs/00/29/75/42/PDF/bg-3-85-2006.pdf
 |year =2006
 |last1 =Franck
 |first1 =S
 |last2 =Bounama
 |first2 =C
 |last3 =von Bloh
 |first3 =W
 |bibcode =2006BGeo....3...85F
 }}</ref><ref name=Ward2003>
{{cite book
 | last1 = Ward
 | first1 = Peter
 | last2= Brownlee
 | first2= Donald
 | title =The Life and Death of Planet Earth: How the New Science of Astrobiology Charts the Ultimate Fate of Our World
 | publisher =Henry Holt and Co
 | format = Google Books
 | date =December 2003
 | quote = moist greenhouse effect
 | pages = 132, 139, 141
 | language =
 | url =https://books.google.com/books?id=3D4vHo4nDtYC
 | isbn = 978-0-8050-7512-0}}</ref>

==Revenirea după o extincție în masă==
În general, biodiversitatea se recuperează între 5 și 10 milioane de ani după o extincție în masă. În cele mai severe extincții în masă recuperarea poate dura între 15 și 30 de milioane de ani.<ref name=Quammen>{{Cite web |title=Planet of Weeds |author=David Quammen |work=Harper's Magazine |date=October 1998 |url=http://sep.csumb.edu/class/ESSP645/readings/Quammen%201998.pdf |accessdate=15 noiembrie 2012 |postscript=<!-- Bot inserted parameter. Either remove it; or change its value to "." for the cite to end in a ".", as necessary. --> |archive-date=2019-05-13 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190513130545/http://sep.csumb.edu/class/ESSP645/readings/Quammen%201998.pdf |dead-url=yes }}</ref>

Cea mai mare extincție din istoria Terrei, [[Extincția Permian-Triasic]], a devastat viața pe pământ, ucidând peste 90% din specii. Au reușit să supraviețuiască un număr mic de specii, cunoscute sub numele de "taxoni dezastru",  și se crede că a durat aproape opt milioane de ani pentru recuperarea ecosistemelor. Cele mai recente cercetări indică faptul că animalele specializate care au format ecosisteme complexe, cu o biodiversitate ridicată, o rețea alimentară complexă și o varietate de nișe, au avut nevoie de mult mai mult timp să se recupereze. Se crede că această recuperare lungă se datorează unor valuri de dispariție succesive care au împiedicat recuperarea, precum și un stres de mediu prelungit, care a continuat în Triasicul timpuriu. Cercetările recente indică faptul că recuperarea nu a început până în [[Triasicul Mijlociu]], la 4-6 milioane după extincție;<ref name="LehrmannRamezanBowring2006TimingOfRecovery">{{cite journal | title=Timing of recovery from the end-Permian extinction: Geochronologic and biostratigraphic constraints from south China | author=Lehrmann | journal=Geology |date=December 2006 | volume=34 | url=http://geology.geoscienceworld.org/cgi/content/abstract/34/12/1053 | pages=1053–1056 | doi=10.1130/G22827A.1 | issue=12 |bibcode = 2006Geo....34.1053L | author2=D.J. | author3=Ramezan | author4=J. | author5=Bowring | author6=S.A. | display-authors=6 | last7=Payne | first7=Jonathan L. | last8=Orchard | first8=Michael J. | last9=Hongmei | first9=Wang }}</ref> unii autori estimează că recuperarea a fost finalizată abia la 30 de milioane de ani după extincția P-T, adică în [[Triasicul Târziu]].<ref name="SahneyBenton2008RecoveryFromProfoundExtinction">{{cite journal | url=http://rspb.royalsocietypublishing.org/content/275/1636/759 | author1=Sahney, S.|author2= Benton, M.J. |authorlink2= Michael Benton| year=2008 | title=Recovery from the most profound mass extinction of all time | journal=Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences | doi=10.1098/rspb.2007.1370 | volume = 275 | pages = 759–65 | pmid=18198148 | issue=1636 | pmc=2596898}}</ref> Ca urmare a Extincției P-T, speciile au ocupat un interval mai mic, pregătind scena pentru o eventuală rediversificare.<ref name="Sidor2013">{{cite journal  | doi = 10.1073/pnas.1302323110  | title = Provincialization of terrestrial faunas following the end-Permian mass extinction  | year = 2013  | last1 = Sidor | first1 = C. A.  | last2 = Vilhena | first2 = D. A.  | last3 = Angielczyk | first3 = K. D.  | last4 = Huttenlocker | first4 = A. K.  | last5 = Nesbitt | first5 = S. J.  | last6 = Peecook | first6 = B. R.  | last7 = Steyer | first7 = J. S.  | last8 = Smith | first8 = R. M. H.  | last9 = Tsuji | first9 = L. A.  | journal = Proceedings of the National Academy of Sciences  | volume = 110  | issue = 20  | pages = 8129–8133
|bibcode = 2013PNAS..110.8129S | pmid=23630295 | pmc=3657826}}</ref>

Efectele extincțiilor în masă asupra plantelor sunt mai greu de cuantificat. Unele extincții în masă (cum ar fi cea de la sfârșitul Permianului) au fost la fel de catastrofale pentru plante, în timp ce altele, cum ar fi cea de la sfârșitul Devonianului, nu au afectat flora.<ref name="Cascales-Miñana2011">{{Cite journal | last1 = Cascales-Miñana | first1 = B. | last2 = Cleal | first2 = C. J. | title = Plant fossil record and survival analyses | journal = Lethaia | pages = 71 | year = 2011 | doi = 10.1111/j.1502-3931.2011.00262.x | volume=45}}</ref>

==Vezi și==
*[[Calendar cosmic]]
== Legături externe ==
{{commons|Category:Mass extinctions}}
* [http://www.lpl.arizona.edu/impacteffects/ Calculate the effects of an Impact] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100505045106/http://www.lpl.arizona.edu/impacteffects/ |date=2010-05-05 }}
* [http://www.speciesalliance.com Species Alliance (nonprofit organization producing a documentary about Mass Extinction titled "Call of Life: Facing the Mass Extinction)]
* [http://www.space.com/scienceastronomy/050503_mass_extinctions.html Interstellar Dust Cloud-induced Extinction Theory]
* [http://strata.geology.wisc.edu/jack Sepkoski's Global Genus Database of Marine Animals]

== Note ==
<references />


[[Categorie:Extincție în masă| ]]
[[Categorie:Paleontologie]]