Executor judecătoresc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Executorul judecătoresc este o persoană obligatoriu licențiată în drept care are responsabilitatea legală de punere în aplicare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii emise de către instanțele de judecată. Ei pot confisca și vinde mărfuri pentru a recupera suma datoriei.[1] Aceștia pot, de asemenea, deservi documentele instanței și efectuează și supraveghează deținerea proprietății și returnarea bunurilor prin contracte de cumpărare în rate.[1]

Intrare[modificare | modificare sursă]

Un executor judecătoresc poate intra într-un sediu pentru a confisca bunurile și a le vinde la licitație publică, poate intra într-o proprietate printr-o ușă deblocată (din față și din spate). În cazul în care executorul judecătoresc a intrat anterior (a făcut o taxă) sau a fost îndepărtat în mod forțat, atunci poate să utilizeze forța rezonabilă pentru a obține posinilitatea de a reintra pentru a inspecta bunurile sau pentru a le elimina.

La determinarea valorii mărfurilor care urmează să fie confiscate, prețul probabil al mărfurilor va fi stabilit când astea o să ajungă la licitație pertinentă, nu ceea ce a fost plătit pentru ele.

Atribuții[modificare | modificare sursă]

Executorul judecatoresc desfășoară următoarele activități:

Cadrul legal[modificare | modificare sursă]

  • Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești publicată în M. Of. Partea I, nr. 559/10.11.2000, cu modificările și completările aduse prin: O.U.G. nr. 16/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești (M. Of. Partea I, nr. 64/06.02.2001) [aprobată prin Legea nr. 360/2001 (M. Of. Partea I, nr. 382/12.07.2001)]; O.U.G. nr. 64/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești (M. Of. Partea I, nr. 233/09.05.2001) [aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2001 (M. Of. Partea I, 652/17.10.2001)]; O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe profit (M. Of. Partea I, nr. 435/03.08.2001) [aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2002 (M. Of. Partea I, nr. 543/25.07.2002)]; O.U.G. nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană (M. Of. Partea I, nr. 1179/28.12.2005) [aprobată cu modificări prin Legea nr. 332/2006 (M. Of. Partea I, nr. 629/20.07.2006)]; Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea codului penal precum și pentru modificarea și completarea altor legi (M. Of. Partea I, nr. 601/12.07.2006).
  • REGULAMENT din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești (M. Of. Partea I, nr. 64/06.02.2001), aprobat prin Ordinul nr. 210/2001 (M. Of. Partea I, nr. 64/06.02.2001), modificat și completat prin Ordinul nr. 658/C/2006 (M. Of. Partea I, nr. 240/17.03.2006), modificat și completat prin Ordinul nr. 2570/C/2006 (M. Of. Partea I, nr. 956/28.11.2006), modificat și completat prin Ordinul nr. 656/C/2007 (M. Of. Partea I, nr. 194/21.03.2007);
  • STATUTUL Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești (M. Of. Partea I, nr. 311 din 12.06.2001) cu modificat și completat.

În România în trecut executorul judecătoresc se numea portărel, termen echivalent cu cel de huissier din limba franceză.

Mandat de arestare[modificare | modificare sursă]

Judecătorii tribunalului execută mandate de arestare pentru a asigura participarea la procedurile judiciare sau de urmărire penală (disprețul instanței, etc.).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „About HM Courts & Tribunals Service”. Hmcourts-service.gov.uk. . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]