Ergotism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Caz de ergotism gangrenos înfăţişat într-un detaliu al picturii altarului din Isenheim, operă a pictorului Mathis Gothart Grünewald

Ergotismul este o intoxicație cronică cu alcaloizi din Cornul secarei, care afectează atât oamenii, cât și animalele care consumă în mod prelungit produse ce conțin acești alcaloizi toxici.

Este o boală gravă, cu potențial fatal, care a făcut multe victime în trecut, când nu i se cunoșteau cauzele. Boala apărea sub formă de îmbolnăviri în masă, ca urmare a consumului de alimente, în special pâine, preparate din secară cornută (parazitată de scleroții ciupercii Claviceps purpurea, care reprezintă sursa naturală a acestor alcaloizi).

În prezent, există reglementări stricte referitoare la conținutul de scleroți în cerealele pentru consum și produsele derivate din acestea. Ergotismul natural practic a dispărut. Ca urmare a descoperirii efectelor farmacologice ale alcaloizilor din cornul secarei, aceștia sunt astăzi utilizați în farmacoterapie, fapt care determină uneori apariția de cazuri de ergotism medicamentos.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istoria a consemnat în decursul timpului numeroase cazuri de îmbolnăvire în masă, ale căror simptome au putut fi asociate ulterior cu alcaloizii din cornul secarei. Cauzele bolii au rămas însă mult timp necunoscute.

Etiologie[modificare | modificare sursă]

Ergotismul natural[modificare | modificare sursă]

Cazurile de ergotism natural din trecut erau consecința intoxicației cronice cu ergotamină[1], alcaloid natural prezent în făina de secară cornută, care conține scleroți ai ciupercii fitoparazite Claviceps purpurea. Boala apărea fie prin consumul direct de alimente preparate din cereale contaminate, fie indirect, prin trecerea alcaloidului în lapte și afectarea sugarilor alăptați la sân de mame intoxicate. Odată cu descoperirea ciupercii și a alcaloizilor acesteia, secara cornută a fost exclusă de la consum, iar cazurile de ergotism natural au scăzut semnificativ.

Ergotismul medicamentos[modificare | modificare sursă]

Descoperirea efectelor farmacologice ale alcaloizilor naturali din cornul secarei a determinat folosirea lor în medicină, în tratamentul anumitor afecțiuni. În farmacoterapia actuală se utilizează atât alcaloizi naturali din cornul secarei, cât și derivați de semisinteză ai acestora (dihidroergotamina[2] etc.).

Ergotismul medicamentos are două cauze principale:

1) Supradozarea cronică a medicamentelor care conțin ergotamină sau dihidroergotamină.

Acestea se folosesc de ex. în tratamentul migrenei[3]) și al hipotensiunii arteriale. Depășirea sistematică a dozelor recomandate poate determina apariția ergotismului.

2) Asocieri medicamentoase care potențează efectul ergotaminei și al derivaților de sinteză.

Efectul alcaloizilor ergotaminici este potențat când sunt administrați împreună cu unele medicamente, prin diverse mecanisme enumerate în continuare.

Inhibarea metabolizării hepatice, ce duce la scăderea eliminării și creșterea consecutivă a concentrației alcaloizilor în sânge. Atunci când concentrația sanguină de alcaloizi depășește nivelurile toxice, pot să apară fenomene de ergotism.

Prin acest mecanism acționează unele medicamente din următoarele clase:

  • antibiotice macrolide[4] (claritromicina[5], eritromicina, josamicina, telitromicina[6])
  • antifungice (voriconazol[7])
  • antiretrovirale: inhibitori de HIV-protează (nelfinavir[8], ritonavir[9])
  • antiepileptice (stiripentol[10])
  • nitrații[11] (în special nitroglicerina)

Efecte aditive asupra vaselor sanguine, cu spasm arterial și manifestări ischemice la nivelul extremităților, ce pot merge până la fenomene de ergotism. Prin acest mecanism acționează unele din următoarele medicamente:

  • betablocante[12]
  • antimigrenoase (sumatriptan[13])

Forme clinice[modificare | modificare sursă]

Tratament[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prof. dr. doc. Dumitru Dobrescu: Farmacoterapie practică, vol. II, pag.37-38, Editura Medicală, București, 1989, ISBN 973-39-0023-0
  2. ^ Prof. dr. doc. Dumitru Dobrescu: Farmacoterapie practică, vol. II, pag. 39-40, Editura Medicală, București, 1989, ISBN 973-39-0023-0
  3. ^ Adina Roceanu, Cristina Tiu, Cristina Panea, Florina Antochi, Amalia Dulhan, Ovidiu Băjenaru: Terapia migrenei – Concepții actuale, în Revista medicală Durerea, nr.1/2002, ISSN 1220-8752
  4. ^ Conf. dr. Madelena I. Drăgan: Cap. 1.7: Tratamentul bolilor infecțioase, în Boli infecțioase, curs online, UMF Carol Davila, București
  5. ^ Prospect Claritromicină: Asocieri medicamentoase contraindicate
  6. ^ EMEA: Ketek (telitromicină) – Rezumatul caracteristicilor produsului
  7. ^ EMEA: VFEND (voriconazol) – Rezumatul caracteristicilor produsului
  8. ^ Mortier E, Pouchot J, Vinceneux P, Lalande M.: Ergotism related to interaction between nelfinavir and ergotamine, în The American Journal of Medicine 2001, 110: 594
  9. ^ RxList – The Internet Drug Index: Norvir - Side Effects & Drug Interactions
  10. ^ EMEA: Diacomit (stiripentol) – Anexa 1: Rezumatul caracteristicilor produsului
  11. ^ Codruța Maier: Interacțiuni - Nitrații, Revista Farmacist.ro, Nr.20 (100)
  12. ^ Codruța Maier: Interacțiuni ale betablocantelor cu alte medicamente, în Medicament & Medicație – Buletin informativ al CIM, UMF Iuliu Hațieganu, Cluj Napoca
  13. ^ Site-ul GSK: Imigran – Anexa 2: Rezumatul caracteristicilor produsului

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ergotism