Emiliania huxleyi

Emiliania huxleyi
	O singură celulă de Emiliania huxleyi
Clasificare științifică
Domeniu:	Eukaryota
Regn:	Chromalveolata
Încrengătură:	Haptophyta
Clasă:	Prymnesiophyceae
Ordin:	Isochrysidales
Familie:	Noelaerhabdaceae
Nume binomial
	Emiliania huxleyi; (Lohm.) Hay and Mohler
	Modifică text

Emiliania huxleyi, adesea abreviat "EHUX", este o specie de cocolitofore cu o distribuție întinsă între tropice și ape subarctice. Este studiată în special datorită explozilor algale pe care le formează în ape lipsite de nutrienți după refacerea termoclinei de vară. Precum alte cocolitofore, E. huxleyi este un organism fitoplancton unicelular acoperit cu discuri de calcit cu o decorație unică, cocolite. Cocolite unice sunt abundente în sedimentele marine, dar sfere complete sunt mai rare. În cazul lui E. huxleyi, nu doar cochilia, dar și o parte din părțile moi se pot păstra în sedimente. Produce un grup de compuși chimici foarte rezistenți la decompunere, numite alkenone, folosite ca indicator al temperaturilor historice a suprafeței oceanului.

Numită după Thomas Huxley și Cesare Emiliani, este una dintre cele mai abundente și răspândite specii de cocolitofore. Deși sunt transparente, calcitul cochiliei reflectă lumina foarte eficient în coloana de apă; astfel concentrații mari de E. huxleyi vizibile din spațiu. Imagini din satelit arată explozii care acoperă zone întinse, mai mari de 100000 de km pătrați.

Această specie a servit ca inspirație pentru Teoria Gaia a lui James Lovelock care susține ca organisme vii pot să reguleze condițiile și chimia mediului înconjurător pentru a susține viața.

Vezi și

cocolitofore
Dimetil sulfidă
Dimetilsulfoniopropionat
Emiliania huxleyi virus 86 un virus marin care afectează Emiliania huxleyi
Acidificarea oceanelor
Plancton

Legături externe

Referințe

Amouroux, D. (2001). „Role of oceans as biogenic sources of selenium”. Earth and Planetary Science Letters. 189 (3-4): 277–283. Bibcode:2001E&PSL.189..277A. doi:10.1016/S0012-821X(01)00370-3.

Andreae, Meinrat O. (16 mai 1997). „Atmospheric aerosols: biogeochemical sources and role in atmospheric chemistry”. Science. 276 (5315): 1052–1058. doi:10.1126/science.276.5315.1052. Accesat în 21 martie 2008.

Araie, H. (2003). „Metabolism of selenium in a coccolithophorid, Emiliania Huxleyi”. J Plant Res. 116: 119.

Boisson, F. (1996). „Ultrastructural observations on the marine coccolithophorid Cricosphaera elongata cultured in the presence of selenium or cadmium”. Bulletin de l'Institut océanographique(Monaco): 239–247.

Dacey, John W. H. (19 septembrie 1986). „Oceanic dimethylsulfide: production during zooplankton grazing on phytoplankton”. Science. 233 (4770): 1314–1316. doi:10.1126/science.233.4770.1314. PMID 17843360. Accesat în 21 martie 2008.

Dambara, A. (1999). „Requirement of selenium for the growth and selection of adequate culture media in a marine coccolithophorid, Emiliania huxleyi”. Bulletin of the Society of Sea Water Science, Japan. 53 (6): 476–484.

Danbara, A. (2007). „The requirement of selenium for the growth of marine coccolithophorids, Emiliania huxleyi, Gephyrocapsa oceanica and Helladosphaera sp. (Prymnesiophyceae)”. Plant and Cell Physiology. 40 (7): 762–766.

DeBose, Jennifer L. (7 martie 2008). „Dimethylsulfoniopropionate as a foraging cue for reef fishes”. Science. 319 (5868): 1356. doi:10.1126/science.1151109. PMID 18323445. Accesat în 21 martie 2008.

Doblin, M. A. (1999). „Growth and biomass stimulation of the toxic dinoflagellate Gymnodinium catenatum (Graham) by dissolved organic substances”. Journal of Experimental Marine Biology and Ecology. 236 (1): 33–47. doi:10.1016/S0022-0981(98)00193-2.

Fabry, V. J. (2003). Calcium carbonate production by coccolithophorid algae in long-term carbon dioxide sequestration. California State University San Marcos (US).

Howard, Erinn C. (27 octombrie 2006). „Bacterial taxa that limit sulfur flux from the ocean”. Science. 314 (5799): 649–652. doi:10.1126/science.1130657. PMID 17068264. Accesat în 21 martie 2008.

Norici, A. (2005). „Sulfur and primary production in aquatic environments: an ecological perspective”. Photosynthesis Research. 86 (3): 409–417. doi:10.1007/s11120-005-3250-0. PMID 16307310.

Obata, T. (2005). „A novel eukaryotic selenoprotein in the haptophyte alga Emiliania huxleyi”. Journal of Biological Chemistry. 280 (18): 18462–8. doi:10.1074/jbc.M501517200. PMID 15743763.

Obata, T. (2003). „Kinetic studies on bioconcentration mechanism of selenium by a coccolithophorid, Emiliania huxleyi”. Plant Cell Physiology. 44: S43.

Obata, T. (2004). „Bioconcentration mechanism of selenium by a coccolithophorid, Emiliania huxleyi”. Plant Cell Physiology. 45 (10): 1434–1441. doi:10.1093/pcp/pch164. PMID 15564527. Accesat în 21 martie 2008.

Shiraiwa, Y. (2003). „Physiological regulation of carbon fixation in the photosynthesis and calcification of coccolithophorids”. Comparative Biochemistry and Physiology, Part B. 136 (4): 775–783. doi:10.1016/S1096-4959(03)00221-5.

Sorrosa, J. M. (2005). „Low temperature stimulates cell enlargement and intracellular calcification of coccolithophorids”. Marine Biotechnology. 7 (2): 128–133. doi:10.1007/s10126-004-0478-1. PMID 15782289.

Todd, Jonathan D. (2 februarie 2007). „Structural and regulatory genes required to make the gas dimethyl sulfide in bacteria”. Science. 315 (5812): 666–669. doi:10.1126/science.1135370. PMID 17272727. Accesat în 21 martie 2008.

Vallina, Sergio M. (26 ianuarie 2007). „Strong relationship between DMS and the solar radiation dose over the global surface ocean”. Science. 315 (5811): 506–508. doi:10.1126/science.1133680. PMID 17255509. Accesat în 21 martie 2008.

Vila-Costa, Maria (27 octombrie 2006). „Dimethylsulfoniopropionate uptake by marine phytoplankton”. Science. 314 (5799): 652–654. doi:10.1126/science.1131043. PMID 17068265. Accesat în 21 martie 2008.

Volkman, J. K. (1995). „Alkenones in gephyrocapsa oceanica: implications for studies of paleoclimate”. Geochimica et Cosmochimica Acta. 59 (3): 513–520. doi:10.1016/0016-7037(95)00325-T.