Sari la conținut

Elin Pelin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elin Pelin
Elin Pelin
Date personale
Nume la naștereDimităr Ivanov Stoianov Modificați la Wikidata
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Bailovo, Imperiul Otoman
Decedat (72 de ani)[3][4][1][5] Modificați la Wikidata
Sofia, Republica Populară Bulgaria[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Sofia[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator
Limbi vorbitebulgară[1][7][8] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimЕлин Пелин, Чичо Благолаж, Камен Шипков, Елчо, Пан, Пелинаш, Поручик, Мито, Чер Чемер, Иван Коприван, Горна Горчица, Катерина, Бокич ,  Слова  Modificați la Wikidata
Limbibulgară  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeGherațite[*][[Gherațite |]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

Elin Pelin (în bulgară Елин Пелин, n. , Bailovo, Imperiul Otoman – d. , Sofia, Republica Populară Bulgaria), născut cu numele Dimităr Ivanov Stoianov (Димитър Иванов Стоянов), a fost un important scriitor bulgar.

Orașul Elin Pelin a fost numit după autor. Pseudonimul și l-a ales după planta denumită „pelin” (atât în română, cât și în bulgară).

Elin Pelin a scris două romane fantastice pentru copii, primele de acest fel în literatura bulgară: Ian Bibian (Ян Бибиян, 1933) și Ian Bibian pe Lună (Ян Бибиян на Луната, 1934).[9]

Lucrări traduse în română

[modificare | modificare sursă]
  • Povestiri, București, 1964
  • Povești și povestiri, București, 1966
  • Căutătorii de comori (graf. Dorina Cojocaru), Editura Literatura Artistică, 1976
  • Puterea necuratului (trad. Mihaela Deșliu, Valentin Desliu), nuvele și povestiri, Editura Univers, București, 1978
  • Traista fermecată, Editura Ion Creangă/Editura Sofia-Presse, București/Sofia, 1978
  • Vulpea și cocoșul (trad. Mihaela Deșliu), Editura Ion Creangă/Editura Sviat, București/Sofia, 1989
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Elin Pelin” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. „Elin Pelin” (în croată). Opća i nacionalna enciklopedija[*]. Wikidata Q3407324.
  3. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  4. Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Елин Пелин (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  5. „Elin Pelin” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227.
  6. Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Елин Пелин (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  7. „Elin Pelin”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  8. „Elin Pelin”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  9. en Daniela Konstantinova - Intense Literature 7: A Sense of Earth, Elin Pelin, Radio Bulgaria, Adus la 23 februarie 2014. Accesat la 14 februarie 2019