Vizualizare sursă pentru „Elefant”

{{Taxobox
|nume=Elefant
|imagine=Afrikanischer Elefant, Zoo Miami 1.jpg
| image2 =African Bush Elephant.jpg
| image2_caption = Elefant african
| fossil_range = {{Fossil range|Pliocene|Recent}}
| regnum = [[Animalia]]
| phylum = [[Chordata]]
| subphylum = [[Vertebrata]]
| classis = [[Mammalia]]
| superordo = Afrotheria
| ordo = [[Proboscidea]]
| familia = [[Elephantidae]]
| familia_authority = [[John Edward Gray|Gray]], 1821
| subdivision_ranks = Genuri
| subdivision ={{plainlist|
* ''[[Elefant african|Loxodonta]]''
* ''[[Elephas]]''}}
}}
'''Elefanții''' sunt mamiferele mari care formează familia [[Elephantidae]] din ordinul [[Proboscidieni|Proboscidea]].  În prezent sunt recunoscute trei specii: [[Loxodonta africana|elefantul african]] ({{Lang|la|Loxodonta africana}}), [[Loxodonta cyclotis|elefantul african de pădure]] ({{Lang|la|L. cyclotis}}) și [[Elefantul asiatic|elefantul asiatic]] ({{Lang|la|Elephas maximus}}).  Elefanții sunt răspândiți în [[Africa Subsahariană]], [[Asia de Sud]] și [[Asia de Sud-Est]].  {{Lang|la|Elephantidae}} este singura familie supraviețuitoare a ordinului Proboscidea; altele, acum dispărute, sunt [[Deinotherium]], [[Gomphotherium]], [[Mamut|mamuții]] și [[Mastodont|mastodonții]]. 

Toți elefanții au câteva trăsături distinctive, dintre care cel mai notabil este trompa lungă (numită și [[proboscidă]]), utilizată în multe scopuri, în special pentru respirație, ridicarea apei și apucarea obiectelor.  [[Incisiv|Incisivii]] lor devin colți, și pot servi ca arme și ca unelte pentru mutarea obiectelor și săpare. Pavilioanele mari ale urechilor ajută la controlul temperaturii corpului.  Picioarele, asemănătoare unor [[Coloană|piloni]], pot susține o greutate mare. Elefanții africani au urechi mai mari și spinări [[concavitate|concave]], în timp ce elefanții asiatici au urechi mai mici și spinări [[convexitate|convexe]] sau drepte. 

Elefanții sunt erbivori și se găsesc în habitate diferite, printre care [[Savană|savanele]], pădurile, deșerturile și [[Marsh|mlaștinile]]. Preferă să rămână lângă apă. Sunt considerați a fi o {{Ill-wd|Q518808|3=specie esențială}} datorită impactului asupra mediului înconjurător.  Alte animale tind să-și păstreze distanța față de elefanți, în timp ce prădătorii, cum ar fi [[Leu|leii]], [[Tigru|tigrii]], [[Hienă|hienele]] și [[Canide|câinii sălbatici]], vânează de obicei doar puii de elefant.  Elefanții trăiesc în {{Ill-wd|Q5455234|3=societăți de fisiune-fuziune}} în care mai multe grupuri familiale se adună pentru a socializa.  Femelele au tendința de a trăi în grupuri familiale, care pot consta dintr-o femelă cu puii ei sau mai multe femele înrudite cu descendenții lor. Aceste grupuri sunt conduse de un individ denumit [[Matriarhat|matriarhă]], adesea cea mai bătrână femelă. 

Masculii își părăsesc grupurile familiale atunci când ajung la pubertate și pot trăi singuri sau cu alți masculi. Masculii adulți interacționează cel mai adesea cu grupurile familiale atunci când caută un partener și intră într-o stare caracterizată prin nivelul ridicat de [[testosteron]] și agresivitate cunoscută ca {{Ill-wd|Q1756782}}, care îi ajută să obțină {{Ill-wd|Q3243093|3=dominație}} și succes la reproducere. Puii sunt centrul atenției grupurilor lor familiale și sunt dependenți de mamele lor până la trei ani. Elefanții pot trăi până la 70 de ani în sălbăticie. Ei comunică prin atingere, vedere, miros și sunet; elefanții folosesc [[Infrasunet|infrasunetele]] și {{Ill-wd|Q13408767|3=comunicarea seismică}} pe distanțe lungi. {{Ill-wd|Q2560217|3=Inteligența}} elefanților a fost comparată cu cea a [[Primate|primatelor]] și a [[Cetacee|cetaceelor]]. Se pare că ei au {{Ill-wd|Q1314553|3=conștiință de sine}} și dau dovadă de [[empatie]] față de indivizii muribunzi sau morți din specia lor. 

Elefanții africani sunt pe lista {{Ill-wd|Q278113|3=speciilor vulnerabile}} întreținută de [[Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii]] (IUCN), în timp ce elefantul asiatic este clasificat ca fiind [[Specie pe cale de dispariție|pe cale de dispariție]]. Una dintre cele mai mari amenințări la adresa populațiilor de elefanți este {{Ill-wd|Q3820248|3=comerțul cu fildeș}}, deoarece animalele sunt [[Braconaj|sacrificate]] pentru colții lor din fildeș. Alte amenințări pentru elefanții sălbatici sunt [[Distrugere de habitat|distrugerea habitatelor]] și conflictele cu oamenii. Elefanții sunt folosiți ca {{Ill-wd|Q228534|3=animale de povară}} în Asia. În trecut, au fost folosiți în război; astăzi, ei sunt expuși în grădini zoologice, practică adesea controversată, sau exploatați pentru divertisment în [[Circ|circuri]]. Elefanții sunt ușor de recunoscut și apar frecvent în artă, folclor, religie, literatură și [[Cultură populară|cultura populară]].

== Etimologie ==
Cuvântul „elefant“ provine din [[Limba latină|latinescul]] {{Lang|la|Elephas}} ([[Cazul genitiv|genitiv]] {{Lang|la|elephantis}}, „elefant“), care este forma latinizată a [[Limba greacă|grecescului]] {{Lang|el|ἐλέφας}} ''(Elephas'', genitiv {{Lang|el|ἐλέφαντος}}, ''elephantos),'' <ref name="LSJ">{{LSJ|e)le/fas|ἐλέφας|ref}}</ref> probabil provenit dintr-o [[Limbi indo-europene|limbă neindo-europeană]], probabil [[Limba feniciană|feniciană]].<ref name="etymology">{{Citat web|url=http://www.etymonline.com/index.php?term=elephant|nume=Harper, D|accessdate=25 October 2012|publisher=Online Etymology Dictionary|titlu=Elephant}}</ref> Este atestat în [[Limba miceniană|greaca miceneană]] ca ''e-re-pa'' (genitiv ''e-re-pa-to'') în scriere silabică liniară B <ref>{{Citat revistă|nume=Lujan|nume2=Bernabe|prenume=E. R.|prenume2=A|titlu=Ivory and horn production in Mycenaean texts|url=https://www.academia.edu/2229199|journal=Kosmos. Jewellery , Adornment and Textiles in the Aegean Bronze Age|access-date=22 January 2013}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.palaeolexicon.com/default.aspx?static=12&wid=189|accessdate=19 January 2013|publisher=Palaeolexicon, Word study tool of ancient languages|titlu=elephant}}</ref>  La fel ca în greaca miceniană, [[Homer]] folosea cuvântul grecesc cu referire la [[fildeș]], dar, după vremea lui [[Herodot]], acesta și-a extins aria semantică cuprinzând și animalul.<ref name="LSJ" /> Cuvântul românesc actual este pus în legătură și cu [[Franceza veche|vechiul]] termen [[Limba franceză|francez]] ''olifant'' (secolul al XII-lea).<ref name="etymology" /> ''[[Elefantul african|Loxodonta]]'', numele științific generic pentru elefanții africani, este termenul grecesc care înseamnă „dinte cu muchie înclinată”.<ref>{{Citat carte|nume=Kalb, J. E.|nume2=Mebrate, A.|titlu=Fossil Elephantoids from the Hominid-Bearing Awash Group, Middle Awash Valley, Afar Depression, Ethiopia|editură=The American Philosophical Society|an=1993|pagini=52–59|isbn=978-0-87169-831-5}}</ref> 

== Taxonomie ==

=== Clasificare, specii și subspecii ===
{{cladogram|style=font-size:70%|align=left|caption=Cladogramă a elefanților din {{Ill-wd|Q27399}} pe baza dovezilor moleculare<ref name=tabuce>{{cite journal|url=http://phylodiversity.net/azanne/csfar/images/d/d9/Afrotherian_mammals.pdf|first=R.|last=Tabuce|first2=R. J.|last2=Asher|first3=T.|last3=Lehmann|year=2008|title=Afrotherian mammals: a review of current data|journal=Mammalia|volume=72|pages=2–14|doi=10.1515/MAMM.2008.004|access-date=2019-02-14|archive-date=2021-02-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20210224122358/http://phylodiversity.net/azanne/csfar/images/d/d9/Afrotherian_mammals.pdf|dead-url=yes|issn = 0025-1461}}</ref>
|{{clade
|label1={{Ill-wd|Q27399}}
|1={{Clade
   |label1={{Ill-wd|Q2570409}}
   |1={{Clade
      |label1=[[Tubulidentata]]
                 |1=[[Orycteropodidae]] [[File:Aardvark2 (PSF) colourised.png|60 px]]
      |label2={{Ill-wd|Q48969037}}
      |2={{Clade
         |label1={{Ill-wd|Q9324400}}
                    |1={{Ill-wd|Q9324400}} [[File:Rhynchocyon chrysopygus-J Smit white background.jpg|50 px]]
         |label2={{Ill-wd|Q328082}}
                     |2={{Clade
                         |1=[[Chrysochloridae]] [[File:The animal kingdom, arranged according to its organization, serving as a foundation for the natural history of animals (Pl. 18) (Chrysochloris asiatica).jpg|50 px]]
                         |2={{Ill-wd|Q23340}} [[File:Brehms Thierleben - Allgemeine Kunde des Thierreichs (1876) (Tenrec ecaudatus).jpg|50 px]]
      }} }} }}
   |label2=[[Paenungulata]]
   |2={{Clade
      |label1=[[Hiracoidee|Hyracoidea]]
                 |1=[[Hiracoidee|Procaviidae]] [[File:DendrohyraxEminiSmit white background.jpg|50 px]]
      |label2={{Ill-wd|Q20862}}
      |2={{Clade
         |label1=[[Proboscidea]]
                    |1=[[Elephantidae]] [[File:Elephant white background.png|70 px]]
         |label2=[[Sirenia]]
                     |2={{Clade
                         |1={{Ill-wd|Q838603}} [[File:Dugong dugon Hardwicke white background.jpg|60 px]]
                         |2=[[Lamantin]] [[File:Manatee white background.jpg|60 px]]
         }} }} }} }} }}}}
Elefanții aparțin familiei [[Elephantidae]], singura familie rămasă din ordinul [[Proboscidieni|Proboscidea]], care aparține superordinului {{Ill-wd|Q27399}}.  Cele mai apropiate rude {{Ill-wd|Q1898509|3=existente}} ale lor sunt [[Sirenieni|sirenienii]] ([[Dugong|dugongi]] și [[Lamantin|lamantinii]]) și [[Hiracoidee|hiracșii]], cu care împart [[Cladă|clada]] [[Paenungulata]] din supraordinul {{Ill-wd|Q27399}}.<ref name="Ozawa">{{Citat revistă|nume=Kellogg, M.|nume2=Burkett, S.|nume3=Dennis, T. R.|nume4=Stone, G.|nume5=Gray, B. A.|nume6=McGuire, P. M.|nume7=Zori, R. T.|nume8=Stanyon, R.|an=2007|titlu=Chromosome painting in the manatee supports Afrotheria and Paenungulata|journal=Evolutionary Biology|volum=7|pagină=6|pmid=17244368|pmc=1784077|doi=10.1186/1471-2148-7-6}}</ref> Elefanții și sirenienii sunt grupați în grupul {{Ill-wd|Q20862}}. <ref name="Ozawa2">{{Citat revistă|nume=Ozawa, T.|nume2=Hayashi, S.|nume3=Mikhelson, V. M.|an=1997|titlu=Phylogenetic position of mammoth and Steller's sea cow within tethytheria demonstrated by mitochondrial DNA sequences|journal=Journal of Molecular Evolution|volum=44|număr=4|pagini=406–13|pmid=9089080|bibcode=1997JMolE..44..406O|doi=10.1007/PL00006160}}</ref> Sunt recunoscute trei specii de elefanți: [[Loxodonta africana|elefantul african]] ({{Lang|la|Loxodonta africana}}) și [[Loxodonta cyclotis|elefantul african de pădure]] ({{Lang|la|Loxodonta cyclotis}}) din [[Africa Subsahariană]], și [[Elefantul asiatic|elefantul asiatic]] ({{Lang|la|[[Elephas]] maximus}}) din [[Asia de Sud]] și de [[Asia de Sud-Est|Sud-Est]].<ref name="MSW3">{{Citat carte|nume=Shoshani, J.|an=2005|capitol=Order Proboscidea|nume-editor=Wilson, D. E.|nume-editor2=Reeder, D. M|url=https://www.google.com/books?id=JgAMbNSt8ikC&pg=PA91#v=onepage|titlu=Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference, Volume 1|ediție=3rd|editură=Johns Hopkins University Press|pagini=90–91|isbn=978-0-8018-8221-0|oclc=62265494}}</ref> Elefanții africani au urechi mai mari, spinare concavă, o piele mai încrețită, un abdomen înclinat și două extensii asemănătoare cu degetele la vârful trompei.  Elefanții asiatici au urechi mai mici, spinare convexă sau dreaptă, piele mai fină, abdomen orizontal, care ocazional se scufundă în mijloc, și o singură extensie la vârful trompei. Crestele încovoiate ale [[Molar|molarilor]] sunt mai înguste la elefantul asiatic, în timp ce cele ale africanilor sunt mai degrabă romboidale. Elefantul asiatic are, de asemenea, umflături [[wiktionary:dorsal|dorsale]] pe cap și unele pete de depigmentare pe piele.<ref name="Shoshani38">Shoshani, pp. 38-41. </ref>
{{multiple image|direction=vertical|width=200|align=right|image1=African Elephant (Loxodonta africana) bull (31100819046).jpg|caption1=Elefant african de savană în [[Parcul Național Kruger]], Africa de Sud|image2=African Forest Elephant.jpg|caption2=Elefant african de pădure în {{Ill-wd|Q9055979}}, Gabon|image3=Elephas maximus (Bandipur).jpg|caption3=Elefant asiatic în [[Parcul Național Bandipur]], India}} Zoologul suedez [[Carl Linné|Carl Linnaeus]] [[Descrierea speciilor|a descris]] pentru prima dată genul {{Lang|la|Elephas}} și un elefant din [[Sri Lanka]] (pe atunci, Ceylon) sub denumirea [[Nomenclatură binară|binomială]] {{Lang|la|Elephas maximus}} în 1758.<ref>{{Citat carte|nume=Linnaeus|prenume=Carl|titlu=Systema Naturae per Regna Tria Naturae, Secundum Classes, Ordines, Genera, Species, cum Characteribus, Differentiis, Synonymis, Locis|volum=v.1|dată=1758|editură=Holmiae : Impensis Direct. Laurentii Salvii|pagină=33|ediție=10th|url=https://www.biodiversitylibrary.org/ia/mobot31753000798865#page/41/mode/1up}}</ref>  În 1798, [[Georges Cuvier]] a clasificat {{Ill-wd|Q591305|3=elefantul indian}} sub binomialul {{Lang|la|Elephas indicus}}.<ref>{{Citat carte|nume=Cuvier|prenume=Georges|titlu=Tableau Élémentaire de L'histoire Naturelle des Animaux|dată=1798|editură=Baudouin, Imprimeur du Corps législatif et de l'Institut national, place du Carrousel, N°. 662|pagină=148|url=https://www.biodiversitylibrary.org/ia/tableaulment00cuvi#page/200/mode/1up}}</ref>  Zoologul olandez [[Coenraad Jacob Temminck]] a descris [[Elefant de Sumatra|elefantul sumatran]] în 1847 sub binomul {{Lang|la|Elephas sumatranus}}.<ref>{{Citat carte|nume=Temminck|prenume=Coenraad Jacob|titlu=Coup-D'oeil Général sur les Possessions Néerlandaises dans L'Inde Archipélagique|dată=1847|editură=Leide, A. Arnz & comp.|pagină=90|url=https://archive.org/stream/coupdoeilgnrals03temmgoog#page/n103/mode/2up}}</ref> Zoologul englez {{Ill-wd|Q3042008}} a clasificat toate cele trei ca [[Subspecie (biologie)|subspecii]] ale elefantului asiatic în 1940. <ref>{{Citat revistă|nume=Chasen|prenume=Frederick Nutter|dată=1940|titlu=A Handlist of Malaysian Mammals|url=http://blsea.nus.edu.sg/en/persistent/30e75671-4943-482b-b65c-ca407c46751e|journal=Bulletin of the Raffles Museum, Singapore|număr=15|pagină=190|access-date=2019-02-14|archive-date=2017-08-11|archive-url=https://web.archive.org/web/20170811224739/http://blsea.nus.edu.sg/en/persistent/30e75671-4943-482b-b65c-ca407c46751e|dead-url=yes}}</ref>  Elefanții asiatici variază geografic în ceea ce privește culoarea și cantitatea de depigmentare. {{Ill-wd|Q583372|3=Elefantul din Sri Lanka}} ({{Lang|la|Elephas maximus maximus}}) trăiește în Sri Lanka, elefantul indian ({{Lang|la|E. m. indicus}}) este originar din Asia continentală (pe [[Subcontinentul Indian|subcontinentul indian]] și în [[Indochina]]) și elefantul sumatran ({{Lang|la|E. m. sumatranus}}) se găsește în Sumatra.<ref name="Shoshani38"/> O subspecie contestată, {{Ill-wd|Q835120|3=elefantul de Borneo}}, trăiește în nordul [[Borneo|insulei Borneo]] și este mai mic decât toate celelalte subspecii. Are urechi mai mari, coadă lungă și colți mai drepți decât elefantul obișnuit. Zoologul sri-lankez {{Ill-wd|Q3372851}} a descris-o în 1950 sub [[Nomenclatură trinominală|trinomul]] {{Lang|la|Elephas maximus borneensis}}, luând ca [[Tip (biologie)|tip]] o ilustrație din ''[[National Geographic (revistă)|National Geographic]]''.<ref name="Borneo">{{Citat web|url=http://assets.panda.org/downloads/pages_from_originofelephants_in_borneofinal2oct07_2.pdf|nume=Cranbrook, E.|publisher=Sarawak Museum Journal|last2=Payne, J.|last3=Leh, C. M. U.|year=2008|titlu=Origin of the elephants ''Elephas maximus'' L. of Borneo}}</ref> A fost ulterior subsumat sub fie lui {{Lang|la|E. m. indicus}}, fie lui {{Lang|la|E. m. sumatranus}}.  Rezultatele unei {{Ill-wd|Q5532877|3=analize genetice}} din 2003 arată că strămoșii săi {{Ill-wd|Q1230536|3=s-au separat}} de populația continentală acum circa 300.000 de ani.<ref name="Fernando">{{Citat revistă|nume=Fernando, P.|nume2=Vidya, T. N. C.|nume3=Payne, J.|nume4=Stuewe, M.|nume5=Davison, G.|nume6=Alfred, R. J.|nume7=Andau, P.|nume8=Bosi, E.|nume9=Kilbourn, A.|an=2003|titlu=DNA analysis indicates that Asian Elephants are native to Borneo and are therefore a high priority for conservation|journal=PLoS Biol|volum=1|număr=1|pagină=e6|pmid=12929206|pmc=176546|doi=10.1371/journal.pbio.0000006}}</ref> Un studiu din 2008 a constatat că elefanții din Borneo nu sunt indigeni pe insulă, ci au fost aduși acolo înainte de 1521 de către {{Ill-wd|Q568359|3=sultanul Sulu}} din [[Insula Java|Java]], de unde elefanții sunt astăzi dispăruți.<ref name="Borneo" />

[[Elefantul african]] a fost denumit pentru prima dată de naturalistul german [[Johann Friedrich Blumenbach]] în 1797 {{Lang|la|Elephas africanus}}.<ref>{{Citat carte|nume=Blumenbach|prenume=Johann Friedrich|titlu=Handbuch der Naturgeschichte|dată=1797|editură=Göttingen: J. C. Dieterich|pagină=124|ediție=5th|url=https://www.biodiversitylibrary.org/item/152359#page/147/mode/1up}}</ref> Genul {{Lang|la|Loxodonta}} ''a'' fost botezat de Frédéric Cuvier în 1825.<ref>{{Citat carte|nume=Cuvier|prenume=Frédéric|titlu=Histoire Naturelle des Mammifères: avec des Figures originales, coloriées, dessinées d'aprèsdes Animaux vivans|volum=t.6 (1824)|dată=1824|editură=A Paris, Chez A. Belin|pagină=118|url=https://www.biodiversitylibrary.org/ia/histoirenaturel6geof#page/118/mode/1up}}</ref> Cuvier a scris {{Lang|la|Loxodonte}}'','' dar în 1827 un autor anonim a [[Romanizare (lingvistică)|romanizat]] ortografia la ''Loxodonta;<ref>{{Citat revistă|nume=Anonymous|dată=1827|titlu=Histoire Naturelle des Mammifères: avec des Figures originales, coloriées, dessinées d'aprèsdes Animaux vivans; &c. Par MM. Geoffroy Saint- Hillaire, et F. Cuvier. Livraisons 52 et 53|url=https://www.biodiversitylibrary.org/ia/zoologicaljourna03lond#page/180/mode/1up|journal=The Zoological Journal|volum=3|pagină=140}}</ref>'' [[Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică]] recunoaște această denumire drept autoritate propriu-zisă.<ref name="MSW3"/> În 1942, 18 subtipuri de elefant african au fost recunoscute de Henry Fairfield Osborn <ref>{{Citat carte|nume=Osborn|prenume=Henry Fairfield|titlu=Proboscidea : a Monograph of the Discovery, Evolution, Migration and Extinction of the Mastodonts and Elephants of the World|volum=v.2|dată=1942|editură=Trustees of the American Museum of Natural History : American Museum Press|pagină=1193|url=https://www.biodiversitylibrary.org/ia/proboscideamonog02osbo#page/425/mode/1up}}</ref> dar date morfologice suplimentare au redus numărul de subspecii clasificate, iar până în anii 1990 doar două au fost recunoscute, elefantul de savană ({{Lang|la|L. a. africana}}) și elefantul de pădure ({{Lang|la|L. a. cyclotis}}),<ref>{{Citat revistă|nume=Barnes, R. F. W.|nume2=Blom, A.|nume3=Alers M. P. T.|an=1995|titlu=A review of the status of forest elephants ''Loxodonta africana'' in Central Africa|journal=Biological Conservation|volum=71|număr=2|pagini=125–32|doi=10.1016/0006-3207(94)00014-H}}</ref> ultimul botezat în 1900 de zoologul german Paul Matschie.<ref>{{Citat revistă|nume=Matschie|prenume=Paul|dată=1900|titlu=Herr Matschie sprach über geographische Abarten des afrikanischen Elefanten.|url=https://www.biodiversitylibrary.org/item/35603#page/206/mode/1up|journal=Sitzungsberichte der Gesellschaft Naturforschender Freunde zu Berlin|volum=1900|număr=189–200|publisher=R. Friedländer und Sohn]}}</ref> Elefanții de pădure au urechi mai mici și mai rotunjite, și colții mai subțiri și mai drepți decât elefanții de savană, și sunt limitați la zonele împădurite din [[Africa Occidentală|Africa de Vest]] și [[Africa Centrală|Centrală]].<ref name="Shoshani42"/> Un studiu din 2000 a susținut ridicarea celor două forme în specii separate ({{Lang|la|L. africana}} și {{Lang|la|L. cyclotis}}) pe baza diferențelor din morfologia craniului.<ref>{{Citat revistă|nume=Grubb, P.|nume2=Groves, C. P.|nume3=Dudley J. P.|nume4=Shoshani, J.|an=2000|titlu=Living African elephants belong to two species: ''Loxodonta africana'' (Blumenbach, 1797) and ''Loxodonta cyclotis'' (Matschie, 1900)|url=https://digitalcommons.wayne.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1140&context=elephant|journal=Elephant|volum=2|număr=4|pagini=1–4}}</ref>  Studiile ADN publicate în 2001 și 2007 au sugerat și ele că acestea sunt specii distincte,<ref name="outgroup">{{Citat revistă|nume=Rohland, N.|nume2=Malaspinas|nume3=Pollack|nume4=Slatkin|nume5=Matheus|nume6=Hofreiter|prenume2=Anna-Sapfo|prenume3=Joshua L.|prenume4=Montgomery|prenume5=Paul|prenume6=Michael|an=2007|titlu=Proboscidean mitogenomics: chronology and mode of elephant evolution using mastodon as outgroup|journal=PLoS Biology|volum=5|număr=8|pagină=e207|pmid=17676977|pmc=1925134|doi=10.1371/journal.pbio.0050207}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Roca, A. L.|nume2=Georgiadis, N.|nume3=Pecon-Slattery, J.|nume4=O'Brien, S. J.|an=2001|titlu=Genetic evidence for two species of elephant in Africa|journal=Science|volum=293|număr=5534|pagini=1473–77|pmid=11520983|bibcode=2001Sci...293.1473R|doi=10.1126/science.1059936}}</ref> în timp ce studiile realizate în 2002 și 2005 au concluzionat că acestea erau aceeași specie.<ref>{{Citat revistă|nume=Eggert, L. S.|nume2=Rasner, C. A.|nume3=Woodruff, D. S.|an=2002|titlu=The evolution and phylogeography of the African elephant inferred from mitochondrial DNA sequence and nuclear microsatellite markers|journal=Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences|volum=269|număr=1504|pagini=1993–2006|pmid=12396498|pmc=1691127|doi=10.1098/rspb.2002.2070}}</ref><ref name="Debruyne">{{Citat revistă|nume=Debruyne, R.|an=2005|titlu=A case study of apparent conflict between molecular phylogenies: the interrelationships of African elephants|journal=Cladistics|volum=21|număr=1|pagini=31–50|doi=10.1111/j.1096-0031.2004.00044.x}}</ref>  Studiile ulterioare (2010, 2011, 2015) au susținut statutul elefanților de savană și al celor de pădure ca specii distincte.<ref name="DNA">{{Citat revistă|nume=Rohland, N.; Reich, D.; Mallick, S.; Meyer, M.; Green, R. E.; Georgiadis, N. J.; Roca, A. L.; Hofreiter, M.|an=2010|titlu=Genomic DNA Sequences from Mastodon and Woolly Mammoth Reveal Deep Speciation of Forest and Savanna Elephants|journal=PLoS Biology|volum=8|număr=12|pagină=e1000564|editor1-last=Penny|editor1-first=David|pmid=21203580|pmc=3006346|doi=10.1371/journal.pbio.1000564}}</ref><ref name="Ishida">{{Citat revistă|nume=Ishida, Y.; Oleksyk, T. K.; Georgiadis, N. J.; David, V. A.; Zhao, K.; Stephens, R. M.; Kolokotronis, S.-O.; Roca, A. L.|an=2011|titlu=Reconciling apparent conflicts between mitochondrial and nuclear phylogenies in African elephants|journal=PLoS ONE|volum=6|număr=6|pagină=e20642|editor1-last=Murphy|editor1-first=William J|pmid=21701575|pmc=3110795|bibcode=2011PLoSO...620642I|doi=10.1371/journal.pone.0020642}}</ref><ref name="genomic">{{Citat revistă|nume=Roca|nume2=Ishida|nume3=Brandt|nume4=Benjamin|nume5=Zhao|nume6=Georgiadis|prenume=Alfred L.|prenume2=Yasuko|prenume3=Adam L.|prenume4=Neal R.|prenume5=Kai|prenume6=Nicholas J.|dată=2015|titlu=Elephant Natural History: A Genomic Perspective|journal=Annual Review of Animal Biosciences|volum=3|număr=1|pagini=139–167|pmid=25493538|doi=10.1146/annurev-animal-022114-110838}}</ref> Se crede că cele două specii s-au despărțit acum 6 milioane de ani<ref>{{Citat revistă|nume=Roca, A. L. Ishida, Y.; Brandt, A. L.; Benjamin, N. R.; Zhao, K.; Georgiadis, N. J.|an=2015|titlu=Elephant Natural History: A Genomic Perspective|journal=Annual Review of Animal Biosciences|volum=3|număr=1|pagini=139–167|pmid=25493538|doi=10.1146/annurev-animal-022114-110838}}</ref> și au fost izolate genetic complet în ultimii {{Formatnum|500000}} de ani.<ref name="Palkopoulou">{{Citat revistă|nume=Palkopoulou, E. ''et al''.|an=2018|titlu=A comprehensive genomic history of extinct and living elephants|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America|volum=115|număr=11|pagini=E2566–E2574|pmid=29483247|pmc=5856550|doi=10.1073/pnas.1720554115}}</ref> În anul 2017, analiza secvențială ADN a arătat că {{Lang|la|L. cyclotis}} este mai strâns legat de specia dispărută ''Palaeoloxodon antiquus'' decât de {{Lang|la|L. africana}}'','' subminând astfel genul Loxodonta în ansamblu.<ref>{{Citat revistă|nume=Meyer|prenume=Matthias|dată=2017|titlu=Palaeogenomes of Eurasian straight-tusked elephants challenge the current view of elephant evolution|journal=eLife|volum=6|pmid=28585920|pmc=5461109|doi=10.7554/eLife.25413}}</ref> Unele dovezi sugerează că elefanții din Africa de Vest sunt o specie separată,<ref>{{Citat revistă|nume=Eggert, L. S. Eggert, J. A. Woodruff, D. S.|nume2=Eggert|nume3=Woodruff|an=2003|titlu=Estimating population sizes for elusive animals: the forest elephants of Kakum National Park, Ghana|url=http://labs.biology.ucsd.edu/woodruff/pubs/210.pdf|journal=Molecular Ecology|volum=12|număr=6|pagini=1389–1402|pmid=12755869|doi=10.1046/j.1365-294X.2003.01822.x|access-date=2019-02-14|archive-date=2016-03-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304130505/http://labs.biology.ucsd.edu/woodruff/pubs/210.pdf|dead-url=yes}}</ref> deși acest lucru este controversat.<ref name="Debruyne" /><ref name="Ishida" />  Elefanții pigmei din bazinul Congo, despre care s-au sugerat că sunt o specie separată (''Loxodonta pumilio''), sunt probabil elefanți de pădure a căror dimensiune mică și/sau maturitate precoce se datorează condițiilor de mediu.<ref>{{Citat revistă|nume=Debruyne, R.|nume2=Van Holt, A.|nume3=Barriel, V.|nume4=Tassy, P.|an=2003|titlu=Status of the so-called African pygmy elephant (''Loxodonta pumilio'' (NOACK 1906)): phylogeny of cytochrome b and mitochondrial control region sequences|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20131203034934/http://regis.cubedeglace.com/wp-content/uploads/2009/02/debruyne_et_al_20032.pdf|url=http://regis.cubedeglace.com/wp-content/uploads/2009/02/debruyne_et_al_20032.pdf|journal=Comptes Rendus Biologies|volum=326|număr=7|pagini=687–97|pmid=14556388|doi=10.1016/S1631-0691(03)00158-6|archive-date=3 December 2013}}</ref>

=== Evoluția și rudele dispărute ===
[[Fișier:Elephas_antiquus.jpg|dreapta|miniatura| Craniul fosil și modelul unui {{Lang|la|Palaeoloxodon antiquus}}, posibil cea mai apropiată rudă cunoscută a elefantului african de pădure actual ]]
S-au consemnat peste 185 de membri dispăruți și trei {{Ill-wd|Q216818|3=radiații evolutive}} majore ale ordinului Proboscidea.<ref>{{Citat carte|nume=Kingdon|prenume=Jonathan|titlu=Mammals of Africa|dată=2013|editură=Bloomsbury|pagină=173|url=https://books.google.com/?id=B_07noCPc4kC&printsec=frontcover#v=onepage|isbn=9781408189962}}</ref> Cele mai timpurii proboscide, ''{{Ill-wd|Q1354868}}'' din Africa și ''{{Ill-wd|Q134951}}'' din [[Paleocen|Paleocenul]] târziu, vesteau primele radiații.<ref name="Gheerbrant">{{Citat revistă|nume=Gheerbrant, E.|an=2009|titlu=Paleocene emergence of elephant relatives and the rapid radiation of African ungulates|url=http://www.pnas.org/content/106/26/10717.full|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America|volum=106|număr=26|pagini=10717–10721|pmid=19549873|pmc=2705600|bibcode=2009PNAS..10610717G|doi=10.1073/pnas.0900251106|access-date=2019-02-14|archive-date=2012-07-05|archive-url=https://web.archive.org/web/20120705215332/http://www.pnas.org/content/106/26/10717.full|dead-url=yes}}</ref> În [[eocen]] existau ''{{Ill-wd|Q149442}}'', ''{{Ill-wd|Q131232}}'' și ''{{Ill-wd|Q148649}}'' în Africa. Aceste animale erau relativ mici și acvatice. Mai târziu, au apărut genuri precum ''{{Ill-wd|Q134407}}'' și ''{{Ill-wd|Q132789}}''; acestea din urmă probabil au locuit pădurile. Diversitatea proboscidiană a scăzut în timpul oligocenului.<ref>Sukumar, pp. 13-16.</ref> O specie notabilă din această epocă era ''{{Ill-wd|Q1354902}} melakeghebrekristosi'' din [[Cornul Africii]], care poate să fi fost un strămoș pentru mai multe specii mai târziu.<ref name="link">{{Citat revistă|nume=Shoshani, J.|nume2=Walter, R. C.|nume3=Abraha, M.|nume4=Berhe, S.|nume5=Tassy, P.|nume6=Sanders, W. J.|nume7=Marchant, G. H.|nume8=Libsekal, Y.|nume9=Ghirmai, T.|an=2006|titlu=A proboscidean from the late Oligocene of Eritrea, a "missing link" between early Elephantiformes and Elephantimorpha, and biogeographic implications|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences|volum=103|număr=46|pagini=17296–301|pmid=17085582|pmc=1859925|bibcode=2006PNAS..10317296S|doi=10.1073/pnas.0603689103}}</ref>  Începutul [[Miocen|miocenului]] a adus a doua diversificare, cu apariția {{Ill-wd|Q522589|3=deinotherelor}} și [[Mammutidae|mammutidelor]]. Primele erau înrudite cu {{Lang|la|Barytherium}} și trăiau în Africa și Eurasia,<ref name="Sukumar17">Sukumar, pp. 16-19.</ref> în timp ce cei din urmă s-ar putea să fie descendenți din {{Lang|la|Eritreum}}<ref name="link" /> și s-au răspândit în America de Nord.<ref name="Sukumar17" /> 

A doua radiație a fost reprezentată de apariția {{Ill-wd|Q387585|3=gomphotherelor}} în miocen, <ref name="Sukumar17"/> care probabil au evoluat din ''Eritreum''<ref name="link"/> și își au originea în Africa, răspândindu-se pe toate continentele, cu excepția Australiei și Antarcticii.  Membrii acestui grup cuprind ''[[Gomphotherium]]'' și ''[[Platybelodon]]''.<ref name="Sukumar17" /> Cea de-a treia radiație a început în miocenul târziu și a condus la sosirea elephantidelor, care au descins și au înlocuit treptat gomphotherele.<ref><div> Sukumar, p. 22. </div></ref> ''{{Ill-wd|Q134480}} gomphotheroides'' din Africa au dat naștere genurilor ''Loxodonta'', ''Mammuthus'' și ''Elephas''.  ''Loxodonta'' s-a desprins cel mai devreme, în jurul limitei între miocen și [[pliocen]], în timp ce ''Mammuthus'' și ''Elephas'' s-au despărțit mai târziu în timpul pliocenului timpuriu. ''Loxodonta a'' rămas în Africa, în timp ce ''Mammuthus'' și ''Elefas'' s-au răspândit în Eurasia, iar cel dintâi a ajuns în America de Nord. În același timp, {{Ill-wd|Q2196033|3=stegodontidele}}, un alt grup proboscidean provenit din gomphothere, s-au răspândit în toată Asia, inclusiv pe subcontinentul indian, China, Asia de Sud-Est și Japonia. Mammutidele au continuat să evolueze în specii noi, cum ar fi [[Mastodont|mastodontul american]]. <ref><div> Sukumar, pp. 24-27. </div></ref> 
{{cladogram|caption=Filogenia proboscidelor după Shoshani 1998.<ref name=evolution />|align=left
|{{clade
|label1=[[Proboscidea]]
|1={{clade
|1=proboscidieni primitivi, e.g. ''{{Ill-wd|Q131232}}'' [[File:Moeritherium NT small.jpg|70px]]
|2={{clade
   |1={{Ill-wd|Q522589}} [[File:Deinotherium12.jpg|70px]]
   |label2={{Ill-wd|Q19561774}}
   |2={{clade
      |1=[[Mammutidae]] [[File:BlankMastodon.jpg|70px]]
       |2={{clade
         |1={{Ill-wd|Q387585}} [[File:Gomphotherium NT small.jpg|70px]]
         |2={{clade
            |1={{Ill-wd|Q2196033}} [[File:Stegodon Siwalik Hills.jpg|110px]]
            |label2=[[Elephantidae]]
            |2={{clade
               |1=''[[Loxodonta]]'' [[File:Elephant in Tanzania 0882 Nevit.jpg|70px]]
               |2={{clade
                  |1=''[[Mammuthus]]'' [[File:Mammuthus trogontherii122DB.jpg|70px]]
                  |2=''[[Elephas]]'' [[File:Zoorashia elephant.jpg|70px]]
                  }}
               }}
            }}
         }}
      }}
   }}
 }}
}}
}}
La începutul [[Pleistocen|pleistocenului]], elefanții au trecut printr-o perioadă cu rată ridicată de [[speciație]].<ref name="Sukmar44" /> Pleistocenul a adus și apariția lui ''{{Ill-wd|Q7126427}}'', cel mai mare mamifer terestru din toate timpurile.<ref name="Larramendi, A. 2015">{{Citat revistă|nume=Larramendi A|an=2015|titlu=Shoulder height, body mass and shape of proboscideans" (PDF)|url=|journal=Acta Palaeontologica Polonica|volum=|număr=|pagină=|doi=10.4202/app.00136.2014}}</ref> ''{{Ill-wd|Q6694297}}'' a devenit cea mai comună specie din nordul și sudul Africii, însă a fost înlocuită de {{Lang|la|Elephas iolensis}} mai târziu în pleistocen. Abia când ''Elephas'' a dispărut din Africa, ''Loxodonta'' a devenit dominantă din nou, de data aceasta sub forma speciei moderne. ''Elephas'' s-a diversificat în specii noi în Asia, cum ar fi {{Lang|la|E. hysudricus}} și {{Lang|la|E. platycephus}}; <ref name="Sukumar28" /> acesta din urmă este probabil strămoșul elefantului asiatic modern.<ref name="Sukmar44"><div> Sukumar, p. 44. </div></ref> ''Mammuthus a'' evoluat în mai multe specii, printre care și binecunoscutul [[Mamut lânos|mamut lânos]].<ref name="Sukumar28"><div> Sukumar, pp. 28-31. </div></ref>  Reproducerea încrucișată pare să fi fost comună în rândul speciilor de elefantide, și, în unele cazuri, a condus la specii cu trei componente genetice ancestrale, cum ar fi elefanții cu colțuri drepte.<ref name="Palkopoulou"/> În [[Pleistocenul târziu|pleistocenul târziu]], cea mai mare specie proboscideană a dispărut în timpul {{Ill-wd|Q1040770|3=glaciațiunii cuaternare,}} care a [[Extincția cuaternară|ucis]] 50% din genurile cu o greutate de peste {{Dim|5|kg|}} din întreaga lume.<ref><div> Sukumar, pp. 36-37. </div></ref> 

Proboscidele au prezentat mai multe tendințe evolutive, cum ar fi o creștere a dimensiunii, ceea ce a dus la apariția a numeroase specii gigantice care se ridicau până la {{Dim|5|m|}} înălțime.<ref name="Larramendi, A. 2015"/> Ca și în cazul altor [[Megafaună|megaerbivore]], inclusiv [[Dinozaur|dinozaurii]] [[Sauropoda|sauropozi]] dispăruți, dimensiunea mare a elefanților s-a dezvoltat probabil pentru că le permitea să supraviețuiască pe baza unei vegetații cu valoare nutritivă scăzută.<ref>{{Citat carte|nume=Carpenter, K.|an=2006|capitol=Biggest of the big: a critical re-evaluation of the mega-sauropod ''Amphicoelias fragillimus'' Cope, 1878|nume-editor=Foster, J.R.|nume-editor2=Lucas, S.G.|titlu=Paleontology and Geology of the Upper Jurassic Morrison Formation|serie=New Mexico Museum of Natural History and Science Bulletin|editură=New Mexico Museum of Natural History and Science|volum=36|pagini=131–138}}</ref>  Membrele lor au crescut în lungime și labele picioarelor s-au scurtat și s-au lărgit. <ref name="evolution">{{cite journal|author=Shoshani, J.|year=1998|title=Understanding proboscidean evolution: a formidable task|journal=Trends in Ecology and Evolution|volume=13|issue=12|pages=480–87|doi=10.1016/S0169-5347(98)01491-8|language=en}}</ref>  Picioarele erau inițial [[Mamifere plantigrade|plantigrate]] și s-au dezvoltat într-o poziție {{Ill-wd|Q184503|3=digitigradă}} cu susținere în pernițe și {{Ill-wd|Q1365684|3=oase sesamoide}}.<ref>{{Citat revistă|nume=Hutchinson, J. R.; Delmer, C.; Miller, C. E.; Hildebrandt, T.; Pitsillides, A. A.; Boyde, A.|an=2011|titlu=From flat foot to fat foot: structure, ontogeny, function, and evolution of elephant "sixth toes"|journal=Science|volum=334|număr=6063|pagini=1699–1703|pmid=22194576|bibcode=2011Sci...334R1699H|doi=10.1126/science.1211437}}</ref> Proboscidele timpurii au dezvoltat {{Ill-wd|Q5283631|3=mandibule}} mai lungi și [[Craniu|cranii]] mai mici, în timp ce cele mai {{Ill-wd|Q962872|3=derivate}} au dezvoltat mandibule mai scurte, ceea ce a mutat [[Centru de masă|centrul de greutate]] al capului. Craniul a crescut, în timp ce gâtul s-a scurtat pentru a oferi un suport mai bun pentru acesta. Creșterea mărimii a dus la dezvoltarea și alungirea trompei mobile pentru a asigura anvergura. Numărul de [[Premolar|premolari]], incisivi și [[Canin|canini]] a scăzut.<ref name="evolution" /> Dinții din obraz (molarii și premolarii) au devenit mai mari și mai specializați, mai ales după ce elefanții au început să treacă de la {{Ill-wd|Q286954|3=plante C3}} la {{Ill-wd|Q283604|3=ierburi C4}}, ceea ce a determinat dinții să sufere o creștere de trei ori a înălțimii, precum și o multiplicare substanțială a lamelelor începând cu aproximativ acum cinci milioane de ani. Doar în ultimele milioane de ani s-au reîntors la un regim alimentar compus în principal din copaci și arbuști C3.<ref>{{Citat știre|title=The dental factor in elephant evolution|url=http://www.thehindu.com/sci-tech/energy-and-environment/the-dental-factor-in-elephant-evolution/article5093769.ece|nume=K.S. Rajgopal|data=2013-09-04|journal=The Hindu}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.livescience.com/13550-grazing-animals-shaped-human-evolution.html|lucrare=LiveScience.com|titlu=Humanity's Grassroots: How Grazing Animals Shaped Evolution}}</ref> Incisivii superiori laterali s-au transformat în colți, care aveau o varietate de forme de la drepți, până la curbați (în sus sau în jos), până la spirale, în funcție de specie. Unii proboscideeni au dezvoltat colți de la incisivii lor inferiori. <ref name="evolution"/>  Elefanții păstrează anumite trăsături ale strămoșilor lor acvatici, cum ar fi anatomia [[Ureche medie|urechii medii]]. <ref name="snorkel">{{Citat revistă|nume=West, J. B.|an=2002|titlu=Why doesn't the elephant have a pleural space?|url=http://physiologyonline.physiology.org/content/17/2/47.full|journal=Physiology|volum=17|număr=2|pagini=47–50|pmid=11909991|doi=10.1152/nips.01374.2001|access-date=2019-02-14|archive-date=2016-01-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20160127120934/http://physiologyonline.physiology.org/content/17/2/47.full|dead-url=yes}}</ref> 

Au existat unele discuții pe marginea relației dintre {{Lang|la|Mammuthus}} și {{Lang|la|Loxodonta}} sau {{Lang|la|Elephas}}. Unele studii [[ADN]] sugerează că {{Lang|la|Mammuthus}} este mai strâns legat de primul,<ref>{{Citat revistă|nume=Debruyne, R.|nume2=Barriel, V.|nume3=Tassy, P.|an=2003|titlu=Mitochondrial cytochrome ''b'' of the Lyakhov mammoth (Proboscidea, Mammalia): new data and phylogenetic analyses of Elephantidae|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20131113024755/http://regis.cubedeglace.com/wp-content/uploads/2009/02/debruyne_et_al_20031.pdf|url=http://regis.cubedeglace.com/wp-content/uploads/2009/02/debruyne_et_al_20031.pdf|journal=Molecular Phylogenetics and Evolution|volum=26|număr=3|pagini=421–34|pmid=12644401|doi=10.1016/S1055-7903(02)00292-0|archive-date=13 November 2013}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Noro, M.|nume2=Masuda, R.|nume3=Dubrovo, I. A.|nume4=Yoshida, M. C.|nume5=Kato, M.|an=1998|titlu=Molecular phylogenetic inference of the woolly mammoth ''Mammuthus primigenius'', based on complete sequences of mitochondrial cytochrome b and 12S ribosomal RNA genes|journal=Journal of Molecular Evolution|volum=46|număr=3|pagini=314–26|pmid=9493356|bibcode=1998JMolE..46..314N|doi=10.1007/PL00006308}}</ref> în timp ce altele îl indică pe cel din urmă.<ref name="Ozawa2"/> Cu toate acestea, analiza profilului complet al [[ADN mitocondrial|genomului mitocondrial]] al mamutului lânos (secvențiat în 2005) sprijină ipoteza că {{Lang|la|Mammuthus}} este mai strâns legat de {{Lang|la|Elephas}}.<ref name="outgroup"/><ref name="DNA"/><ref name="genomic"/><ref>{{Citat revistă|nume=Gross, L.|an=2006|titlu=Reading the evolutionary history of the Woolly Mammoth in its mitochondrial genome|journal=PLoS Biology|volum=4|număr=3|pagină=e74|pmid=20076539|pmc=1360100|doi=10.1371/journal.pbio.0040074}}</ref>  Dovezile [[Morfologie (biologie)|morfologice]] sprijină ideea că {{Lang|la|Mammuthus}} și {{Lang|la|Elephas}} sunt {{Ill-wd|Q1567633|3=taxoni-surori}} timp ce comparațiile {{Ill-wd|Q424232|3=albuminei serice}} și [[Colagen|colagenului]] au ajuns la concluzia că toate cele trei genuri sunt în egală măsură legate între ele.<ref><div> Sukumar, pp. 46-47. </div></ref> Unii cercetători cred că un [[embrion]] [[Clonare|clonat]] de mamut ar putea fi implantat într-o zi în uterul unui elefant asiatic.<ref>{{Citat web|url=http://www.livescience.com/17386-woolly-mammoth-clone.html|nume=Choi, C.|accessdate=18 September 2012|publisher=Live Science|year=2011|titlu=Woolly Mammoths Could Be Cloned Someday, Scientist Says}}</ref> 

==== Specii pitice ====
[[Fișier:Cretanelephant-petermaas.jpg|miniatura| Scheletul unui elefant pitic cretan ]]
Câteva specii de proboscideeni au trăit pe insule și au suferit [[nanism insular]]. Aceasta s-a întâmplat mai ales în pleistocen, când unele populații de elefanți au rămas izolate în urma fluctuațiilor nivelului mării, deși existaseră elefanții pitici și anterior, în pliocen.  Acești elefanți au scăzut în dimensiuni pe insule din cauza lipsei unor populații mari și viabile de prădători și din cauza resurselor limitate.  Dimpotrivă, mamiferele mici, cum ar fi rozătoarele, dezvoltau {{Ill-wd|Q1417877|3=gigantism}} în aceste condiții. Se știe că proboscideenii pitici au trăit în [[Indonezia]], {{Ill-wd|Q306147|3=insulele Channel din California}}, și câteva insule din [[Marea Mediterană]]. <ref name="Sukumar31"><div> Sukumar, pp. 31-33. </div></ref>

''Se crede că {{Ill-wd|Q5359440}}'' din [[Sulawesi]] ar fi descendent din ''[[Mamut meridional|Elephas planifrons]]'' .  ''Elephas falconeri'' din [[Malta]] și [[Sicilia]] avea doar {{Dim|1|m|}} și probabil a evoluat de la elefantul cu colți drepți. În [[Cipru]], au existat și alți descendenți ai elefantului cu colți drepți. Elefanți pitici de descendență necunoscută au trăit în [[Creta]], [[Insulele Ciclade|Ciclade]] și [[Dodecanez|Dodecanese]], și se știe că mamuți pitici au trăit în [[Sardinia]]. <ref name="Sukumar31"><div> Sukumar, pp. 31-33. </div></ref> [[Mamut columbian|Mamutul columbian]] a colonizat Insulele Channel și a evoluat în mamutul pigmeu. Această specie a atins o înălțime de {{Dim|1.2|1.8|m}} și exemplarele cântăreau {{Dim|200|2000|kg}}.  O populație de mamuți lânoși mici a supraviețuit pe [[Insula Vranghel|insula Vranghel]], astăzi la {{Dim|140|km|}} în largul coastei Siberiei, până acum 4.000 de ani.<ref name="Sukumar31" /> După descoperirea lor în 1993, au fost considerați mamuți pitici.<ref name="Nature">{{Citat revistă|nume=Vartanyan, S. L., Garutt, V. E., Sher, A. V.|nume2=Garutt|nume3=Sher|an=1993|titlu=Holocene dwarf mammoths from Wrangel Island in the Siberian Arctic|journal=[[Nature]]|volum=362|număr=6418|pagini=337–40|pmid=29633990|bibcode=1993Natur.362..337V|doi=10.1038/362337a0}}</ref> Această clasificare a fost reevaluată între timp și, de la cea de-a doua Conferință Internațională despre Mamuți din 1999, aceste animale nu mai sunt considerate adevărați „mamuți pitici”.<ref>{{Citat revistă|nume=Tikhonov, A.|nume2=Agenbroad, L.|nume3=Vartanyan, S.|an=2003|titlu=Comparative analysis of the mammoth populations on Wrangel Island and the Channel Islands|journal=Deinsea|volum=9|număr=|pagini=415–20|issn=0923-9308}}</ref>

== Anatomie și morfologie ==
[[Fișier:Elephant_skeleton.jpg|stanga|miniatura| Schelet de elefant african de savană ]]
Elefanții sunt cele mai mari animale terestre vii.  Elefanții de savană din Africa sunt cea mai mare specie, masculii având de obicei {{Dim|320|cm|}} înalțime la greabăn și {{Dim|6000|kg|}}, în timp ce femelele au {{Dim|260|cm|}} înlățime la greabăn, cu o masă corporală de {{Dim|3000|kg|}}. Elefanții asiatici masculi au de obicei aproximativ {{Dim|2.75|m|}} înălțime la greabăn și {{Dim|4000|kg|}}, iar femelele au {{Dim|2.40|m|}} și {{Dim|2500|kg|}}. Elefanții africani de pădure sunt cea mai mică specie, de obicei în jur de {{Dim|2.2|m|}} înălțime la greabăn și {{Dim|2000|kg|}}.  Elefanții africani masculi sunt de obicei cu 23% mai înalți decât femelele, în timp ce elefanții asiatici masculi sunt doar cu aproximativ 15% mai înalți decât femelele.<ref name="Larramendi, A. 2015"/>  Scheletul elefantului este alcătuit din 326–351 de oase.<ref name="Shoshani68">Shoshani, pp. 68-70.</ref> Vertebrele sunt legate prin îmbinări strânse, care limitează flexibilitatea coloanei vertebrale. Elefanții africani au 21 de perechi de coaste, în timp ce elefanții asiatici au 19 sau 20 de perechi.<ref>{{Citat web|url=http://www.asianelephantresearch.com/about-elephant-anatomy-and-biology-p1.php#skeleton|nume=Somgrid, C.|accessdate=21 September 2012|publisher=Elephant Research and Education Center, Department of Companion Animal and Wildlife Clinics, Faculty of Veterinary Medicine, Chiang Mai University|titlu=Elephant Anatomy and Biology: Skeletal system|archive-date=2012-06-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20120613191055/http://www.asianelephantresearch.com/about-elephant-anatomy-and-biology-p1.php#skeleton|dead-url=yes}}</ref> 

Craniul unui elefant este suficient de solid pentru a rezista forțelor generate de pârghia colțuilor și coliziunilor cap-în-cap. Spatele craniului este aplatizat și întins, creând arcade care protejează creierul din orice direcție.<ref>Kingdon, p. 11.</ref> Craniul conține cavități de aer ({{Ill-wd|Q2915470|3=sinusuri}}) care-i reduc densitatea totală, menținând un raport masă-rezistență favorabil. Aceste cavități dau interiorului craniului un aspect de [[Fagure|fagure de miere]].  Craniul este deosebit de mare și oferă suficient spațiu pentru atașarea mușchilor care susțin întregul cap. Mandibula este solidă și grea.<ref name="Shoshani68">Shoshani, pp. 68-70.</ref> Datorită dimensiunii capului, gâtul este relativ scurt pentru a oferi suport mai bun.<ref name="evolution"/> Neavând {{Ill-wd|Q573181|3=aparat lacrimal}}, ochiul se bazează pe {{Ill-wd|Q12490552|3=glanda harderiană}} pentru a se menține umed. O {{Ill-wd|Q48306|3=membrană nictitantă}} durabilă protejează globul ocular. {{Ill-wd|Q1076893|3=Câmpul vizual}} al animalului este compromis de localizarea și de mobilitatea limitată a ochilor.<ref name="sense">{{Citat web|url=http://www.asianelephantresearch.com/about-elephant-anatomy-and-biology-p4.php#Special|nume=Somgrid, C.|accessdate=21 September 2012|publisher=Elephant Research and Education Center, Department of Companion Animal and Wildlife Clinics, Faculty of Veterinary Medicine, Chiang Mai University|titlu=Elephant Anatomy and Biology: Special sense organs|archive-date=2013-07-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20130729045534/http://www.asianelephantresearch.com/about-elephant-anatomy-and-biology-p4.php#Special|dead-url=yes}}</ref> Elefanții sunt considerați {{Ill-wd|Q905389|3=dicromați}}<ref>{{Citat revistă|nume=Yokoyama, S.|nume2=Takenaka, N.|nume3=Agnew, D. W.|nume4=Shoshani, J.|an=2005|titlu=Elephants and human color-blind deuteranopes have identical sets of visual pigments|journal=Genetics|volum=170|număr=1|pagini=335–44|pmid=15781694|pmc=1449733|doi=10.1534/genetics.104.039511}}</ref> și pot vedea bine în lumină slabă, dar nu în lumină puternică. <ref name="cognition">{{Citat revistă|nume=Byrne, R. W.|nume2=Bates, L.|nume3=Moss C. J.|an=2009|titlu=Elephant cognition in primate perspective|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20130520205034/http://www.elephanttag.org/professional/Publications/Byrne_Bates_Moss_2009.pdf#|url=http://www.elephanttag.org/professional/Publications/Byrne_Bates_Moss_2009.pdf|journal=Comparative Cognition & Behavior Review|volum=4|pagini=65–79|doi=10.3819/ccbr.2009.40009|access-date=14 December 2012|archive-date=20 May 2013}}</ref> Temperatura de bază a corpului este de °°°{{Dim|35.9|ºC|}}, similar cu cea a unui om. La fel ca toate mamiferele, elefantul poate să-și ridice sau să-și scadă temperatura cu câțiva grade față de medie, ca răspuns la condițiile extreme de mediu. <ref name="Shoshani78">Shoshani, pp. 78-79.</ref> 

=== Urechile ===
[[Fișier:Angry_elephant_ears.jpg|miniatura| Elefant african de savană cu urechile desfăcute într-o poziție amenințătoare sau atentă; se observă vasele de sânge vizibile ]]
Urechile elefanților au baze groase și vârfuri subțiri. Pavilioanele, sau [[Pavilionul urechii|pinnae]], conțin numeroase vase de sânge, numite [[Vas capilar|capilare]]. Sângele cald curge prin capilare, ajutând la eliberarea excesului de căldură în mediu. Acest lucru se întâmplă și când pavilioanele sunt nemișcate, dar animalul poate spori efectul mișcându-le.  Suprafețele mai mari ale urechilor conțin mai multe capilare și pot elibera mai multă căldură. Dintre toți elefanții, cei africani trăiesc în cele mai fierbinți clime și au cele mai mari pavilioane ale urechilor.<ref>{{Citat revistă|nume=Narasimhan, A.|an=2008|titlu=Why do elephants have big ear flaps?|journal=Resonance|volum=13|număr=7|pagini=638–47|doi=10.1007/s12045-008-0070-5}}</ref> Elefanții pot să audă la frecvențe joase și sunt cei mai sensibili la 1 [[Hertz|kHz]].<ref>{{Citat revistă|nume=Reuter, T.|nume2=Nummela, S.|nume3=Hemilä, S.|an=1998|titlu=Elephant hearing|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20121207065356/http://roadecology.ucdavis.edu/pdflib/Winter2005/Rodwell_Reuter_ele_ear.pdf|url=http://roadecology.ucdavis.edu/%5C/pdflib/Winter2005/Rodwell_Reuter_ele_ear.pdf|journal=Journal of the Acoustical Society of America|volum=104|număr=2|pagini=1122–23|bibcode=1998ASAJ..104.1122R|doi=10.1121/1.423341|archive-date=7 December 2012}}</ref> 
[[Fișier:Elephant_at_Okaukuejo,_Etosha_(2014).jpg|miniatura| [[Loxodonta africana|Elefant african de savană]] stropindu-și corpul cu apă ]]

=== Trompa ===
Trompa sau [[Proboscidă|proboscida]] este o fuziune a nasului cu buza superioară, deși în viața [[Făt|fetală]] timpurie, buza superioară și trunchiul sunt separate.<ref name="evolution"/> Trompa este alungită și specializată pentru a deveni cel mai important și versatil apendice al elefantului.  Conține până la 150.000 de {{Ill-wd|Q6321987|3=fascicule musculare}} separate, fără os și cu puțină grăsime. Acești mușchi pereche constau din două tipuri majore: superficiali (de suprafață) și interni. Primii sunt împărțiți în {{Ill-wd|Q488415|3=dorsali, ventrali}} și {{Ill-wd|Q488415|3=laterali}}, iar cei din urmă sunt împărțiți în mușchi {{Ill-wd|Q1604164|3=transversali}} și radianți. Mușchii trompei se conectează la o deschidere osoasă din craniu. {{Ill-wd|Q500634|3=Septul nazal}} este alcătuit din mici unități musculare care se extind orizontal între nări. [[Cartilaj|Cartilajul]] împarte nările la bază.<ref name="Shoshani74">Shoshani, pp. 74-77.</ref> Ca {{Ill-wd|Q6940382|3=hidrostat muscular}}, trompa se mișcă prin contracții musculare precis coordonate. Mușchii lucrează atât împreună cât și unul împotriva celuilalt. Un nerv unic proboscidal{{Mdash}} format din [[Nerv facial|nervii]] [[Nerv maxilar|maxilari]] și [[Nerv facial|faciali]]{{Mdash}} traversează ambele laturi ale trompei. <ref name="trunk">{{Citat revistă|nume=Martin, F.|nume2=Niemitz C.|an=2003|titlu="Right-trunkers" and "left-trunkers": side preferences of trunk movements in wild Asian elephants (''Elephas maximus'')|journal=Journal of Comparative Psychology|volum=117|număr=4|pagini=371–79|pmid=14717638|doi=10.1037/0735-7036.117.4.371}}</ref> 
[[Fișier:African_elephant_warning_raised_trunk.jpg|miniatura| Elefant african de savană cu trompa ridicată, poziție adesea adoptată atunci când produce sunete ]]
[[Fișier:Asian_Elephant,_Royal_Chitwan_National_Park.jpg|miniatura| Elefant asiatic bând apă cu trompa ]]
Trompele de elefant au mai multe funcții, inclusiv respirația, [[Miros|olfacția]], atingerea, apucarea și producția de sunet.<ref name="evolution"/>  Simțul mirosului animalului poate fi de patru ori mai sensibil decât cel al unui [[bloodhound]].<ref name="Sukumar149">Sukumar, p. 149.</ref> Capacitatea trompei de a face răsuciri puternice și mișcări de resort permite colectarea de alimente, lupta cu alți elefanți,<ref name="Kingdon9">Kingdon, p. 9.</ref> și ridicarea a până la {{Dim|350|kg|}}.<ref name="evolution" /> Poate fi folosită pentru sarcini delicate, cum ar fi ștergerea unui ochi și verificarea unui orificiu<ref name="Kingdon9" /> și poate sparge coaja arahidelor fără a sparge sămânța.<ref name="evolution" /> Cu trompa sa, un elefant poate ajunge la obiecte aflate la înălțimi de până la {{Dim|7|m|}} și poate săpa după apă sub noroi sau nisip.<ref name="Kingdon9" /> Indivizii pot prezenta preferințe laterale atunci când apucă cu trunchiurile: unii preferă să le răsucească în stânga, alții în dreapta.<ref name="trunk"/> Elefanții pot suge apă atât pentru a bea, cât și pentru a-și pulveriza corpul.<ref name="evolution" /> Un elefant asiatic adult este capabil să rețină {{Dim|8.5|l|}} de apă în trompă.<ref name="Shoshani74">Shoshani, pp. 74-77.</ref> De asemenea, ei pulverizează praf sau iarbă pe propriul corp. <ref name="evolution" /> Când sunt sub apă, elefantul își folosește trompa ca [[Schnorchel|snorkel]].<ref name="snorkel"/> 

Elefantul african are două extensii asemănătoare cu degetele la vârful trompei, care îi permit să prindă și să aducă alimente în gură.  Elefantul asiatic are doar unul, și se bazează mai mult pe înfășurarea trompei în jurul unei bucăți de hrană pentru a o aduce la gură.<ref name="Shoshani38"/> Elefanții asiatici au mai multă coordonare a mușchilor și pot îndeplini sarcini mai complexe.<ref name="Shoshani74">Shoshani, pp. 74-77.</ref> Pierderea trompei pune în pericol supraviețuirea unui elefant<ref name="evolution"/> deși, în cazuri rare, au existat indivizi care au supraviețuit cu trompe scurtate. A fost observat un elefant păscând îngenuncheat pe picioarele din față, ridicându-și pe picioarele din spate și apucând iarba cu buzele.<ref name="Shoshani74" />  {{Ill-wd|Q5460213|3=Sindromul paraliziei trompei}} este o [[paralizie]] a trompei elefanților africani, provocată de degradarea [[Sistem nervos periferic|nervilor periferici]] și a mușchilor începând de la vârf.<ref name="NS">{{Citat știre|title=Lead in lake blamed for floppy trunks|url=https://www.newscientist.com/article/mg13618470.700-lead-in-lake-blamed-for-floppy-trunks-.html|nume=Cole, M.|data=14 November 1992|accessdate=25 June 2009|publisher=New Scientist}}</ref> 

=== Dinții ===
[[Fișier:Jaw_of_a_deceased_Loxodonta_africana_juvenile_individual_found_within_the_Voyager_Ziwani_Safari_Camp,_on_the_edge_of_the_Tsavo_West_National_Park,_near_Ziwani,_Kenya_3_(edited).jpg|stanga|miniatura| Prim-plan cu dinții de obraz ai unui pui de elefant de savană mort ]]
Elefanții au de obicei 26 de dinți: [[Incisiv|incisivii]], cunoscuți drept {{Ill-wd|Q185635|3=colți}}, 12 de [[Premolar|premolari]] care {{Ill-wd|Q281524|3=cad}}, și 12 [[Molar|molari]].  Spre deosebire de cele mai multe mamifere, cărora le {{Ill-wd|Q769266|3=cresc dinți de lapte}} care apoi sunt inlocuiți de un singur set permanent de dinți definitivi, elefanții sunt {{Ill-wd|Q3612068|3=polifiodonți}}, adică au cicluri de rotație a dinților pe tot parcursul vieții. Dinții de mestecat sunt înlocuiți de șase ori într-o viață de elefant tipic. Dinții nu sunt înlocuiți de alții noi care ies din fălci pe verticală, ca la majoritatea mamiferelor.  În schimb, dinții noi cresc în partea din spate a gurii și se mișcă înainte pentru a-i împinge pe cei vechi.  Primul dinte de mestecat pe fiecare parte a maxilarului cade când elefantul are doi până la trei ani. Al doilea rând de dinți de mestecat cade la patru până la șase ani. Cel de-al treilea rând cade la vârsta de 9–15 ani și al patrulea  pe la 18-28 ani.  Al cincilea set de dinți cade la începutul celui de al cincilea deceniu de viață. Cel de-al șaselea (și, de obicei, ultimul) rând trebuie să rămână elefantului tot restul vieții. Dinții de elefant au crestături dentare în formă de buclă, care sunt mai groase și mai romboidale la elefanții africani.<ref name="Shoshani70">Shoshani, pp. 70-71.</ref> 

==== Colții ====
[[Fișier:2010-kabini-tusker-bark.jpg|miniatura| Elefant asiatic mâncând scoarță de copac, pe care o îndepărtează cu colții. ]]
Colții unui elefant sunt al doilea incisiv modificat din maxilarul superior. Ei înlocuiesc {{Ill-wd|Q281524|3=dinții de lapte}} la vârsta de 6–12 luni și se dezvoltă continuu într-un ritm de aproximativ {{Dim|17|cm|}} pe an. Un colț nou dezvoltat are un capac de {{Ill-wd|Q143942|3=smalț}} neted, care în cele din urmă se distruge. {{Ill-wd|Q189637|3=Dentina}} este cunoscută sub denumirea de [[fildeș]], iar [[Secțiune|secțiunea transversală]] constă din modele de linii intersectate, care creează zone în formă de romb. Ca țesut viu, colții sunt relativ moi; duritatea este similară mineralului [[calcit]]. O mare parte a colțului poate fi văzută afară; restul este într-o priză din craniu.  Cel puțin o treime din colț conține {{Ill-wd|Q48286|3=pulpa}} și unii au nervi care se întind până la vârf.  Astfel, ar fi dificil de eliminat fără a răni animalul. După îndepărtare, fildeșul începe să se usuce și să se spargă dacă nu este păstrat la rece și la umezeală. Colții servesc mai multor scopuri. Ele sunt utilizate pentru a săpa după apă, sare și rădăcini; decojirea sau marcarea copacilor; sau pentru mutarea copacilor și ramurilor atunci când se croiește un drum. Când se luptă, sunt folosiți pentru atac și apărare și pentru protejarea trompei. <ref name="Shoshani71">Shoshani, pp. 71-74.</ref> 

Ca și oamenii, care sunt de obicei {{Ill-wd|Q2421902|3=dreptaci sau stângaci}}, elefanții preferă colțul stâng sau cel drept. Colțul este, în general, mai uzat și mai scurt, iar vârful mai rotunjit.  Pentru elefanții africani, colții sunt prezenți atât la masculi, cât și la femele, și sunt de aproximativ aceeași lungime la ambele sexe, ajungând până la {{Dim|3|m|}} lungime,<ref name="Shoshani71">Shoshani, pp. 71-74.</ref> dar cele ale masculilor tind să fie mai groase.<ref>Sukumar, p. 120</ref>  În trecut, se întâlneau frecvent elefanți cu colți cântărind peste {{Dim|90|kg|}}, dar astăzi rareori se întâlnesc unii de peste {{Dim|40|kg|}}.<ref>"Still Life" de Bryan Christy. ''National Geographic Magazine'', August 2015, pp. 97, 104.</ref>

La speciile asiatice, numai masculii au colți mari. Femelele de elefant asiatic au colți foarte mici sau deloc.<ref name="Shoshani71">Shoshani, pp. 71-74.</ref> Există și masculi fără colți, mai ales între elefanții sri-lankezi.<ref>{{Citat carte|nume=Clutton-Brock, J.|an=1986|titlu=A Natural History of Domesticated Mammals|editură=British Museum (Natural History)|pagină=208|isbn=978-0-521-34697-9}}</ref> Masculii asiatici pot avea colți la fel de mari ca și ai celor africani, dar de obicei sunt mai subțiri și mai ușori; cel mai mare a fost măsurat la {{Dim|3.02|m|}} și cântărea {{Dim|39|kg|}}. Vânătoarea de fildeș de elefant în Africa<ref>{{Citat web|url=http://www.enn.com/wildlife/article/29620|accessdate=25 September 2012|publisher=Environmental News Network|date=20 January 2008|titlu=Elephants Evolve Smaller Tusks Due to Poaching}}</ref> și Asia<ref>{{Citat știre|title=Tuskless elephants evolving thanks to poachers|url=http://www.chinadaily.com.cn/english/doc/2005-07/16/content_460623.htm|prenume=W.|nume=Zhuoqiong|data=16 July 2005|accessdate=27 January 2013|journal={{Ill-wd|Q851422}}}}</ref> a condus la o [[Selecție naturală|selecție naturală]] favorizând colții mai scurți<ref>{{Citat știre|title=Why elephants are not so long in the tusk|url=https://www.telegraph.co.uk/science/science-news/3322455/Why-elephants-are-not-so-long-in-the-tusk.html|prenume=R.|nume=Gray|data=20 January 2008|accessdate=27 January 2013|journal=[[The Daily Telegraph]]}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Chiyo, P. I.; Obanda, V.; Korir, D. K.|an=2015|titlu=Illegal tusk harvest and the decline of tusk size in the African elephant|journal=Ecology and Evolution|volum=5|număr=22|pagini=5216–5229|pmid=30151125|pmc=6102531|doi=10.1002/ece3.1769}}</ref> și chiar lipsa lor.<ref>{{Citat revistă|nume=Jachmann, H.; Berry, P. S. M.; Imae, H.|an=1995|titlu=Tusklessness in African elephants: a future trend|journal=African Journal of Ecology|volum=33|număr=3|pagini=230–235|doi=10.1111/j.1365-2028.1995.tb00800.x}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Kurt, F.; Hartl, G.; Tiedemann, R.|an=1995|titlu=Tuskless bulls in Asian elephant ''Elephas maximus''. History and population genetics of a man-made phenomenon.|journal=Acta Theriol.|volum=40|pagini=125–144|doi=10.4098/at.arch.95-51}}</ref>

=== Pielea ===
[[Fișier:Asian_Elephant_at_Corbett_National_Park4.jpg|miniatura| Un elefant asiatic după o baie de noroi; noroiul poate acționa ca o protecție solară ]]
Pielea unui elefant este, în general, foarte tare, la {{Dim|2.5|cm|}} grosime pe spate și pe unele părți ale capului.  Pielea din jurul gurii, [[Anus|anusului]] și interiorul urechii este considerabil mai subțire.  Elefanții au, de obicei, piele cenușie, dar elefanții africani arată maroniu sau roșiatic după ce se bălăcesc în noroi colorat.  Elefanții asiatici au niște pete de depigmentare, în special pe frunte și urechi și zonele din jurul lor. Puii au păr brun sau roșcat, în special pe cap și spate. Pe măsură ce elefanții se maturizează, părul lor se închide la culoare și devine mai rarefiat, dar concentrațiile dense de păr și de smocuri rămân la capătul cozii, precum și la bărbie, în zona [[Organ sexual|organelor genitale]] și în zonele din jurul ochilor și ale deschiderilor urechilor.  În mod normal, pielea unui elefant asiatic este acoperită cu mai mult păr decât a omologului său african. <ref name="Shoshani66">Shoshani, pp. 66-67.</ref> 
[[Fișier:Forest_elephant_group_4_(6987537249).jpg|miniatura| Un elefant african de pădure acoperindu-și pielea cu noroi ]]
Elefantul folosește noroiul ca protecție solară, protejându-și pielea de lumina [[Raze ultraviolete|ultravioletă]].  Deși tare, pielea elefantului este foarte sensibilă.  Fără {{Ill-wd|Q304502|3=băi de noroi}} regulate, care să-l protejeze de arsuri, de mușcături de insecte și de pierderea umidității, pielea unui elefant ar suferi răni serioase. După scăldat, elefantul își va folosi, de obicei, trompa pentru a-și arunca praf pe corp, iar acesta se usucă într-o crustă protectoare. Elefanții au dificultăți în eliberarea căldurii prin piele din cauza raportului redus suprafață-volum, care este de multe ori mai mic decât cel al unui om.  Ei au fost observați chiar ridicându-și picioarele, probabil într-un efort de a-și expune tălpile la aer. <ref name="Shoshani66">Shoshani, pp. 66-67.</ref> 

=== Picioarele, locomoția și postura ===
[[Fișier:Elephant_Walking_animated.gif|miniatura| Un elefant asiatic mergând ]]
Pentru a susține greutatea animalului, membrele elefantului sunt poziționate mai vertical sub corp decât la cele mai multe alte mamifere. Oasele lungi ale membrelor au un [[Os (anatomie)|os spongios]] în locul {{Ill-wd|Q1131385|3=cavităților medulare}}.  Aceasta întărește oasele, permițând în același timp [[Hematopoieză|hematopoieza]]. <ref name="Shoshani69">Shoshani, pp. 69-70.</ref>  Atât partea din față cât și cea din spate pot susține greutatea unui elefant, deși 60% este suportată de partea din față.<ref name="cushion">{{Citat revistă|nume=Weissengruber, G. E.|nume2=Egger, G. F.|nume3=Hutchinson, J. R.|nume4=Groenewald, H. B.|nume5=Elsässer, L.|nume6=Famini, D.|nume7=Forstenpointner, G.|an=2006|titlu=The structure of the cushions in the feet of African elephants (''Loxodonta africana'')|journal=Journal of Anatomy|volum=209|număr=6|pagini=781–92|pmid=17118065|pmc=2048995|doi=10.1111/j.1469-7580.2006.00648.x}}</ref>  Deoarece oasele membrelor sunt așezate unul peste celălalt și sub corp, un elefant poate sta în picioare nemișcat perioade lungi de timp fără a folosi prea multă energie. Elefanții nu sunt capabili să își rotească picioarele din față, deoarece [[Ulna|cubitusul]] și [[Radius|radiusul]] sunt fixați în [[Abducție|pronace]]; „palma” manusului se îndreaptă spre spate.<ref name="Shoshani69" />  [[Mușchiul pătrat pronator|Mușchii pătrat pronator]] și [[Mușchiul rotund pronator|rotund pronator]] sunt fie reduși, fie absenți.<ref>Shoshani, p. 74.</ref> Picioarele circulare ale unui elefant au țesuturi moi sau „pernițe” sub {{Ill-wd|Q6753190|3=manus}} sau {{Ill-wd|Q7171309|3=pes}}, care distribuie greutatea animalului.<ref name="cushion" />  Se pare că au un {{Ill-wd|Q1365684|3=sesamoid}}, un „deget de picior” suplimentar plasat asemănător „degetului mare” suplimentar al unui [[Panda mare|panda uriaș]], care ajută și la distribuția greutății. <ref>{{Citat web|url=http://news.sciencemag.org/sciencenow/2011/12/elephants-have-a-sixth-toe.html?|nume=Pennisi, E.|accessdate=23 December 2011|publisher=ScienceMag.org|date=22 December 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120113093919/http://news.sciencemag.org/sciencenow/2011/12/elephants-have-a-sixth-toe.html|archivedate=13 January 2012|titlu=Elephants Have a Sixth 'Toe'}}</ref>  Atât pe picioarele din față, cât și pe cele din spate, se află câte cinci unghii.<ref name="Shoshani38"/> 

Elefanții se pot deplasa atât înainte cât și înapoi, dar nu pot [[Trap|alerga la trap]], [[Salt|sări]] sau {{Ill-wd|Q754659|3=galopa}}.  Ei folosesc doar două moduri de mers atunci când se deplasează pe pământ: mersul normal și un mers mai rapid, similar alergatului.<ref name="Shoshani69"/> În timpul mersului, picioarele acționează ca pendulumuri, șoldurile și umerii ridicându-se și coborând în timp ce piciorul este plantat pe pământ.  Fără o „fază aeriană”, mersul rapid nu îndeplinește toate criteriile pentru a fi numit „alergare”, deși elefantul își folosește picioarele la fel ca și alte animale care aleargă, cu șoldurile și umerii care cad și apoi se ridică în timp ce picioarele se află pe pământ. <ref name="kinetics">{{Citat revistă|nume=Hutchinson, J. R.; Schwerda, D.; Famini, D. J.; Dale, R. H.; Fischer, M. S. Kram, R.|an=2006|titlu=The locomotor kinematics of Asian and African elephants: changes with speed and size|journal=Journal of Experimental Biology|volum=209|număr=19|pagini=3812–27|pmid=16985198|doi=10.1242/jeb.02443}}</ref> Elefanții în mers rapid par să „alerge” cu picioarele din față, dar să „meargă” cu picioarele din spate și pot atinge o viteză maximă de {{Dim|25|km/h|}}.<ref name="ReferenceA">{{Citat revistă|nume=Hutchinson, J. R.|nume2=Famini, D.|nume3=Lair, R.|nume4=Kram, R.|an=2003|titlu=Biomechanics: Are fast-moving elephants really running?|journal=Nature|volum=422|număr=6931|pagini=493–94|pmid=12673241|bibcode=2003Natur.422..493H|doi=10.1038/422493a}}</ref>  La această viteză, majoritatea celorlalte {{Ill-wd|Q21907045|3=patrupede}} sunt în plin galop, chiar și ținând cont de lungimea picioarelor. Cinetica similară unui resort ar putea să explice diferența dintre mișcarea elefanților și a altor animale.<ref name="ReferenceA" /> În timpul locomoției, pernițele se extind și se contractă, reducând atât durerea cât și zgomotul pe care l-ar produce un animal foarte greu în mișcare.<ref name="cushion"/> Elefanții sunt buni înotători. Au fost consemnați a înota până la șase ore fără să atingă fundul apei și a călători până la {{Dim|48|km|}} prin apă cu viteze de până la {{Dim|2.1|km/h|}}.<ref>Shoshani, p. 60.</ref> 

=== Organele interne și cele sexuale ===
[[Fișier:Em_-_Loxodonta_africana_heart_-_GMZ_2.jpg|stanga|miniatura| O inimă de elefant african conservată într-un borcan ]]
Creierul unui elefant cântărește {{Dim|4.5|5.5|kg}}, față de {{Dim|1.6|kg|}} cât are un creier uman. Deși în cifre absolute creierul elefanților este mai mare, el este mai mic când se evaluează proporțional cu dimensiunile corpului. La naștere, creierul unui elefant cântărește deja 30-40% din greutatea de la vârsta adultă. [[Telencefal|Telencefalul]] și [[Cerebel|cerebelul]] sunt bine dezvoltați, iar {{Ill-wd|Q744385|3=lobii temporali}} sunt atât de mari încât se îndoaie lateral.<ref name="Shoshani78"/> Gâtul unui elefant pare să conțină o pungă în care poate stoca apă pentru o utilizare ulterioară.<ref name="evolution"/> 

Inima unui elefant cântărește {{Dim|12|21|kg}}. Ea are un [[Inimă|apex]] dublu, o trăsătură neobișnuită printre mamifere.<ref name="Shoshani78"/> În plus, {{Ill-wd|Q2002035|3=ventriculele}} se despart în partea de sus a inimii, trăsătură comună cu sirenienii.<ref name="Marshall Cavendish">{{Citat carte|nume=Anon|titlu=Mammal Anatomy: An Illustrated Guide|an=2010|editură=Marshall Cavendish|isbn=978-0-7614-7882-9|pagini=59}}</ref> Când stă în picioare, inima elefantului bate de aproximativ 30 de ori pe minut. Spre deosebire de multe alte animale, ritmul cardiac accelerează cu 8 până la 10 bătăi pe minut atunci când elefantul stă culcat.<ref>{{Citat revistă|nume=Benedict, F. G.|nume2=Lee, R. C.|an=1936|titlu=The heart rate of the elephant|journal=Proceedings of the American Philosophical Society|volum=76|număr=3|pagini=335–41|jstor=984548}}</ref> Vasele de sânge din cea mai mare parte a corpului sunt largi și groase și pot rezista la presiuni sanguine ridicate.<ref name="Marshall Cavendish" /> Plămânii sunt atașați la [[diafragmă]], iar respirația se bazează mai degrabă pe diafragmă decât pe expansiunea cutiei toracice. <ref name="Shoshani78"/> Există  [[Țesut conjunctiv|țesut conjunctiv]] în locul {{Ill-wd|Q192398|3=cavității pleurale}}, ceea ce poate permite animalului să facă față diferențelor de presiune atunci când corpul său este sub apă și trompa este ridicată la suprafață pentru aer<ref name="snorkel"/> deși această explicație a fost pusă la îndoială.<ref>{{Citat știre|title=How elephants 'snorkel'|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/2225846.stm|data=31 august 2002|accessdate=3 November 2012|publisher=BBC News}}</ref>  O altă posibilă funcție pentru această adaptare este aceea că ajută animalul să aspire apă prin trompă.<ref name="snorkel" /> Elefanții inspiră mai ales prin trompă, dar puțin aerul trece și prin gură.  Ei au un sistem de {{Ill-wd|Q5765998|3=fermentație epigastrică}}, iar intestinele lor mari și mici ajung împreună la {{Dim|35|m|}} lungime.  Majoritatea aportului de mâncare al unui elefant rămâne nedigerat, deși procesul durează până la o zi.<ref name="Shoshani78" /> 

Testiculele unui elefant mascul sunt situate intern lângă rinichi.<ref>Short, R. V., T. Mann, and Mary F. Hay. "[http://www.reproduction-online.org/content/13/3/517.full.pdf Male reproductive organs of the African elephant, Loxodonta africana.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180720144623/http://www.reproduction-online.org/content/13/3/517.full.pdf |date=2018-07-20 }}" Journal of Reproduction and Fertility 13.3 (1967): 517-NP.</ref> [[Penis|Penisul]] elefantului poate ajunge la o lungime de {{Dim|100|cm|}} cu un diametru la bază de {{Dim|16|cm|}}. Este în formă de S când este complet în poziție verticală și are un [[Meat urinar|orificiu]] în formă de Y.  Femelele au un [[clitoris]] bine dezvoltat, de până la {{Dim|40|cm|}}. Vulva este situată între picioarele posterioare, în loc de aproape de coadă, ca la cele mai multe mamifere.  Determinarea stării de sarcină poate fi dificilă din cauza {{Ill-wd|Q682466|3=cavității abdominale}} mari a animalului. [[Glandă mamară|Glandele mamare]] ale femelei ocupă spațiul dintre picioarele din față, ceea ce face ca puiul alăptat să se afle în raza de acțiune a trompei femelei.<ref name="Shoshani78"/> Elefanții au un organ unic, {{Ill-wd|Q7698994|3=glanda temporală}}, situată pe ambele părți ale capului. Acest organ este asociat cu comportamentul sexual, iar masculii secretă un lichid din el când este în {{Ill-wd|Q1756782|3=călduri}}.<ref>Shoshani, p. 80.</ref> S-au observat astfel de secreții din glandele temporale și la femele.<ref name="Sukumar149">Sukumar, p. 149.</ref>

== Comportamentul și parcursul vieții ==

=== Ecologie și activități ===
[[File:Elephant_eating_Yala_Sri_Lanka.ogv|miniatura|Elefant asiatic hrănindu-se cu iarbă]]
[[Fișier:African_elephant_(Loxodonta_africana)_reaching_up_1.jpg|miniatura| Elefant african folosindu-și trompa prehensilă pentru hrănire ]]
[[Fișier:Elephant_scratching_on_a_tree.jpg|miniatura| Elefant scărpinându-se de un copac pentru a scăpa de paraziți ]]
Elephantul african de savană poate fi găsit în habitate diverse ca [[Savană|savanele]] uscate, [[Deșert|deșerturile]], [[Marsh|mlaștinile]] și malurile lacurilor și la altitudini de la nivelul mării până la zonele montane de deasupra [[Linia zăpezii|liniei zăpezii]]. Elefanții de pădure trăiesc în principal în {{Ill-wd|Q2913224|3=păduri ecuatoriale}}, dar vor intra în {{Ill-wd|Q911190|3=păduri de galerie}} și în [[Ecoton|ecotone]] dintre păduri și savană.<ref name="Shoshani42">Shoshani, pp. 42-51.</ref> Elefanții asiatici preferă zone cu un amestec de ierburi, plante lemnoase mici și pomi, locuind în special {{Ill-wd|Q5248866|3=pădurile țepoase și spinoase}} din sudul Indiei și din Sri Lanka, și {{Ill-wd|Q1024867|3=pădurile permanent verzi}} din [[Peninsula Malacca|Malaya]].<ref name="Asian">{{Citat revistă|nume=Shoshani, J.|nume2=Eisenberg, J. F.|an=1982|titlu=''Elephas maximus''|url=http://www.science.smith.edu/msi/pdf/i0076-3519-182-01-0001.pdf|journal=Mammalian Species|volum=182|număr=182|pagini=1–8|jstor=3504045|doi=10.2307/3504045|access-date=2019-02-14|archive-date=2015-09-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20150924121940/http://www.science.smith.edu/msi/pdf/i0076-3519-182-01-0001.pdf|dead-url=yes}}</ref> Elefanții sunt [[Erbivore|erbivori]] și mănâncă frunze, crengi, fructe, coajă, iarbă și rădăcini.<ref name="Shoshani42" /> Ei se nasc cu intestine sterile și necesită popularea lor cu bacterii obținute din fecalele mamei lor pentru a putea digera vegetația.<ref>{{Citat web|url=http://www.bbc.co.uk/nature/adaptations/Coprophagia|accessdate=27 November 2011|publisher=BBC Nature|titlu=Dung eater}}</ref> Elefanții africani se hrănesc în mare parte {{Ill-wd|Q12353883|3=de la înălțime}}, în timp ce elefanții asiatici mai mult {{Ill-wd|Q3239189|3=pasc}}.  Pot consuma până la {{Dim|150|kg|}} de alimente și {{Dim|40|l|}} de apă într-o zi. Elefanții au tendința să rămână aproape de sursele de apă.<ref name="Shoshani42" /> Principalele momente de hrănire au loc dimineața, după-amiaza și noaptea. La prânz, elefanții se odihnesc sub copaci și pot adormi stând în picioare. Somnul are loc noaptea, în poziție culcat.<ref name="Shoshani69"/><ref name="Shoshani124">Eltringham, pp. 124-27.</ref> Elefanții au în medie 3-4 ore de somn pe zi.<ref name="Siegel">{{Citat revistă|nume=Siegel, J.M.|an=2005|titlu=Clues to the functions of mammalian sleep|url=http://www.nature.com/nature/journal/v437/n7063/full/nature04285.html|journal=Nature|volum=437|număr=7063|pagini=1264–71|pmid=16251951|bibcode=2005Natur.437.1264S|doi=10.1038/nature04285}}</ref> Atât masculii, cât și grupurile de familie migrează de obicei câte {{Dim|10|20|km}}     pe zi, dar s-au înregistrat și distanțe de {{Dim|90|180|km}} în regiunea [[Parcul Național Etosha|Etosha]] din Namibia.<ref><div> Sukumar, p. 159. </div></ref> Elefanții pleacă în migrații sezoniere în căutare de alimente, apă, minerale și pentru împerechere. La {{Ill-wd|Q859389|3=Parcul Național Chobe}}, Botswana, turmele călătoresc {{Dim|325|km|}} să viziteze râul când locurile locale de adăpat seacă.<ref>{{Citat carte|nume=Hoare, B.|an=2009|titlu=Animal Migration: Remarkable Journeys in the Wild|editură=University of California Press|pagini=58–59|isbn=978-0-520-25823-5}}</ref><ref>{{Citat carte|titlu=Animal Migration: Remarkable Journeys in the Wild|nume=Hoare|prenume=Ben|editură=University of California Press|an=2009|isbn=|locul-publicării=Berkeley|pagini=59}}</ref> 

Datorită dimensiunii lor mari, elefanții au un impact enorm asupra mediilor lor și sunt considerați {{Ill-wd|Q518808|3=specie-cheie}}. Obiceiul lor de a dezrădăcina copacii poate transforma savana în pajiște; atunci când sapă după apă pe timp de secetă, ei creează locuri de adăpat ce pot fi folosite și de alte animale. Ei pot mări locurile de adăpat când se scaldă și se bălăcesc în ele. La {{Ill-wd|Q732838|3=Muntele Elgon}}, elefanții excavează peșteri care sunt folosite de [[copitate]], hidraxe, lilieci, păsări și insecte.<ref name="Shoshani226" />  Elefanții sunt importanți {{Ill-wd|Q943313|3=diseminatori de semințe}}; elefanții africani de pădure înghit și elimină prin fecale semințele, fie fără efect, fie cu efect pozitiv asupra [[Germinație|germinării]]. Semințele sunt de obicei dispersate în cantități mari pe distanțe mari.<ref>{{Citat revistă|nume=Campos-Arceiz, A.|nume2=Blake, S.|an=2011|titlu=Mega-gardeners of the forest – the role of elephants in seed dispersal|url=http://faculty.washington.edu/timbillo/Readings%20and%20documents/CO2%20and%20Forests%20readings/Campos%20Arceiz%202011%20Elephant%20seed%20dispersal.pdf|journal=Acta Oecologica|volum=37|număr=6|pagini=542–53|bibcode=2011AcO....37..542C|doi=10.1016/j.actao.2011.01.014}}</ref> În pădurile asiatice, semințele mari au nevoie de erbivore gigantice, cum sunt elefanții și [[Rinocer|rinocerii]], pentru transport și dispersare. Această nișă ecologică nu poate fi umplută de următorul erbivor ca dimensiune, [[Tapir malaiez|tapirul]].<ref>{{Citat revistă|nume=Campos-Arceiz, A.|nume2=Traeholt, C.|nume3=Jaffar, R.|nume4=Santamaria, L.|nume5=Corlett, R. T.|an=2012|titlu=Asian tapirs are no elephants when it comes to seed dispersal|journal=Biotropica|volum=44|număr=2|pagini=220–27|doi=10.1111/j.1744-7429.2011.00784.x}}</ref> Deoarece majoritatea hranei înghițite de un elefant rămâne nedigerată, bălegarul lor poate oferi alimente altor animale, cum ar fi {{Ill-wd|Q861966|3=gândacii de bălegar}} și maimuțele.<ref name="Shoshani226"><div> Shoshani, pp. 226-29. </div></ref> Elefanții pot avea însă și un impact negativ asupra ecosistemelor.  În {{Ill-wd|Q1893242|3=Parcul Național Murchison Falls}} din Uganda, excesul populației de elefanți a amenințat mai multe specii de păsări mici, care depind de păduri. Greutatea lor poate compacta solul, ceea ce face ca ploaia să [[Scurgere|nu pătrundă în sol]], ceea ce duce la [[eroziune]]. <ref name="Shoshani124"/> 
[[Fișier:Forest_elephant.jpg|dreapta|miniatura| Elefant de pădure în habitat.  Este considerat a fi un important dispersator de semințe. ]]
Elefanții coexistă de obicei în mod pașnic cu alte erbivore, care, de obicei, se feresc din calea lor.  Au fost înregistrate unele interacțiuni agresive între elefanți și rinoceri. În {{Ill-wd|Q319356|3=Parcul Național Aberdare}}, Kenya, un rinocer a atacat un pui de elefant și a fost omorât de ceilalți elefanți din grup. <ref name="Shoshani124"/> În {{Ill-wd|Q129867|3=rezervația de vânat Hluhluwe-Umfolozi}}, [[Africa de Sud]], puii de elefanți orfani introduși s-au lansat într-o serie de ucideri, soldată cu moartea a 36 de rinoceri în anii 1990, dar au fost opriți după ce au fost introduși și masculi mai în vârstă.<ref>{{Citat știre|title=Elephants kill endangered rhino|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/642731.stm|data=14 February 2000|accessdate=5 October 2012|publisher=BBC News}}</ref> Mărimea elefanților adulți îi face aproape invulnerabili față de prădători,<ref name="Asian"/> deși există cazuri rare de elefanți adulți care cad pradă tigrilor. <ref>{{Citat știre|title=Tiger kills elephant at Eravikulam park|url=http://www.newindianexpress.com/cities/kochi/article103095.ece|journal=The New Indian Express|an=2009}}</ref> Puii pot fi atacați de [[Leu|lei]], de {{Ill-wd|Q178089|3=hiene pătate}} și de [[Câine sălbatic african|câini sălbatici africani]],<ref name="African">{{Citat revistă|nume=Laursen, L.|nume2=Bekoff, M.|an=1978|titlu=''Loxodonta africana''|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20130430140501/http://www.science.smith.edu/msi/pdf/i0076-3519-092-01-0001.pdf|url=http://www.science.smith.edu/msi/pdf/i0076-3519-092-01-0001.pdf|journal=Mammalian Species|volum=92|număr=92|pagini=1–8|jstor=3503889|doi=10.2307/3503889|archive-date=30 April 2013}}</ref> precum și de [[Tigru|tigri]] în Asia.<ref name="Asian" /> Leii din {{Ill-wd|Q859389|3=Savuti}}, Botswana, s-au adaptat la vânarea puilor de elefant în timpul sezonului uscat, și o turmă de 30 de lei a fost observată ucigând pui cu vârste cuprinse între patru și unsprezece ani.<ref>{{Citat revistă|nume=Power, R. J.|nume2=Shem Compion, R. X.|an=2009|titlu=Lion predation on elephants in the Savuti, Chobe National Park, Botswana|journal=African Zoology|volum=44|număr=1|pagini=36–44|doi=10.3377/004.044.0104}}</ref> Elefanții par să distingă între urletele unor prădători mai mari, cum ar fi tigrii, și ale prădătorilor mai mici, cum ar fi [[Leopard|leoparzii]] (care nu au fost observați niciodată omorând pui de elefant); ei reacționeaza la leoparzi cu mai puțină frică și mai agresiv.<ref>{{Citat revistă|nume=Thuppil, V.|nume2=Coss, R. G.|an=2013|titlu=Wild Asian elephants distinguish aggressive tiger and leopard growls according to perceived danger|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20140714225616/http://mon.univ-montp2.fr/claroline/backends/download.php?url=L1REXzE3LTEwLTIwMTMvVGh1cHBpbF9ldF9hbF8yMDEzLnBkZg%3D%3D&cidReset=true&cidReq=UMBGAE339|url=http://mon.univ-montp2.fr/claroline/backends/download.php?url=L1REXzE3LTEwLTIwMTMvVGh1cHBpbF9ldF9hbF8yMDEzLnBkZg%3D%3D&cidReset=true&cidReq=UMBGAE339|journal=Biology Letters|volum=9|număr=5|pagini=20130518|pmid=24026347|pmc=3971691|doi=10.1098/rsbl.2013.0518|archive-date=14 July 2014}}</ref> Elefanții au tendința de a avea un număr mare de paraziți, în special de [[nematode]], în comparație cu alte erbivore, din cauza presiunii mai mici pusă de prădători, care altfel ar omorî mulți dintre indivizii cu mulți paraziți.<ref><div> Sukumar, p. 121. </div></ref> 

=== Organizarea socială ===
<div style="float:right;clear:right">[[Fișier:Elephants_at_Amboseli_national_park_against_Mount_Kilimanjaro.jpg|miniatura| O familie de elefanți africani: se observă poziția protejată a puilor în mijlocul grupului ]][[Fișier:Forest_elephant_group_1_(6841415460).jpg|miniatura| O familie de elefanți făcând baie, comportament care întărește legătura socială ]]</div> Femelele de elefant își petrec întreaga viață în grupuri familiale strânse matriliniare, dintre care unele sunt formate din mai mult de zece membri, incluzând trei perechi de mame cu urmașii lor și sunt conduse de [[Matriarhat|matriarha]] care adesea este cea mai în vârstă femelă.<ref name="Sukumar175"><div> Sukumar, pp. 175-79. </div></ref> Ea rămâne liderul grupului până la moarte<ref name="African"/> sau până când nu mai are energia pentru a juca acest rol;<ref name="Kingdon53"><div> Kingdon, p. 53. </div></ref> un studiu asupra elefanților din grădinile zoologice a arătat că atunci când matriarha moare, nivelurile de corticosteron („hormon de stres”) fecal cresc dramatic la elefanții supraviețuitori.<ref>{{Citat web|url=http://randd.defra.gov.uk/Document.aspx?Document=WC05007_7719_FRP.pdf|nume=Harris, M.|publisher=University of Bristol|last2=Sherwin, C.|last3=Harris, S.|year=2008|titlu=Defra final report on elephant welfare|accessdate=2019-02-14|archive-date=2014-11-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20141124052942/http://randd.defra.gov.uk/Document.aspx?Document=WC05007_7719_FRP.pdf|dead-url=yes}}</ref>  Când matriarha își încheie rolul, fiica ei cea mai mare îi ia locul; acest lucru se întâmplă chiar dacă sora ei este prezentă.<ref name="African" /> Matriarhele mai în vârstă tind să fie decidenți mai eficienți.<ref>{{Citat revistă|nume=McComb, K.|nume2=Shannon, G.|nume3=Durant, S. M.|nume4=Sayialel, K.|nume5=Slotow, R.|nume6=Poole, J.|nume7=Moss, C.|an=2011|titlu=Leadership in elephants: the adaptive value of age|url=http://www.lifesci.sussex.ac.uk/cmvcr/Publications_files/ElephantLeadersProofs.pdf|journal=Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences|volum=278|număr=1722|pagini=3270–76|pmid=21411454|pmc=3169024|doi=10.1098/rspb.2011.0168|access-date=2019-02-14|archive-date=2013-04-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20130429173959/http://www.lifesci.sussex.ac.uk/cmvcr/Publications_files/ElephantLeadersProofs.pdf|dead-url=yes}}</ref> 

Cercul social al femelei elefant nu se termină neapărat cu unitatea de familie mică. În cazul elefanților din [[Parcul Național Amboseli]] din Kenya, viața unei femele implică interacțiunea cu alte familii, clanuri și subpopulații. Familiile pot să se asocieze și să se unească unele cu altele, formând ceea ce se numește grup de legătură. Acestea sunt în mod obișnuit alcătuite din două grupuri familale<ref name="Sukumar175"><div> Sukumar, pp. 175-79. </div></ref> care pot fi strâns legate datorită faptului că făceau anterior făceau parte din același grup de familie care s-a împărțit după ce a devenit prea mare pentru resursele disponibile.<ref>{{Citat carte|nume=Vaughan, T.; Ryan, J.; Czaplewski, N.|an=2011|titlu=Mammalogy|editură=Jones & Bartlett Learning|pagină=136|isbn=978-0763762995}}</ref> În timpul sezonului uscat, familiile de elefanți se pot grupa împreună și formează un alt nivel de organizare socială cunoscut sub numele de clan. Grupurile din cadrul acestor clanuri nu formează legături puternice, dar își apără teritoriile de sezon uscat împotriva altor clanuri. Există, de obicei, nouă grupuri într-un clan. Populația de elefanți din Amboseli este în mai departe împărțită în subpopulații „centrale” și „periferice”.<ref name="Sukumar175"><div> Sukumar, pp. 175-79. </div></ref> 

Unele populații de elefanți din India și din Sri Lanka au organizații sociale de bază similare. Se pare că există unități de familie coezive, dar și agregări mai slabe. S-au observat „unități de îngrijire a puilor” și „unități de îngrijire a tinerilor”. În sudul Indiei, populațiile de elefanți pot conține grupuri de familie, grupuri de legătură și, eventual, clanuri. Grupurile de familie tind să fie mici, constând din una sau două femele adulte și descendenții lor. Un grup care conține mai mult de două femele adulte plus descendenți este cunoscut sub numele de „familie unită”. Populațiile de elefanți din Malay au unități de familie chiar mai mici și nu au nicio organizare socială mai mare decât familia sau grupul de legătură. Grupurile de elefanți din pădurile africane constau, în general, dintr-o femeie adultă cu unul până la trei urmași. Aceste grupuri par să interacționeze unul cu cealalt, în special la curățarea pădurilor.<ref name="Sukumar175"><div> Sukumar, pp. 175-79. </div></ref> 
[[Fișier:Asian_Elephant_at_Corbett_National_Park_15.jpg|stanga|miniatura| Mascul singuratic: elefanții masculi adulți își petrec mult timp singuri sau în grupuri de un singur sex ]]
Viața socială a masculului adult este foarte diferită. Pe măsură ce se maturizează, un mascul petrece mai mult timp la marginea grupului său și se asociază cu masculi din afară sau chiar cu alte familii. La Amboseli, masculii tineri petrec mai mult de 80% din timpul lor departe de familiile lor pe la 14-15 ani. Când masculii pleacă definitiv, ei trăiesc singuri sau cu alți masculi. Primul caz este tipic pentru masculii din păduri dense. Masculii asiatici sunt de obicei solitari, dar uneori formează grupuri de doi sau mai mulți indivizi; cel mai mare a constat din șapte. Grupuri mai mari de elefanți masculi, formate din mai mult de 10 membri, apar doar printre elefanții africani, dintre care cel mai mare numără până la 144 de indivizi.<ref name="Sukumar179" /> Acești elefanți pot fi destul de sociabili atunci când nu concurează pentru dominație sau pentru împerechere și vor forma relații pe termen lung.<ref name="O'Connell-Rodwell">{{Citat web|url=http://www.smithsonianmag.com/science-nature/how-male-elephants-bond-64316480/|nume=O'Connell-Rodwell, C.|accessdate=4 June 2017|publisher=Smithsonian.com|date=November 2010|titlu=How Male Elephants Bond}}</ref> Există o ierarhie de dominare între masculi, indiferent dacă ei trăiesc social sau solitar. Dominanța depinde de vârstă, de mărime și de starea sexuală,<ref name="Sukumar179" /> iar în grupuri, masculii urmăresc un mascul dominant. Masculii tineri pot căuta compania și leadershipul unuia mai în vârstă și cu mai multă experiență,<ref name="O'Connell-Rodwell" /> a cărei prezență pare să le controleze agresivitatea și să-i împiedice de la un comportament „deviant“.<ref>{{Citat revistă|nume=Slotow, R.; van Dyk, G.; Poole, J.; Page, B.; Klocke, A.|an=2000|titlu=Older bull elephants control young males|journal=Nature|volum=408|număr=6811|pagini=425–26|pmid=11100713|bibcode=2000Natur.408..425S|doi=10.1038/35044191}}</ref> Masculii și femelele adulte se întâlnesc pentru reproducere. Masculii se asociază cu grupuri de familie dacă este prezentă o femelă [[Ciclu estral|estrală]].<ref name="Sukumar179"/> 
[[Fișier:Forest_elephant_group_8_(6841413452).jpg|dreapta|miniatura| Elefanți masculi luptându-se ]]

=== Comportamentul sexual ===

==== Căldurile ====
[[Fișier:2005-tusker-musth-crop.jpg|thumb|left|upright|Elefant mascul în călduri]]
Masculii adulți intră într-o stare de creștere a [[Testosteron|testosteronului]]. Într-o populație din sudul Indiei, masculii intră prima oară în călduri la vârsta de 15 ani, dar starea nu este foarte intensă până când nu împlinesc vârsta de 25 de ani. La Amboseli, elefanții sub 24 de ani nu intră în călduri, dar jumătate dintre cei cu vârste între 25 și 35 de ani și toți cei peste 35 de ani, da.  Masculii tineri par să intre în călduri în timpul sezonului uscat (ianuarie-mai), în timp ce cei mai în vârstă trec prin acesta în timpul sezonului umed (iunie-decembrie). Caracteristica principală a acestei stări este un lichid secretat de {{Ill-wd|Q7698994|3=glanda temporală}} care se scurge pe partea laterală a feței. El poate urina cu penisul încă în {{Ill-wd|Q17009294|3=prepuț}}, ceea ce face ca urina să se pulverizeze pe picioarele din spate.  Printre comportamentele asociate căldurilor se numără mersul cu capul ridicat și legănându-se, scurmatul în sol cu colții, marcând, răgând și fluturând câte o singură ureche. Aceasta poate dura de la o zi până la patru luni.<ref name="Sukumar100"> Sukumar, pp. 100-08. </ref> 

Masculii devin extrem de agresivi în timpul căldurilor. Dimensiunea este factorul determinant în întâlnirile [[Comportament agonistic|agonistice]] atunci când indivizii au aceeași stare. În luptele dintre indivizi care sunt în călduri și indivizi care nu, cei în călduri câștigă în majoritatea cazurilor, chiar și atunci când masculul care nu este în călduri este mai mare. Un mascul poate înceta să dea semne de călduri când întâlnește un mascul de rang superior. Cei de rang egal tind să se evite reciproc. Întâlnirile agonistice constau, în general, din posturi amenințătoare, urmăriri și lupte minore cu colții.  Luptele serioase sunt rare.<ref name="Sukumar100"> Sukumar, pp. 100-08. </ref> 

==== Împerecherea ====
[[Fișier:Elephantsmating.jpg|miniatura| Mascul împerechindu-se cu o membră a unui grup de femele ]]
Elefanții sunt {{Ill-wd|Q243688|3=poligini}},<ref> Sukumar, p. 89. </ref> iar {{Ill-wd|Q2431958|3=copulațiile}} sunt cele mai frecvente în mijlocul anotimpului umed.<ref> Sukumar, p. 262. </ref>  O femelă în estru elibereaza semnale chimice ([[Feromon|feromoni]]) în urina și secreții vaginale pentru a semnala disponibilitatea de a se împerechea. Un mascul va urmări o potențială parteneră și va evalua starea ei cu {{Ill-wd|Q925671|3=flehmen}}, ceea ce impune masculului să colecteze o probă chimică cu trompa și să o aducă la [[Organul lui Jacobson|organul vomeronazal]].<ref> Rasmussen, LEL și BA Schulte. " [https://www.researchgate.net/profile/Bruce_Schulte/publication/283380557_Chemical_signals_in_the_reproduction_of_Asian_and_African_elephants/links/56434fb808aef646e6c69b12.pdf Semnale chimice în reproducerea elefanților asiatici (Elephas maximus) și african (Loxodonta africana)] ". Reproducerea științei animalelor 53.1-4 (1998): 19-34. </ref> <ref> Sukumar, pp. 98-99. </ref>  Ciclul estrogen al unei femele de elefant durează 14–16 săptămâni cu o {{Ill-wd|Q5464664|3=fază foliculară}} de 4–6 săptămâni și cu o {{Ill-wd|Q2363481|3=fază luteală}} de 8 până la 10 săptămâni. În timp ce majoritatea mamiferelor au o singură creștere a [[Hormonul luteinizant|hormonului luteinizant]] în timpul fazei foliculare, elefanții au două. Prima creștere (anovulatoare), ar putea semnala masculilor că femela este în estru prin schimbarea mirosului ei, dar {{Ill-wd|Q187082|3=ovulația}} nu are loc decât la a doua creștere (ovulatoare).<ref>{{Citat web|url=http://nationalzoo.si.edu/scbi/ReproductiveScience/ElephantBreedRepro/EstrousCycle.cfm|accessdate=8 October 2012|publisher=Smithsonian National Zoo|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120606110832/http://nationalzoo.si.edu/SCBI/ReproductiveScience/ElephantBreedRepro/EstrousCycle.cfm|archivedate=6 June 2012|titlu=Elephant Reproduction Project: The Estrous Cycle of Elephants}}</ref> Ratele de fertilitate ale femelelor scad în jurul vârstei de 45–50 de ani.<ref name="Kingdon53"><div> Kingdon, p. 53. </div></ref> 

Masculii se angajează într-un comportament cunoscut sub numele de paza partenerei, unde urmăresc femelele în estru și le apără de alți masculi.<ref>{{Citat revistă|nume=Poole Joyce H|an=1989|titlu=Mate guarding, reproductive success and female choice in African elephants|url=https://www.researchgate.net/publication/222028670|journal=Animal Behaviour|volum=37|număr=|pagini=842–849|format=PDF|doi=10.1016/0003-3472(89)90068-7}}</ref> Cele mai multe astfel de paze sunt făcute de masculii în călduri, iar femelele caută în mod activ să fie păzite de ei, în special de cei mai în vârstă.<ref> Sukumar, p. 113. </ref> Astfel, acești masculi au un succes mai mare la reproducere.<ref name="Sukumar179"/> Căldurile par să semnaleze femelelor starea masculilor, deoarece masculii slabi sau răniți nu intră în mod normal în călduri.<ref> Sukumar, p. 117. </ref> Pentru femelele tinere, apropierea unui mascul mai în vârstă poate fi intimidantă, astfel încât rudele ei rămân în apropiere pentru a-i oferi sprijin și liniștire.<ref name="Shoshani106"> Moss, pp. 106-13. </ref> În timpul copulației, masculul își pune trompa peste spatele femelei.<ref> Kingdon, p. 69. </ref> Penisul este foarte mobil, fiind capabil să se miște independent de pelvis.<ref name="FowlerMikota2006">{{Citat carte|nume=Murray E. Fowler|nume2=Susan K. Mikota|titlu=Biology, Medicine, and Surgery of Elephants|url=https://books.google.com/?id=oCpiZA61tyQC&pg=PA353&dq=elephant+penis+mating#v=onepage&q=elephant%20penis%20mating|an=2006|editură=John Wiley & Sons|isbn=978-0-8138-0676-1|pagină=353}}</ref> Înainte de montă, el se curbează înainte și în sus. Copularea durează aproximativ 45 de secunde și nu implică {{Ill-wd|Q7161810|3=împingere pelviană}} sau pauză ejaculatoare.<ref name="Estes">{{Citat carte|nume=Estes, R.|titlu=The behavior guide to African mammals: including hoofed mammals, carnivores, primates|pagini=263–66|an=1991|editură=University of California Press|isbn=978-0-520-08085-0}}</ref> Sperma elefantului trebuie să înoate aproape {{Dim|2|m|}} pentru a ajunge la ovul. Prin comparație, sperma umană trebuie să înoate numai în jur de {{Dim|76.2|mm|}}. <ref>{{Citat carte|nume=Sims, M.|an=2009|titlu=In the Womb: Animals|editură=National Geographic Books|pagină=118|isbn=978-1426201752}}</ref>

[[Comportamentul homosexual la animale|Comportamentul homosexual]] este frecvent la ambele sexe. Ca și în interacțiunile heterosexuale, aceasta implică monta. Elefanții de sex masculin se stimulează uneori luptându-se în joacă și se pot forma „campionate” între masculi bătrâni și unii mai tineri. Comportamentul femelelor de același sex au fost documentate doar în captivitate, unde se știe că se {{Ill-wd|Q2431958|3=masturbează reciproc}} cu trompele.<ref>{{Citat carte|nume=Bagemihl, B.|an=1999|titlu=Biological Exuberance: Animal Homosexuality and Natural Diversity|editură=St. Martin's Press|pagini=427–30|isbn=978-1-4668-0927-7}}</ref>

=== Naștere și dezvoltare ===
[[Fișier:Loxodontacyclotis.jpg|miniatura| O mamă elefant african de pădure îmbăindu-se cu puiul ei ]]
[[Gestație|Gestația]] la elefanți durează, în mod obișnuit, în jur de doi ani, cu intervale între nașteri care durează, de obicei, între patru și cinci ani. Nașterea tinde să aibă loc în timpul anotimpului umed.<ref> Sukumar, pp. 259-62. </ref> Puii se nasc de {{Dim|85|cm|}} înălțime și cântărind circa {{Dim|120|kg|}}.<ref name="Shoshani106"> Moss, pp. 106-13. </ref> De obicei, se naște doar un singur pui, dar apar uneori gemeni.<ref name="pregnancy" /><ref>{{Citat web|url=http://news.am/eng/videos/825.html|lucrare=news.am|titlu=Rare elephant twins born in northern Kwa-Zulu Natal}}</ref> Sarcina relativ lungă este întrenținută de cinci {{Ill-wd|Q749637}} (spre deosebire de unul cum au cele mai multe mamifere) și oferă fătului mai mult timp pentru a se dezvolta, în special creierul și trompa.<ref name="pregnancy">{{Citat revistă|nume=Lueders, I.|nume2=Niemuller, C.|nume3=Rich, P.|nume4=Gray, C.|nume5=Hermes, R.|nume6=Goeritz, F.|nume7=Hildebrandt, T. B.|an=2012|titlu=Gestating for 22 months: luteal development and pregnancy maintenance in elephants|journal=Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences|volum=279|număr=1743|pagini=3687–96|pmid=22719030|pmc=3415912|doi=10.1098/rspb.2012.1038}}</ref> Ca atare, elefanții nou-născuți sunt {{Ill-wd|Q1571795|3=precociali}} și stau în picioare repede și merg să urmeze mamele și turma lor de familie.<ref name="Sukumar126"> Sukumar, pp. 126-29. </ref> Un pui nou-născut este de obicei centrul atenției pentru membrii turmei. Adulții și majoritatea celorlalți pui se vor aduna în jurul nou-născutului, îl vor atinge și îl vor mângâia cu trompele. În primele câteva zile, mama nu tolerează alți membri ai turmei în apropierea puiului. Alloparentingul{{Mdash}} în care un pui este îngrijit de altcineva decât mama sa{{Mdash}} are loc în unele grupuri de familie. Alomamele au de regulă între doi și doisprezece ani.<ref name="Shoshani106" /> Atunci când un prădător se apropie, grupul de familie se adună punând puii în centru.<ref> Kingdon, p. 64. </ref> 

În primele câteva zile, nou-născutul este instabil pe picioare și are nevoie de sprijinul mamei sale. Se bazează pe atingere, miros și auz, deoarece vederea este slabă. Are un control imprecis asupra trompei, care se mișcă necontrolat și poate provoca împiedicarea. În a doua săptămână de viață, puiul poate merge mai bine și are control mai bun asupra trompei. După prima lună, un pui poate ridica, ține și pune obiecte în gură, dar nu poate suge apă prin trompă și trebuie să bea direct prin gură. Este încă dependent de mamă și stă aproape de ea.<ref name="Sukumar126"> Sukumar, pp. 126-29. </ref> 

Pentru primele trei luni, un pui se bazează în întregime pe laptele matern pentru alimentație, după care începe să caute vegetație și își poate folosi trompa pentru colectarea apei. În același timp, apar îmbunătățiri ale coordonării buzelor și picioarelor. Puii continuă să se alăpteze în același ritm până în a șasea lună, după care devin mai independenți atunci când se hrănesc. La nouă luni, coordonarea gurii, trompei și picioarelor este perfecționată. După un an, abilitățile unui pui de a mânca, bea și hrăni singur sunt pe deplin dezvoltate. Încă mai are nevoie de mama sa pentru alimentație și protecție împotriva prădătorilor timp de cel puțin încă un an. Sesiunile de alăptare tind să dureze 2–4 min/oră pentru un vițel mai mic de un an și continuă până la vârsta de trei ani sau mai mult. Alăptarea după doi ani poate servi la menținerea ratei de creștere, a stării corpului și a capacității de reproducere.<ref name="Sukumar126"> Sukumar, pp. 126-29. </ref> 

Jocul la puii de elefant diferă între sexe; femelele se aleargă sau se fugăresc în timp ce masculii luptă în joacă. Primele sunt {{Ill-wd|Q609370|3=mature sexual}} la vârsta de nouă ani,<ref name="Shoshani106"> Moss, pp. 106-13. </ref> în timp ce aceștia din urmă devin maturi în jur de 14–15 ani.<ref name="Sukumar179">Sukumar, pp. 179-83.</ref> Elefanții de ambele sexe pot fi considerați adulți de la vârsta de 18 ani.<ref>{{Citat web|url=http://www.elephantsforever.co.za/life-cycle.html|accessdate=21 June 2014|publisher=ElephantsForever.co.za|titlu=Elephant Life Cycle}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.elephantsforever.co.za/life-cycle-adolescence.html|accessdate=21 June 2014|publisher=ElephantsForever.co.za|titlu=Elephant Life Cycle – Adolescence}}</ref> Elefanții au o viață lungă, ajungând la vârsta de 60–70 de ani.<ref name="Shoshani70"/> Lin Wang, un elefant mascul asiatic în captivitate, a trăit 86 de ani.<ref>{{Citat știre|title=War veteran elephant dies|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/2800737.stm|data=26 February 2003|accessdate=8 January 2013|publisher=BBC News}}</ref> 

=== Comunicarea ===
[[Fișier:Three_elephant's_curly_kisses.jpg|miniatura| Elefanții asiatici se salută reciproc prin interconectarea trompelor ]]
Atingerea este o formă importantă de comunicare între elefanți. Indivizii se salută reciproc prin mângâierea sau înfășurarea trompelor; acesta din urmă are loc și în timpul unor competiții moderate. Elefanții mai în vârstă folosesc lovituri cu trompa sau cu piciorul și îmbrânceli pentru a-i disciplina pe cei mai tineri. Indivizii de orice vârstă și sex își ating reciproc gurile, glandele temporale și organele genitale, în special în timpul întâlnirilor sau atunci când sunt excitați. Aceasta lucru permite indivizilor să detecteze indicii chimice. Atingerea este importantă în special pentru comunicarea mamă-pui. Când se deplasează, mamele elefant își ating puii cu trompele sau picioarele când merg alăturat, sau cu cozile dacă puiul se află în spate. Dacă un pui dorește să se odihnească, el va apăsa asupra picioarelor din față ale mamei sale și atunci când vrea să alăpteze, îi va atinge mamela sau piciorul.<ref> Payne și Langbauer, p. 116. </ref> 

Posturile apar mai ales în situații agonistice. Elefanții vor încerca să pară mai amenințători prin ridicarea capului și întinderea urechilor. Ei mai pot adăuga la aceasta și scuturarea capului și lovirea urechilor, precum și prin aruncarea de praf și vegetație. Acțiunile acestea sunt de obicei doar pentru intimidare. Elefanții excitați își pot ridica trompele. Cei supuși coboară capetele și trompele, precum și își vor lipi urechile de gât, în timp ce cei care acceptă o provocare își vor poziționa urechile în formă de V.<ref> Payne și Langbauer, pp. 119-20. </ref> 

Elefanții produc mai multe sunete, de obicei prin [[laringe]], deși unele pot fi {{Ill-wd|Q7939199|3=modificate}} de trompă.<ref name="Shoshani120" />  Poate că cel mai bine cunoscut apel este trompeta obținută prin suflarea prin trompă. Acest sunet se produce când elefantul se simte agitat, în pericol sau sub agresiune.<ref name="Estes"/><ref name="Shoshani120"> Payne și Langbauer, pp. 120-21. </ref> Elefanții care luptă pot rage sau guița, iar cei răniți se pot mugi.<ref> Kingdon, p. 63. </ref>  Uruiturile sunt produse în timpul excitării ușoare,<ref name="Sukumar145"> Sukumar, pp. 142-45. </ref> iar unele par a fi [[Infrasunet|infrasonice]].<ref name="Payne" /> Apelurile infrasonice sunt importante, în special în ceea ce privește comunicarea pe distanțe lungi,<ref name="Shoshani120" /> atât în cazul elefanților asiatici, cât și al celor africani. Pentru elefanții asiatici, aceste apeluri au o frecvență de 14–24 [[Hertz|Hz]], cu niveluri de {{Ill-wd|Q1068172|3=presiune sonoră}} de 85–90 [[Decibel|dB]] și durate de 10–15 secunde.<ref name="Payne">{{Citat revistă|nume=Payne, K.B.|nume2=Langbauer, W.R.|nume3=Thomas, E.M.|an=1986|titlu=Infrasonic calls of the Asian elephant (''Elephas maximus'')|journal=Behavioral Ecology and Sociobiology|volum=18|număr=4|pagini=297–301|doi=10.1007/BF00300007}}</ref> La elefanții africani, apelurile variază de la 15–35 Hz cu niveluri de presiune sonoră de până la 117 dB, permițând comunicarea pentru mai mulți kilometri, cu o rază maximă de acțiune posibilă de aproximativ {{Dim|10|km|}}. <ref name="Larom">{{Citat revistă|nume=Larom, D.|nume2=Garstang, M.|nume3=Payne, K.|nume4=Raspet, R.|nume5=Lindeque, M.|an=1997|titlu=The influence of surface atmospheric conditions on the range and area reached by animal vocalizations|url=http://jeb.biologists.org/cgi/reprint/200/3/421.pdf|journal=Journal of Experimental Biology|volum=200|număr=Pt 3|pagini=421–31|pmid=9057305}}</ref> 
[[File:Loxodonta_africana_oral_rumble_visualized_with_acoustic_camera_(25fps)_-_pone.0048907.s003.ogv|stanga|miniatura|Uruituri văzute cu camera acustică]]
La Amboseli, s-au identificat mai multe apeluri infrasonice diferite. Un uruit de salut este emis de membrii unui grup familial după ce au fost despărțiți pentru câteva ore. Apelurile de contact sunt sunete slabe, [[Modulație|nemodulate]], făcute de indivizi care au fost despărțiți de grupul lor și la care se poate răspunse printr-un apel de „răspuns de contact” care începe tare, dar devine mai încet. Un uruit încet de „hai să mergem” este emis de matriarhă pentru a semnala celorlalți membri ai grupului că este timpul să se mute într-un alt loc. Masculii în călduri emit un uruit distinct, cu frecvență redusă, numit „motocicleta”. Uruiturile de călduri pot primi răspuns de la „corul feminin”, un cor de frecvență redusă, produs de mai multe femele. După o împerechere, o femelă poate să facă un apel postcopulator tare. Atunci când o femelă s-a împerecheat, familia ei poate produce apeluri de emoție cunoscute sub denumirea de „pandemoniu de împerechere”.<ref name="Sukumar145"> Sukumar, pp. 142-45. </ref> 

Se știe că elefanții {{Ill-wd|Q13408767|3=comunică seismic}}, prin vibrațiile produse de impactul pe suprafața pământului și prin undele acustice care călătoresc prin el. Se pare că se bazează pe oasele picioarelor și umerilor pentru a transmite semnalele la urechea mijlocie. Când se detectează semnale seismice, animalele se apleacă înainte și pun mai multă greutate pe picioarele frontale mai mari; acesta este cunoscut sub numele de „comportament de îngheț”. Elefanții posedă mai multe adaptări potrivite pentru comunicarea seismică. Pernuțele picioarelor conțin noduli cartilaginoși și se aseamănă cu grăsimea acustică de la [[Mamifer marin|mamiferele marine]], cum ar fi [[Odontocete|balenele dințate]] și sirenienii. Un mușchi unic, asemănător cu un {{Ill-wd|Q746416|3=sfincter}}, în jurul [[Canalul auditiv|canalului urechii]] constrictează canalul de trecere, împiedicând astfel semnalele acustice și permițând animalului să audă mai multe semnale seismice.<ref name="seismic">{{Citat revistă|nume=O'Connell-Rodwell, E.O.|an=2007|titlu=Keeping an "ear" to the ground: seismic communication in elephants|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20160127135124/http://physiologyonline.physiology.org/content/22/4/287.full.pdf+html|url=http://physiologyonline.physiology.org/content/22/4/287.full.pdf+html|journal=Physiology|volum=22|număr=4|pagini=287–94|pmid=17699882|doi=10.1152/physiol.00008.2007|archive-date=2016-01-27}}</ref> Elefanții par să utilizeze seismice pentru mai multe scopuri. Un individ care aleargă sau se preface că atacă poate crea semnale seismice care pot fi auzite la distanțe mari.<ref>{{Citat revistă|nume=O'Connell-Rodwell C. E.|nume2=Arnason, B.|nume3=Hart, L. A.|an=2000|titlu=Seismic properties of Asian elephant (''Elephas maximus'') vocalizations and locomotion|journal=Journal of the Acoustical Society of America|volum=108|număr=6|pagini=3066–72|pmid=11144599|bibcode=2000ASAJ..108.3066O|doi=10.1121/1.1323460}}</ref> Atunci când se detectează seismica unei alarme, se semnalează un pericol din partea prădătorilor, elefanții intră într-o poziție defensivă, iar grupurile familiale se vor strânge împreună. Formele de undă seismică produse de locomoție par să călătorească pe distanțe de până la {{Dim|32|km|}}, iar cele de la vocalizări, la {{Dim|16|km|}}.<ref>{{Citat revistă|nume=O'Connell-Rodwell, C. E.|nume2=Wood, J. D.|nume3=Rodwell, T. C.|nume4=Puria, S.|nume5=Partan, S. R.|nume6=Keefe, R.|nume7=Shriver, D.|nume8=Arnason, B. T.|nume9=Hart, L. A.|an=2006|titlu=Wild elephant (''Loxodonta africana'') breeding herds respond to artificially transmitted seismic stimuli|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20131203071054/http://www.sscnet.ucla.edu/anthro/bec/papers/OConnellRodwell_4.16.07.pdf|url=http://www.sscnet.ucla.edu/anthro/bec/papers/OConnellRodwell_4.16.07.pdf|journal=Behavioural and Ecological Sociobiology|volum=59|număr=6|pagini=842–50|doi=10.1007/s00265-005-0136-2|archive-date=3 December 2013}}</ref> 

=== Inteligența și cogniția ===
[[File:Insightful-Problem-Solving-in-an-Asian-Elephant-pone.0023251.s005.ogv|dreapta|miniatura|Elefant rostogolind un cub pentru a se folosi de el la a ajunge la hrană]]
Elefanții prezintă {{Ill-wd|Q1430725|3=auto-recunoașterea în oglindă}}, o indicație a {{Ill-wd|Q1314553|3=conștiinței de sine}} și a cogniției, care a fost demonstrată și la unele [[Hominoidea|primate]] și la [[Delfin|delfini]].<ref>{{Citat revistă|nume=Plotnik, J. M.; de Waal|nume2=F. B. M.; Reiss, D.|an=2006|titlu=Self-recognition in an Asian elephant|journal=Proceedings of the National Academy of Sciences|volum=103|număr=45|pagini=17053–57|pmid=17075063|pmc=1636577|bibcode=2006PNAS..10317053P|doi=10.1073/pnas.0608062103}}</ref> Un studiu al unui elefant asiatic captiv a sugerat că animalul este capabil să învețe și să distingă între mai multe perechi de discriminare vizuală și acustică. Acel individ a putut chiar să dea dovadă de înaltă precizie atunci când a fost retestat cu aceleași perechi vizuale un an mai târziu.<ref>{{Citat revistă|nume=Rensch, B.|an=1957|titlu=The intelligence of elephants|journal=Scientific American|volum=196|număr=2|pagini=44–49|bibcode=1957SciAm.196b..44R|doi=10.1038/scientificamerican0257-44}}</ref> Elefanții sunt printre {{Ill-wd|Q1109139|3=speciile despre care se știe că folosesc unelte}}. Un elefant asiatic a fost observat modificând crengi și folosindu-le pentru a strivi insecte.<ref>{{Citat revistă|nume=Hart, B. J.|nume2=Hart, L. A.|nume3=McCory, M.|nume4=Sarath, C. R.|an=2001|titlu=Cognitive behaviour in Asian elephants: use and modification of branches for fly switching|journal=Animal Behaviour|volum=62|număr=5|pagini=839–47|doi=10.1006/anbe.2001.1815}}</ref> Modificarea uneltelor de către aceste animale nu este la fel de avansată ca cea a [[Cimpanzeu|cimpanzeilor]]. Elefanții sunt considerați popular ca având o memorie excelentă. Aceasta ar putea avea și o bază factuală; ei pot avea {{Ill-wd|Q1778434|3=hărți cognitive}} care le permit să-și amintească spații de mari dimensiuni pe perioade lungi de timp. Indivizii par să poată ține evidența locației curentă a membrilor familiei lor.<ref name="cognition"/> 

Oamenii de știință dezbat măsura în care elefanții simt [[Emoție|emoții]]. Ei par să manifeste interes pentru oasele altor animale de specia lor, indiferent dacă sunt sau nu înrudite.<ref>{{Citat revistă|nume=McComb, K.|nume2=Baker, L.|nume3=Moss, C.|an=2006|titlu=African elephants show high levels of interest in the skulls and ivory of their own species|journal=Biology Letters|volum=2|număr=1|pagini=26–28|pmid=17148317|pmc=1617198|doi=10.1098/rsbl.2005.0400}}</ref> La fel ca și cimpanzeii și delfinii, un elefant muribund sau mort poate să atragă atenția și ajutorul celorlalți, inclusiv a celor din alte grupuri. Aceasta a fost interpretată ca o expresie de „îngrijorare”;<ref>{{Citat revistă|nume=Douglas-Hamilton, I.|nume2=Bhallaa, S.|nume3=Wittemyera, G.|nume4=Vollratha, F.|an=2006|titlu=Behavioural reactions of elephants towards a dying and deceased matriarch|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20120511045326/http://www.savetheelephants.org/files/pdf/publications/2006%20Douglas-Hamilton%20et%20al%20Behavioural%20reactions%20of%20elephants%20to%20a%20dying%20matriarch.pdf|url=http://www.savetheelephants.org/files/pdf/publications/2006%20Douglas-Hamilton%20et%20al%20Behavioural%20reactions%20of%20elephants%20to%20a%20dying%20matriarch.pdf|journal=Applied Animal Behaviour Science|volum=100|număr=1|pagini=87–102|doi=10.1016/j.applanim.2006.04.014|archive-date=11 May 2012}}</ref> cu toate acestea, alții ar contesta o astfel de interpretare ca fiind [[Antropomorfism|antropomorfizare]];<ref>{{Citat web|url=https://www.sciencedaily.com/releases/2009/06/090611065839.htm|accessdate=5 September 2013|publisher=Science Daily|year=2009|titlu=What really prompts the dog's 'Guilty Look'}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.psychologytoday.com/blog/animal-emotions/200906/anthropomorphic-double-talk-can-animals-be-happy-not-unhappy-no|nume=Bekoff, M.|accessdate=5 September 2013|year=2009|titlu=Anthropomorphic Double-Talk: Can Animals Be Happy But Not Unhappy? No!}}</ref> ''Oxford Companion to Animal Behavior'' (1987) a sugerat că „este indicat să se studieze comportamentul mai degrabă decât să se încerce să se ajungă la vreo emoție subiacentă”.<ref>{{Citat carte|titlu=When Elephants Weep: Emotional Lives of Animals|nume=Masson|prenume=Jeffrey Moussaieff|legătură-autor=Jeffrey Moussaieff Masson|nume2=Susan McCarthy|an=1996|editură=Vintage|isbn=978-0-09-947891-1|pagină=272}}</ref>

== Conservarea ==

=== Starea ===
Elefanții africani au fost catalogați ca fiind {{Ill-wd|Q278113|3=vulnerabili}} de către [[Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii]] (IUCN) în 2008, fără o evaluare independentă a stării de conservare a celor două forme.<ref name="IUCN">{{IUCN2010|assessors=Blanc, J.|year=2008|version=2012.2|id=12392|title=Loxodonta africana|downloaded=2010-04-04}}</ref> În 1979, Africa avea o populație minimă estimată de 1,3 milioane de elefanți, cu o posibilă limită superioară de 3 milioane. Până în 1989, populația era estimată la 609.000; cu 277.000 în Africa Centrală, 110.000 în [[Africa Răsăriteană|Africa de Est]], 204.000 în [[Africa Sudică|Africa de Sud]] și 19.000 în [[Africa Occidentală|Africa de Vest]]. Se consideră că aproximativ 214.000 de elefanți trăiesc în pădurile tropicale, mai puțini decât se credea anterior. Din 1977 până în 1989, populațiile de elefanți au scăzut cu 74% în Africa de Est. După 1987, pierderile în numărul de elefanți s-au accelerat, iar populațiile de savană din [[Camerun]] până în [[Somalia]] au înregistrat un declin de 80%. Elefanții de pădure din Africa au înregistrat o pierdere totală de 43%. Tendințele populației din Africa de Sud au fost amestecate, rapoarte anecdotice de scădere existând în [[Zambia]], [[Mozambic]] și [[Angola]], în timp ce populațiile au din Botswana și Zimbabwe ar fi în creștere, iar cele din Africa de Sud ar fi stabile.<ref> Douglas-Hamilton, pp. 178-82. </ref> În schimb, studiile realizate în 2005 și 2007 au arătat că populațiile din Africa de Est și de Sud au crescut cu o rată medie anuală de 4%.<ref name="IUCN" /> Datorită suprafețelor vaste implicate, evaluarea populației totale de elefanți africani rămâne dificilă și implică un element de incertitudine. IUCN estimează un total de aproximativ 440.000 de indivizi pentru anul 2012, în timp ce estimările {{Ill-wd|Q3512342|3=TRAFFIC}} estimează că 55 de indivizi sunt vânați ilegal zilnic.<ref>{{Citat web|url=http://www.elephantdatabase.org/preview_report/2013_africa/Loxodonta_africana/2012/Africa|nume=African Elephant Specialist Group (AfESG)|accessdate=27 February 2014|publisher=|date=2013|lucrare=Elephant Database|titlu=2012 Continental Totals ("2013 AFRICA" analysis)}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://www.traffic.org/what-we-do/species/elephants-ivory/|accessdate=2019-01-10|lucrare=www.traffic.org|limbă=en|titlu=African elephant conservation}}</ref> 

Elefanții africani beneficiază cel puțin de o protecție juridică în fiecare țară în care se află, însă 70% din spațiul lor se află în afara ariilor protejate. Eforturile de conservare reușite în anumite zone au dus la o densitate ridicată a populației. Începând cu anul 2008, efectivele locale au fost controlate prin contracepție sau {{Ill-wd|Q11000978|3=translocație}}. {{Ill-wd|Q1740042|3=Abatajul}} pe scară mare a încetat în 1988, când Zimbabwe a abandonat practica. În 1989, elefantul african a fost înscris în anexa I la [[CITES|Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție]] (CITES), practica devenind ilegală. Statutul din anexa II (care permite comerțul cu restricții) a fost dat elefanților în Botswana, Namibia și Zimbabwe în 1997 și în Africa de Sud în 2000. În unele țări, {{Ill-wd|Q640682|3=vânătoarea sportivă}} a animalelor este legală; Botswana, Camerun, [[Gabon]], Mozambic, Namibia, Africa de Sud, [[Tanzania]], Zambia și Zimbabwe au cote de export CITES pentru trofeele de elefanți.<ref name="IUCN"/> În iunie 2016, {{Ill-wd|Q6570927|3=prima doamnă a Kenyei}}, {{Ill-wd|Q16866530}}, a ajutat la lansarea Campaniei de Educație la Firul Ierbii despre Elefanți în Africa de Est, care a fost organizată de conservatorul de elefanți {{Ill-wd|Q16730297}}. Evenimentul a fost organizat pentru a crește gradul de conștientizare a valorii elefanților și rinocerilor, pentru a ajuta la atenuarea conflictelor dintre oameni și elefanți și pentru a promova activitățile anti-braconaj.<ref name="StarNews"> Site-ul Star. [http://www.the-star.co.ke/news/2016/06/04/first-lady-launches-campaign-to-save-elephants_c1363294 "Prima Lady lansează o campanie pentru a salva elefanții".] 4 iunie 2016. Accesat la 5 iunie 2016. </ref> 

În 2008, IUCN a listat drept specie [[Specie pe cale de dispariție|pe cale de dispariție]] și elefantul asiatic, din cauza scăderii populației cu 50% în precedenții 60–75 de ani,<ref name="IUCN2">{{IUCN|year=2008|id=7140|taxon=''Elephas maximus''|version=2012.2|downloaded=2012-10-16}}</ref> iar CITES enumeră specia în anexa I.<ref name="IUCN2" /> Elefanții asiatici trăiau odinioară din [[Siria]] și [[Irak]] (subspecia ''{{Ill-wd|Q2717734|3=Elephas maximus asurus}}''), până în China (până la [[Fluviul Galben]]) <ref name="Shoshani174"> Daniel, p. 174. </ref> și în Java. Acesta este acum dispărut în aceste zone,<ref name="IUCN2" /> iar arealul actual al elefanților asiatici este extrem de fragmentat.<ref name="Shoshani174" /> Populația totală a elefanților asiatici este estimată la aproximativ 40.000–50.000, deși aceasta poate fi o estimare vagă. Este probabil ca aproximativ jumătate din populație să se afle în India. Deși efectivele de elefanți asiatici sunt per total în scădere, în special în Asia de Sud-Est, populația din [[Gații de Vest]] pare să crească.<ref name="IUCN2" />

=== Amenințări ===
[[Fișier:Ivory_trade.jpg|thumb|right|upright| Oameni cu colți de elefant la [[Dar es Salaam]], Tanzania, ''circa'' 1900 ]]
[[Braconaj|Braconajul]] elefanților pentru fildeșul, carnea și pielea lor este una dintre principalele amenințări la adresa existenței lor.<ref name="IUCN2"/> De-a lungul timpurilor, numeroase culturi au făcut ornamente și alte opere de artă din fildeșul elefanților, iar utilizarea acestuia concura cu aurul.<ref name="Shoshani202"> Martin, pp. 202-07 </ref> Comerțul cu fildeș a contribuit la declinul populației elefantului african la sfârșitul secolului al XX-lea.<ref name="IUCN"/> Aceasta a determinat interdicții internaționale privind importurile de fildeș, începând cu Statele Unite în iunie 1989, urmate de interdicții în alte țări din America de Nord, țările vest-europene și Japonia.<ref name="Shoshani202" /> În același timp, Kenya a distrus toate stocurile de fildeș.<ref name="ivory">{{Citat web|url=http://ngm.nationalgeographic.com/2012/10/ivory/christy-text|nume=Christy, B.|accessdate=17 October 2012|publisher=National Geographic|date=October 2012|titlu=Ivory Worship|archive-date=2015-09-26|archive-url=https://web.archive.org/web/20150926142015/http://ngm.nationalgeographic.com/2012/10/ivory/christy-text|dead-url=yes}}</ref> CITES a aprobat o interdicție internațională privind fildeșul care a intrat în vigoare în ianuarie 1990. În urma interdicțiilor, șomajul a crescut în India și China, unde industria fildeșului era importantă din punct de vedere economic. În schimb, Japonia și Hong Kong, care făceau și ele parte din industrie, s-au putut adapta și nu au fost grav afectate.<ref name="Shoshani202" /> Zimbabwe, Botswana, Namibia, Zambia și [[Malawi]] au dorit să continue comerțul cu fildeș și li s-a permis, din moment ce populațiile locale de elefanți erau încă sănătoase, dar numai dacă materialul provenea din elefanți care au fost sacrificați sau au murit din cauze naturale.<ref name="ivory" /> 

Interdicția a permis ca efectivele de elefanți să-și revină în anumite părți ale Africii.<ref name="Shoshani202"> Martin, pp. 202-07 </ref> În ianuarie 2012, 650 de elefanți din {{Ill-wd|Q894949|3=Parcul Național Bouba Njida}}, Camerun, au fost uciși de atacatori veniți din [[Ciad]].<ref>{{Citat știre|title=86 elephants killed in Chad poaching massacre|url=https://www.theguardian.com/environment/2013/mar/19/86-elephants-chad-poaching-massacre|prenume=Celeste|nume=Hicks|data=2013-03-19|accessdate=23 September 2015|journal=The Guardian}}</ref> Acesta a fost numit „una dintre cele mai grave crime concentrate” de la interdicția fildeșului.<ref name="ivory"/> Elefanții asiatici sunt potențial mai puțin vulnerabili la comerțul cu fildeș, deoarece femelele de obicei nu au colți. Totuși, membrii acestei specii au fost uciși pentru fildeșul lor în unele zone, cum ar fi {{Ill-wd|Q548153|3=Parcul Național Periyar}} din India.<ref name="IUCN2"/> China a fost cea mai mare piață a fildeșului, dar a anunțat că va elimina producția legală internă și vânzarea de produse din fildeș în mai 2015, iar în septembrie 2015, China și Statele Unite au declarat că „vor interzice aproape complet importul și exportul de fildeș” deoarece periclitează specia.<ref>{{Citat știre|title=China and US agree on ivory ban in bid to end illegal trade globally|url=https://www.theguardian.com/environment/2015/sep/26/china-and-us-agree-on-ivory-ban-in-bid-to-end-illegal-trade-globally|nume=Ryan, F.|data=26 September 2015|accessdate=12 October 2015|journal=The Guardian}}</ref> 

Alte amenințări la adresa elefanților includ [[Distrugere de habitat|distrugerea]] și {{Ill-wd|Q913302|3=fragmentarea habitatelor}}.<ref name="IUCN"/> Elefantul asiatic locuiește în zonele cu unele dintre cele mai dense populații umane. Deoarece au nevoie de cantități mai mari de pământ decât alte mamifere terestre {{Ill-wd|Q1246431|3=simpatrice}}, ele sunt primele care sunt afectate de pătrunderile umane. În cazuri extreme, elefanții pot fi izolați în insule mici de păduri între peisaje dominate de om. Elefanții nu pot coexista cu oamenii în zonele agricole datorită dimensiunilor și necesarului lor alimentar. Frecvent, elefanții distrug și consumă culturi, ceea ce contribuie la conflictele cu oamenii, în urma cărora atât elefanții, cât și oamenii au murit cu sutele. Reducerea acestor conflicte este importantă pentru conservare.<ref name="IUCN2"/> O soluție propusă este furnizarea de „coridoare urbane” care să permită accesul animalelor în zonele-cheie.<ref name="ng">{{Citat web|url=http://newswatch.nationalgeographic.com/2013/12/12/elephant-crossing-urban-wildlife-corridors-could-save-africas-free-roaming-elephants/|nume=Steyn|accessdate=23 December 2013|publisher=National Geographic|date=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131224113008/http://newswatch.nationalgeographic.com/2013/12/12/elephant-crossing-urban-wildlife-corridors-could-save-africas-free-roaming-elephants/|first1=Paul|lucrare=A Voice for Elephants|archivedate=24 December 2013|titlu=Urban Wildlife Corridors Could Save Africa's Free-Roaming Elephants}}</ref>

== Elefanții și omul ==

=== Animale de povară ===
[[Fișier:Elefant_pune.jpg|miniatura| Elefantul de povară ca mijloc de transport ]]
Elefanții sunt {{Ill-wd|Q228534|3=animale de povară}} cel puțin din vremea [[Civilizația de pe Valea Indului|civilizației din Valea Indusului]]<ref> Sukumar, p. 57. </ref> și continuă să fie folosiți în vremurile moderne. În anul 2000, în Asia erau folosiți 13.000–16.500 de elefați de povară. Aceste animale sunt de obicei capturate în sălbăticie la vârsta de 10-20 de ani, când pot fi dresate rapid și ușor și pot avea o durată de viață mai lungă.<ref name="Shoshani149"> McNeely, pp. 149-50. </ref> În {{Ill-wd|Q13666790|3=mod tradițional,}} ei erau {{Ill-wd|Q13666790|3=capturați cu capcane și lasouri}}, dar din 1950 au început să se folosească [[Sedativ|tranchilizante]].<ref> Wylie, pag. 120-23. </ref> 

Indivizii din speciile asiatice au fost deseori dresați ca animale de povară. Elefanții asiatici îndeplinesc sarcini cum ar fi transportul încărcăturilor în zone îndepărtate, mutarea buștenilor la râuri și drumuri, transportul turiștilor în jurul [[Parc național|parcurilor naționale]], tractarea căruțelor și conducerea procesiunilor religioase.<ref name="Shoshani149" /> În nordul [[Thailanda|Thailandei]], animalele sunt folosite pentru a digera boabele de cafea pentru {{Ill-wd|Q793831|3=cafeaua Black Ivory}}.<ref>{{Citat știre|title=Elephant Dung Coffee: World's Most Expensive Brew Is Made With Pooped-Out Beans|url=http://www.huffingtonpost.com/2012/10/15/elephant-dung-coffee-black-ivory_n_1968096.html|nume=Topper, R|data=15 October 2012|accessdate=10 December 2012|publisher=The Huffington Post|journal=Huffington Post}}</ref> Ei sunt prețuiți prin comparație cu uneltele mecanizate deoarece pot lucra în apă relativ adâncă, necesită o întreținere relativ redusă, necesită doar vegetație și apă drept combustibil și pot fi dresați pentru memorarea sarcinilor specifice. Elefanții pot fi instruiți să răspundă la peste 30 de comenzi.<ref name="Shoshani149"> McNeely, pp. 149-50. </ref> Masculii în călduri pot fi dificili și periculoși la lucru și sunt înlănțuiți și semi-înfometați până când le trece starea.<ref> Easa, p. 86. </ref> În India, mulți elefanți care muncesc au fost supuși abuzurilor. Ei și alți elefanți captivi sunt astfel protejați în temeiul {{Ill-wd|Q7758114|3=Legii privind prevenirea cruzimii asupra animalelor din 1960}}.<ref>{{Citat web|url=http://www.fao.org/docrep/005/ad031e/ad031e0g.htm|nume=Bist, S. S.|accessdate=25 December 2012|publisher=Regional Office for Asia and the Pacific|last2=Cheeran, J. V.|last3=Choudhury, S.|last4=Barua, P.|last5=Misra, M. K.|titlu=The domesticated Asian elephant in India}}</ref> 

Atât în Myanmar, cât și în Thailanda, [[Defrișare|defrișările]] și alți factori economici au dus la o populație considerabilă de elefanți șomeri, ceea ce a dus la probleme de sănătate ale elefanților, precum și la problemele economice și de siguranță ale populației în care trăiesc.<ref>{{Citat știre|title=Unemployed, Myanmar’s Elephants Grow Antsy, and Heavier|url=https://www.nytimes.com/2016/01/31/world/asia/myanmar-logging-elephants-unemployment.html|nume=Thomas Fuller|data=30 ianuarie 2016|accessdate=2016-01-31|quote=|journal=New York Times|pages=|place=}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.fao.org/docrep/005/ad031e/ad031e0r.htm|nume=Roger Lohanan|accessdate=2016-01-31|publisher=[[FAO]]|date=February 2001|pagini=|quote=|titlu=The elephant situation in Thailand and a plea for co-operation}}</ref> 

Practica folosirii de elefanți de povară a fost încercată și în Africa. Îmblânzirea elefanților africani în [[Congo Belgian]] a început prin decretul lui [[Leopold al II-lea al Belgiei]] în cursul secolului al XIX-lea și continuă până în prezent cu {{Ill-wd|Q4779783|3=Centrul de Domesticire a Elefanților Api}}. <ref> Smith, pp. 152-54. </ref>

=== Război ===
[[Fișier:Schlacht_bei_Zama_Gemälde_H_P_Motte.jpg|miniatura| [[Bătălia de la Zama]] de {{Ill-wd|Q355600}}, 1890 ]]
[[Fișier:Elephant_Battery_on_the_March_WDL11497.png|miniatura| Baterie cu elefanți în timpul celui de [[Al Doilea Război Anglo-Afgan|al Doilea Război Anglo-Afgan]] ]]
De-a lungul timpurilor, elefanții erau considerați instrumente formidabile de război. Erau echipați cu armuri pentru a li se proteja părțile laterale, iar colții lor aveau vârfuri ascuțite de fier sau alamă dacă erau suficient de mari. Elefanții de război au fost pregătiți să apuce un soldat inamic și să-l arunce în fața persoanei care îl călărește sau să-l prindă pe soldat la pământ și să-l împungă cu colții.<ref name="Shoshani146"> Wylie (2000), pp. 146-48. </ref> 

Una dintre cele mai vechi referiri la elefanți de război se află în epopeea indiană ''[[Mahābhārata|Mahabharata]]'' (scrisă în secolul al IV-lea î.e.n., dar despre care se spune că descrie evenimente din secolele al XI-lea și al VIII-lea î.e.n.). Nu au fost atât folosiți ca animale de tracțiune pentru carele de luptă nici de {{Ill-wd|Q236221|3=Pandavas,}} nici de {{Ill-wd|Q1648561|3=Kauravas}}.  În timpul [[Magadha|regatului Magadha]] (care a început în secolul al VI-lea î.e.n.), elefanții au început să dobândească o importanță culturală mai mare decât caii, și ulterior regatele indiene au folosit în mod extensiv elefanți de război; 3.000 dintre ei au fost folosiți în armata {{Ill-wd|Q949268|3=Nandas}} (secolele al V-lea și al IV-lea î.e.n.), în timp ce 9.000 ar fi putut fi folosiți în [[Dinastia Maurya|armata mauryană]] (între secolele al IV-lea și al II-lea î.e.n.). ''{{Ill-wd|Q323133}}'' (scrisă în prejma anului 300 î.e.n.) sfătuia guvernul mauryan să păstreze unele păduri pentru elefanții sălbatici pentru a fi folosiți în armată, și să execute pe oricine i-ar ucide.<ref> Sukumar, pp. 59-64. </ref> Din Asia de Sud, folosirea elefanților în război s-a răspândit spre vest în [[Iran|Persia]]<ref name="Shoshani146"> Wylie (2000), pp. 146-48. </ref> și spre est în Asia de Sud-Est.<ref name="SEA" />  Persanii i-au folosit în timpul [[Imperiul Ahemenid|Imperiului Ahemenid]] (între secolele al VI-lea și al IV-lea î.e.n.)<ref name="Shoshani146" /> în timp ce statele din Asia de Sud-Est foloseau elefanți de război probabil încă din secolul al V-lea î.e.n. și au continuat până în secolul al XX-lea.<ref name="SEA">{{Citat carte|nume=Griffin, B|an=2004|capitol=Elephants: From the Sacred to the Mundane|titlu=Southeast Asia: A Historical Encyclopedia, from Angkor Wat to East Timor, Volume 1|nume-editor=Gin Ooi, K.|pagini=487–89|isbn=978-1-57607-770-2}}</ref> 

În campania sa indiană din 326 î.e.n., [[Alexandru cel Mare]] s-a confruntat cu elefanți pentru prima dată și a suferit pierderi grele. Printre motivele refuzului soldaților macedoneni de a continua cucerirea indiană s-au numărat și zvonurile despre armate de elefanți și mai mari în India.<ref name=":0">{{Citat carte|titlu=Warfare in Ancient Greece|nume=Everson|prenume=Tim|editură=The History Press|an=2004|isbn=978 0 7524 9506 4|locul-publicării=Brimscombe Port|pagini=}}</ref>  Alexandru și-a instruit pedestrașii să rănească animalele și să le facă să se panicheze în timpul războaielor cu perșii și indienii. [[Ptolemeu I Soter|Ptolemeu]], care era unul dintre generalii lui Alexandru, a folosit corpuri de elefanți asiatici în timpul domniei sale în Egipt (care a început în 323 î.e.n.). Fiul și succesorul său, [[Ptolemeu al II-lea Philadelphus|Ptolemeu al II-lea]] (care și-a început domnia în 285 î.e.n.), se aproviziona cu elefanți mai din sud, din [[Nubia]]. De atunci, elefanții de razboi au fost folosiți în Africa de Nord și Bazinul Mediteranei în toata [[Epoca Clasică|perioada clasică]]. Regele grec [[Pyrrhus din Epirus|Pyrrhus]] a folosit elefanți în încercarea de a invada Roma în 280 î.e.n. Elefanții au înspăimântat caii romani, dar nu au fost decisivi și Pyrrhus a pierdut în cele din urmă lupta. Generalul {{Ill-wd|Q6343|3=cartaginez}} [[Hannibal]] a dus elefanții peste [[Alpi]] în timpul războiului său cu romanii și a ajuns în [[Câmpia Padului|Valea Padului]] în 217 î.e.n. cu toți în viață, dar mai târziu ei au murit de boli.<ref name="Shoshani146"> Wylie (2000), pp. 146-48. </ref> 

În ansamblu, elefanții își datorează succesele inițiale elementului surpriză și fricii pe care o producea mărimea lor uriașă. Cu timpul, strategii au elaborat contramăsuri și elefanții de război s-au transformat într-un factor de risc costisitoare și nu au mai fost aproape niciodată folosiți de romani și parți.<ref name=":0"/> 

=== Grădini zoologice și circ ===
[[Fișier:Rembrandt_Harmenszoon_van_Rijn_-_An_Elephant,_1637_-_Google_Art_Project.jpg|miniatura| Desen de elefant, realizat de [[Rembrandt]] în 1637 ]]
[[Fișier:Elefantes_4.jpg|miniatura| Elefanți africani la {{Ill-wd|Q220013|3=Grădina Zoologică din Barcelona}} ]]
Elefanții au fost păstrați de-a lungul vremurilor și pentru a fi expuși în {{Ill-wd|Q1401536|3=menajeriile}} [[Egiptul Antic|Egiptului]], [[China antică|Chinei]], [[Grecia Antică|Greciei]] și [[Roma Antică|Romei antice]]. În special, romanii i-au pus la luptă împotriva oamenilor și a altor animale în luptele de [[Gladiator|gladiatori]]. În [[Epoca modernă|epoca modernă]], elefanții au jucat un rol major în [[Grădină zoologică|grădinile zoologice]] și [[Circ|circurile]] din întreaga lume. În circuri, ei erau dresați să facă trucuri. Cel mai faimos elefant de circ a fost probabil [[Jumbo]] (1861-15 septembrie 1885), care a reprezentat o atracție majoră la {{Ill-wd|Q2642430|3=Barnum & Bailey Circus}}.<ref> Shoshani, pp. 168-69. </ref> Aceste animale nu se reproduc bine în captivitate, din pricina dificultății de manipulare a masculilor în călduri și din a înțelegerii limitate a ciclului estrogen feminin. Elefanții asiatici erau întotdeauna mai frecvenți decât omologii lor africani în grădinile zoologice și circurile moderne. După ce CITES a listat elefantul asiatic în anexa I în 1975, numărul de elefanți africani din grădinile zoologice a crescut în anii 1980, deși și importul celor asiatici a continuat. Ulterior, SUA au primit mulți dintre elefanții africani captivi din Zimbabwe, unde erau supraabundenți.<ref name="Shoshani184"> Tuttle, pp. 184-88. </ref> În anul 2000, aproximativ 1200 de elefanți asiatici și 700 africani erau ținuți în grădini zoologice și circuri. Cea mai mare populație captivă este în America de Nord, care sunt aproximativ 370 de elefanți asiatici și 350 africani. Aproximativ 380 de elefanți asiatici și 190 africani sunt cunoscuți în Europa, iar Japonia are în jur de 70 de elefanți asiatici și 67 africani.<ref name="Shoshani184" /> 
[[Fișier:Flickr_-_…trialsanderrors_-_Terrific_flights_over_ponderous_elephants,_poster_for_Forepaugh_^_Sells_Brothers,_ca._1899.jpg|miniatura| Afiș de circ, ''circa'' 1900 ]]
Ținerea elefanților în grădini zoologice s-a confruntat cu unele controverse.  Susținătorii grădinilor zoologice susțin că oferă cercetătorilor acces ușor la animale și oferă bani și expertiză pentru conservarea habitatelor lor naturale, precum și siguranță pentru specie. Criticii susțin că animalele din grădinile zoologice sunt stresate fizic și psihic.<ref>{{Citat web|url=http://www.elephants.com/media/MSNBC_2_28_05.htm|nume=Sterm, A.|accessdate=24 October 2012|publisher=MSNBC/Reuters|date=28 February 2005|titlu=Elephant deaths at zoos reignite animal debate: Zoo supporters cite conservation, activists cite confined spaces}}</ref> S-au consemnat elefanți ce prezintă {{Ill-wd|Q7611301|3=comportamente stereotipice}} sub forma legănatului înainte și înapoi, legănatului trompei sau marcarea traseului. Acest lucru a fost observat la 54% dintre indivizii din grădinile zoologice din Regatul Unit.<ref>{{Citat web|url=http://randd.defra.gov.uk/Document.aspx?Document=WC05007_7719_FRP.pdf|nume=Harris, M.|accessdate=16 November 2011|publisher=University of Bristol|date=10 November 2008|last2=Sherwin, C.|last3=Harris, S.|titlu=Defra Final Report on Elephant Welfare|archive-date=2014-11-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20141124052942/http://randd.defra.gov.uk/Document.aspx?Document=WC05007_7719_FRP.pdf|dead-url=yes}}</ref> Elefanții din grădinile zoologice din Europa par să aibă o durată de viață mai mică decât omologii lor sălbatici, cu doar 17 ani, deși alte studii sugerează că elefanții din grădini zoologice trăiesc la fel de mult ca cei aflați în sălbăticie. <ref>{{Citat web|url=http://news.nationalgeographic.com/news/2008/12/081211-zoo-elephants.html|nume=Mott, M.|accessdate=24 October 2012|publisher=National Geographic News|date=11 December 2008|titlu=Wild elephants live longer than their zoo counterparts}}</ref> 

Utilizarea elefanților în circuri este și ea controversată; {{Ill-wd|Q1636612|3=Humane Society din Statele Unite}} a acuzat circurile de maltratare și stresare a animalelor. <ref>{{Citat web|url=http://www.humanesociety.org/issues/circuses_entertainment/facts/circus_myths.html|accessdate=24 October 2012|publisher=Humane Society of the United States|date=25 September 2009|titlu=Circus Myths: The true cruelty under the big top|archive-date=2015-09-05|archive-url=https://web.archive.org/web/20150905065353/http://www.humanesociety.org/issues/circuses_entertainment/facts/circus_myths.html|dead-url=yes}}</ref>  Într-o mărturie depusă în fața unui tribunal federal din SUA în 2009, CEO-ul Barnum & Bailey Circus, {{Ill-wd|Q3735326|3=Kenneth Feld}}, a recunoscut că elefanții de circ sunt bătuți după urechi, sub bărbie și pe picioare, cu bastoane metalice, denumite {{Ill-wd|Q557515|3=cârlige de tauri}} sau anku. Feld a afirmat că aceste practici sunt necesare pentru a proteja angajații circului și a recunoscut că un instructor de elefanți a fost mustrat pentru utilizarea unui dispozitiv cu șoc electric, cunoscut sub numele de „hot shot” sau „electric prod”, asupra unui elefant. În ciuda acestui fapt, el a negat că oricare dintre aceste practici dăunează elefanților.<ref>{{Citat știre|title=Circus CEO says elephants are struck, but not hurt|url=http://www.dailyrecord.com/article/20090304/UPDATES01/903040429/Circus-CEO-says-elephants-struck-not-hurt|nume=Pickler, N.|data=4 March 2009|accessdate=25 October 2012|archiveurl=https://archive.is/20130120082119/http://www.dailyrecord.com/article/20090304/UPDATES01/903040429/Circus-CEO-says-elephants-struck-not-hurt|agency=Associated Press|archivedate=20 January 2013}}</ref>  Unii dresori au încercat să dreseze elefanți fără a folosi pedeapsa fizică. {{Ill-wd|Q3418262}} este cunoscut pentru abordarea pe bază de blândețe și recompensă atunci când își pregătește animalele, inclusiv elefanții și leii.<ref> Wylie, p. 142. </ref> Ringling Bros. și Barnum an Bailey Circus au renunțat la elefanții din spectacole în mai 2016.<ref>{{Citat știre|title=Ringling Bros. elephants perform last show|url=http://www.cnn.com/2016/05/01/us/ringling-bros-elephants-last-show/index.html|prenume=Faith|nume=Karimi|data=2 May 2016|accessdate=21 September 2017|publisher=CNN|place=St. Petersburg, Florida}}</ref>

=== Atacuri ===
Elefanții pot prezenta comportamente agresive și se pot angaja în acțiuni distructive împotriva oamenilor.<ref name="huggler">{{Citat știre|title=Animal Behaviour: Rogue Elephants|url=https://www.independent.co.uk/environment/animal-behaviour-rogue-elephants-419678.html|nume=Huggler, J.|data=12 October 2006|accessdate=16 June 2007|journal=The Independent|place=London}}</ref> În Africa, grupuri de elefanți adolescenți au deteriorat casele din sate după sacrificări în anii 1970 și 1980. Din cauza momentului, aceste atacuri au fost interpretate drept răzbunări.<ref name="teenage">{{Citat știre|title=Elephant rage: they never forgive, either|url=http://www.smh.com.au/articles/2006/02/16/1140064206413.html|nume=Highfield, R.|data=17 February 2006|accessdate=16 June 2007|journal={{Ill-wd|Q390216}}}}</ref><ref>{{Citat știre|title=An Elephant Crackup?|url=https://www.nytimes.com/2006/10/08/magazine/08elephant.html|nume=Siebert, C.|data=8 October 2006|accessdate=25 October 2012|journal=Nytimes.com}}</ref> În unele părți ale Indiei, elefanții masculi intră regulat în sate pe timp de noapte, distrugând casele și ucigând oameni. Elefanții au ucis aproximativ 300 de persoane între 2000 și 2004 în [[Jharkhand]], în timp ce în [[Assam]], 239 de persoane au fost ucise între 2001 și 2006.<ref name="huggler" /> Localnicii și-au declarat convingerea că unii elefanți erau beți în timpul atacurilor, deși oficialii au contestat această explicație.<ref>{{Citat știre|title=India elephant rampage|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/south_asia/241781.stm|data=24 December 1998|accessdate=16 June 2007|publisher=BBC News}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Drunken elephants trample village|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/south_asia/482001.stm|data=21 October 1999|accessdate=16 June 2007|publisher=BBC News}}</ref> Elefanți presupuși a fi beți au atacat un sat indian a doua oară în decembrie 2002, omorând șase persoane, ceea ce a condus la uciderea a aproximativ 200 de elefanți de către localnici.<ref>{{Citat știre|title=Drunk elephants kill six people|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/2583891.stm|data=17 December 2002|accessdate=16 June 2007|publisher=BBC News}}</ref> 

=== Reprezentări culturale ===
[[Fișier:Blind_monks_examining_an_elephant.jpg|stanga|miniatura| Pilda elefantului și călugărilor orbi; ilustrată de {{Ill-wd|Q3109209}}.  (gravură în lemn [[Ukiyo-e]], 1888) ]]
[[Fișier:अजितनाथ.jpg|stanga|miniatura| {{Ill-wd|Q3351786}}, al doilea ''{{Ill-wd|Q1077817}}'' în [[jainism]] cu elefantul său simbolic de sub statuie. ]]
În multe culturi, elefanții reprezintă puterea, forța, înțelepciunea, longevitatea, rezistența, conducerea, sociabilitatea, îngrijirea și loialitatea.<ref>{{Citat carte|nume=Guading|prenume=Madonna|titlu=The signs and symbols bible : the definitive guide to mysterious markings|an=2009|editură=Sterling Pub. Co|locul-publicării=New York|isbn=978-1402770043|pagini=239|url=https://books.google.com/?id=SImTll3uupIC&lpg=PP1&pg=PA239#v=onepage}}</ref><ref>{{Citat carte|titlu=Nature's Ways Lore, Legend, Fact and Fiction.|an=2006|editură=F+W Media|pagină=37|isbn=9780715333938}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.fowler.ucla.edu/category/exhibitions-education/elephant-animal-and-its-ivory-african-culture|accessdate=24 January 2013|publisher=Fowler Museum at UCLA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130330072035/http://www.fowler.ucla.edu/category/exhibitions-education/elephant-animal-and-its-ivory-african-culture|archivedate=30 March 2013|titlu=Elephant: The Animal and Its Ivory in African Culture}}</ref> Mai multe referințe culturale subliniază dimensiunea elefantului și unicitatea exotică. De exemplu, un „[[Elefant alb|elefant alb]]” este o expresie folosită pentru ceva costisitor, inutil și bizar.<ref name="Van Riper 73">{{Citat carte|nume=Van Riper|nume2=A. B.|titlu=Science in Popular Culture: A Reference Guide|editură=Greenwood Press|an=2002|pagini=73–75|isbn=978-0-313-31822-1}}</ref> Expresia „elefantul din încăpere” se referă la un adevăr evident și problematic care este ignorat sau altfel neadresat.<ref>{{Citat carte|titlu=Cambridge Academic Content Dictionary Paperback with CD-ROM|editură=Cambridge University Press|pagină=298|isbn=978-0-521-69196-3|dată=2008-11-03}}</ref> Povestea orbilor și elefantului învață că realitatea poate fi privită din perspective diferite.<ref>{{Citat carte|nume=Nevid, J. S.|an=2008|titlu=Psychology: Concepts and Applications|editură=Wadsworth Publishing|pagină=477|isbn=978-0-547-14814-4}}</ref> <div style="float:right;clear:right;">[[Fișier:Elephant_,_the_five_rathas.JPG|dreapta|miniatura| Sculptură în piatră a unui elefant. 7 e.n. Mahabalipuram, [[Tamil Nadu]]. ([[Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură|loc în Patrimoniul Mondial UNESCO]]) ]][[Fișier:Illustration_at_p._73_in_Just_So_Stories_(c1912).png|miniatura| Gravură în lemn pentru „{{Ill-wd|Q1247723|3=Puiul de elefant}}” de [[Rudyard Kipling]] ]]</div> Elefanții au fost reprezentați în artă încă din [[Paleolitic|epoca paleolitică]]. Africa, în special, conține multe picturi și gravuri pe rocă cu aceste animale, în special în [[Sahara]] și sudul Africii.<ref> Wylie, pp. 63-65. </ref> În Asia, animalele sunt reprezentate ca {{Ill-wd|Q1229071|3=motiv}} în templele și pe altarele [[Jainism|jainiste]], [[Hinduism|hinduse]] și [[Budism|budiste]].<ref name="Shoshani158"> McNeely, pp. 158-60. </ref> Elefanții erau adesea greu de ilustrat de oameni care nu îi văzuseră în carne și oase.<ref> Kingdon, p. 31. </ref> [[Roma Antică|Vechii romani]], care țineau animalele în captivitate, au ilustrat elefanți anatomic exacți pe [[Mozaic|mozaicuri]] din [[Tunisia]] și Sicilia. La începutul [[Evul Mediu|Evului Mediu]], când europenii aveau prea puțin acces la astfel de animale, elefanții erau ilustrați mai mult ca niște creaturi fantastice. Acestea apăreau adesea cu corpuri de cal sau de bovine, cu trompele asemănătoare unor trompete și cu colți ca de mistreț; unii apăreau chiar și cu copite. Elefanții au fost frecvent ilustrați în motive de către pietrarii bisericilor [[Arhitectură gotică|gotice]]. Pe măsură ce mai mulți elefanți au început să fie trimiși împăraților europeni ca daruri în secolul al XV-lea, reprezentările lor au devenit mai exacte, inclusiv una realizată de [[Leonardo da Vinci]]. În ciuda acestui fapt, unii europenii au continuat să îi prezinte într-un mod mai stilizat.<ref> Wylie, pp. 83-84. </ref> Pictograma [[Suprarealism|suprarealistă]] din 1921 a lui [[Max Ernst]], ''{{Ill-wd|Q1052784|3=Elephant Celebes}},'' descrie un elefant ca un [[siloz]] cu un furtun ca o trompă ieșind din el.<ref>{{Citat carte|nume=Klinsöhr-Leroy, C.|nume2=Grosenick, U.|an=2004|titlu=Surrealism|editură=Taschen|pagină=50|isbn=978-3-8228-2215-9}}</ref> 

Elefanții au făcut și obiectul credințelor religioase. Poporul {{Ill-wd|Q3039820|3=Mbuti}} din Africa Centrală crede că sufletele strămoșilor lor morți trăiesc în elefanți.<ref name="Shoshani158"> McNeely, pp. 158-60. </ref> Idei asemănătoare au existat printre alte triburi africane, care credeau că șefii lor s-ar fi [[Reîncarnare|reîncarnat]] ca elefanți. În secolul al X-lea e.n. poporul {{Ill-wd|Q1024641}}, de lângă [[Delta Nigerului]], își îngropa conducătorii cu colți de elefant.<ref> Wylie, p. 79. </ref> Importanța religioasă a animalelor este doar [[Totem|totemică]] în Africa,<ref> Sukumar, p. 87. </ref> dar este mult mai semnificativă în Asia. În Sumatra, elefanții erau asociați cu fulgerul. De asemenea, în hinduism, ei sunt asociați furtunilor, așa cum {{Ill-wd|Q440861}}, tatăl tuturor elefanților, reprezintă atât fulgerul, cât și curcubeul.<ref name="Shoshani158" /> Una dintre cele mai importante zeități hinduse, [[Ganesha]] cu cap de elefant, este egală cu zeii superiori [[Shiva]], [[Vișnu|Vishnu]] și [[Brahma]].<ref> Sukumar, p. 64. </ref>  Ganesha este asociată cu scriitori și negustorii și se crede că poate să aducă oamenilor succes, și să le îndeplinească dorințele. <ref name="Shoshani158" /> În budism, se spune că [[Gautama Siddhartha|Buddha]] a fost un {{Ill-wd|Q3629117|3=elefant alb}} reîncarnat ca om.<ref> Sukumar, p. 62. </ref> Potrivit mitologiei budiste, mama lui Gautama Buddha, Maya, a visat că un elefant alb intră în pântecele ei. Astrologii de la curtea regelui au interpretat acest vis ca<ref>{{Citat carte|nume=Tresidder|prenume=Jack|titlu=The Hutchinson Dictionary of Symbols|dată=1997|editură=Helicon|locul-publicării=London|isbn=978-1-85986-059-5|pagină=74}}</ref> nașterea iminentă a unui om mare care va deveni fie un „Chakravartin“ (cuceritor al lumii), fie un mare înțelept. În tradiția [[Islam|islamică]], anul 570, când s-a născut [[Mahomed|Mahomed,]] este cunoscut ca {{Ill-wd|Q1265281|3=Anul Elefantului}}.<ref>{{Citat carte|nume=Haykal, M. H.|an=2008|titlu=The Life of Muḥammad|editură=Islamic Book Trust|pagină=52|isbn=978-983-9154-17-7}}</ref> Romanii considerau că elefanții înșiși erau religioși, și credeau că aceștia se închină la soare și la stele.<ref name="Shoshani158" /> 
[[Fișier:Elephant_statue_in_Butterfly_Park_Bangladesh_(01).jpg|stanga|miniatura| Statuie de elefant în Butterfly Park Bangladesh. ]]
Elefanții sunt omniprezenți în [[Cultură populară|cultura populară]] occidentală ca simbol al exoticului, mai ales că, la fel ca și [[Girafă|girafa]], [[Hipopotam|hipopotamul]] și [[Rinocer|rinocerul]], nu există animale similare cunoscute publicului occidental.<ref name="Van Riper 73" /> Folosirea elefantului ca simbol al [[Partidul Republican (Statele Unite ale Americii)|Partidului Republican]] din Statele Unite a început cu o caricatură din 1874 de [[Thomas Nast]].<ref>{{Citat web|url=http://www.harpweek.com/09Cartoon/BrowseByDateCartoon.asp?Year=2003&Month=November&Date=7|accessdate=1 September 2008|publisher=HarpWeek|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110921045800/http://www.harpweek.com/09Cartoon/BrowseByDateCartoon.asp?Year=2003&Month=November&Date=7|archivedate=21 September 2011|titlu=Cartoon of the Day: "The Third-Term Panic"}}</ref> Ca personaje, elefanții apar foarte regulat în poveștile pentru copii, în care sunt în general prezentați ca modele de comportament exemplar.  Ei sunt de obicei surogate pentru oameni cu valori umane ideale. Multe povestiri vorbesc despre elefanții tineri izolați care se întorc la o comunitate strânsă, cum ar fi „Puiul de elefant” din ciclul ''{{Ill-wd|Q1247723}}'' de [[Rudyard Kipling]], ''[[Dumbo (film)|Dumbo]]'' al lui [[The Walt Disney Company|Disney]], și ''The Saggy Baggy Elephant'' de Kathryn și Byron Jackson. Alți elefanți-eroi [[Antropomorfism|cărora li se conferă calități umane]] sunt {{Ill-wd|Q132152|3=Babar}} al lui {{Ill-wd|Q636357}}, {{Ill-wd|Q3401295|3=Elmer}} al lui {{Ill-wd|Q1175607}} și {{Ill-wd|Q3886309|3=Horton}} al lui [[Dr. Seuss]].<ref name="Van Riper 73"/> 

{{Clear}}

== Note ==
<references/>

== Bibliografie ==
{{Refbegin|60em}}
* {{cite book|editor=Shoshani, J.|year=2000|title=Elephants: Majestic Creatures of the Wild|publisher=Checkmark Books|isbn=978-0-87596-143-9|oclc=475147472|language=en}}
:--- {{cite book|author1=Shoshani, J.|author2=Shoshani, S. L|title=What is an Elephant?|pages=14–15|language=en}}
:--- {{cite book|author=Shoshani, J|title=Comparing the Living Elephants|pages=36–51|language=en}}
:--- {{cite book|author=Shoshani, J|title=Anatomy and Physiology|pages=66–80|language=en}}
:--- {{cite book|author=Easa, P. S|title=Musth in Asian Elephants|pages=85–86|language=en}}
:--- {{cite book|author=Moss, C|title=Elephant Calves: The Story of Two Sexes|pages=106–13|language=en}}
:--- {{cite book|author1=Payne, K. B.|author2=Langauer, W. B|title=Elephant Communication|pages=116–23|language=en}}
:--- {{cite book|author=Eltringham, S. K|title=Ecology and Behavior|pages=124–27|language=en}}
:--- {{cite book|author=Wylie, K. C|title=Elephants as War Machines|pages=146–48|language=en}}
:--- {{cite book|author=McNeely, J. A|title=Elephants as Beasts of Burden|pages=149–50|language=en}}
:--- {{cite book|author=Smith, K. H|title=The Elephant Domestication Centre of Africa|pages=152–54|language=en}}
:--- {{cite book|author=McNeely, J. A|title=Elephants in Folklore, Religion and Art|pages=158–65|language=en}}
:--- {{cite book|author=Shoshani, S. L|title=Famous Elephants|pages=168–71|language=en}}
:--- {{cite book|author=Daniel, J. C|title=The Asian Elephant Population Today|pages=174–77|language=en}}
:--- {{cite book|author=Douglas-Hamilton, I|title=The African Elephant Population Today|pages=178–83|language=en}}
:--- {{cite book|author=Tuttle, C. D|title=Elephants in Captivity|pages=184–93|language=en}}
:--- {{cite book|author=Martin, E. B|title=The Rise and Fall of the Ivory Market|pages=202–07|language=en}}
:--- {{cite book|author=Shoshani, J|title=Why Save Elephants?|pages=226–29|language=en}}
* {{cite book|author=Sukumar, R.|title=The Living Elephants: Evolutionary Ecology, Behaviour, and Conservation|url={{Google books|plainurl=y|P_IS80OBWTgC}}|date=11 September 2003|publisher=Oxford University Press, USA|isbn=978-0-19-510778-4|oclc=935260783|language=en}}
* {{cite book|author=Kingdon, J.|title=East African Mammals: An Atlas of Evolution in Africa, Volume 3, Part B: Large Mammals|url={{Google books|plainurl=y|xdH_Gi92-fAC}}|date=29 December 1988|publisher=University of Chicago Press|isbn=978-0-226-43722-4|oclc=468569394|language=en}}
* {{cite book|author=Wylie, D.|title=Elephant|url={{Google books|Aj75snWdfv8C|plainurl=y}}|date=15 January 2009|publisher=Reaktion Books|isbn=978-1-86189-615-5|oclc=740873839|language=en}}
{{Refend}}

== Lectură suplimentară ==

* [[wikisource:The Blindmen and the Elephant|Wikisource: "Nevăzătorii și elefantul"]] de John Godfrey Saxe 
* {{Citat carte|nume=Carrington|prenume=Richard|titlu=Elephants: A Short Account of their Natural History, Evolution and Influence on Mankind|editură=Chatto & Windus|an=1958}} 
* Nance, Susan (2013).  ''Divertisment Elefanții: Agenția Animalelor și Afacerea Circului American.''  Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press, 2013. 
* {{Citat carte|nume=Williams|prenume=Heathcote|legătură-autor=Heathcote Williams|titlu=Sacred Elephant|locul-publicării=New York|editură=Harmony Books|an=1989|isbn=978-0-517-57320-4}} 
[[Categorie:Pages with unreviewed translations]]
[[Categorie:Elephantidae]]
[[Categorie:Mamifere erbivore]]