Efectul Poynting-Robertson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Efectul Poynting-Robertson,cunoscut și sub numele frânarea Poynting-Robertson, numit după John Henry Poynting și Howard Percy Robertson, este un proces prin care radiația solară determină particulele de praf din sistemul solar să se rotească pe o spirală descrescătoare. Frânarea este produsă în esență de componenta tangențială a forței produsă de presiunea radiației asupra mișcării particulelor de praf. Prima descriere a acestui fenomen, realizată de Poyinting în 1903, se baza încă pe modelul eterului luminos. Mai târziu, în 1937, Robertson descrie efectul în termenii relativității generalizate.

Explicații[modificare | modificare sursă]

Radiaţoa de la Soare (S) şi radiaţia termică de la o particulă văzută (a) de un observator solidar cu particula şi (b) de un observator aflat în repaos relativ la Soare.

Forța Poynting-Robertson este egală cu:

F_{PR} = \frac{Wv}{c^2} = \frac{r^2}{4 c^2}\sqrt{\frac{G M_s {L_s}^2}{R^5}}

unde W este puterea radiației incidente, v este viteza particulelor de praf, c este viteza luminii, r este raza obiectului, G este constanta gravitațională a universului, Ms este masa Soarelui, Ls luminozitatea solară și R este raza orbitei pe care se deplasează obiectul.

Referințe[modificare | modificare sursă]