Efectul Barnett

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Efectul Barnett reprezintă magnetizarea unui corp feromagnetic neîncărcat electric atunci când acesta este rotit în jurul uneia dintre axele sale. Corpul dobândește un moment magnetic direcționat de-a lungul axei de rotație.

Un obiect care se rotește cu viteza unghiulară ω tinde să se magnetizeze în mod spontan, cu o magnetizare dată de formula:

,

cu γ = raportul giromagnetic al substanței, χ =susceptibilitatea magnetică.

Magnetizare apare paralel cu axa de rotație. Aceasta a fost semnalată pentru prima dată de către Samuel J. Barnett în 1915. Efectul Barnett este opusul efectului Einstein-de Haas.