Edificiul roman cu mozaic din Constanța

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al orașului.

Edificiul roman cu mozaic din Constanța a fost descoperit în timpul lucrărilor edilitare întreprinse în anul 1959 în Piața Ovidiu, din oraș. Este declarat monument istoric (cod LMI CT-I-m-A-02553.05), făcând parte din rămășițele orașului antic Tomis.[1]Edificiul a fost construit în perioada romano-bizantină, la sfâșitul secolului III și începutul secolului IV d.Chr.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Situat pe faleza de vest, complexul a fost construit din trei terase tăiate în taluzul falezei și făcea legătura între nivelul orașului (ieșire către Piața Ovidiu) și cel al portului antic. Accesul între terase se făcea cu ajutorul unor trepte masive de calcar. Materialele utilizate sunt cărămida și piatră calcaroasă, legate cu mortar.

Terasa inferioară continea 11 încăperi boltite folosite la depozitarea mărfurilor, iar în afara lor s-au realizat ulterior construcții anexe cu același scop. Terasa mediană avea același număr de incăperi, dar care erau folosite și în scop comercial.

Terasa superioară era ocupată de o sală de dimensiuni impresionante (100m lungime, 20 m lățime si 5,4 m înălțime), acoperită probabil, în antichitate, cu o imensă boltă sprijinită de stâlpi. Din această sală astăzi se mai păstrează parte din peretele lung și unul dintre pereții laterali. Primul prezintă o ordonanță de arcade deschise înspre mare, fiind acoperit în întregime cu un placaj de marmură albă și policromă. Stâlpii arcadelor erau decorați cu frumoase capitele ornamentate cu frunze de acant și cu figuri zoomorfe sau antropomorfe în centru. Pe zidul dinspre Piața Ovidiu erau delimitate 14 zone de 15 pilaștri încastrați în zid. într-una dintre aceste zone există o tribună improvizată, probabil utilizată de către oratori.

în această sală imensă există un covor de mozaic care acoperea toată suprafața sa. Tesserele care compun mozaicul au între 1 si 3 centimetri lățime. Materialele folosite sunt marmura și piatra naturală, în culorile: alb, roșu, crem, verde-albăstrui, negru. Tesserele sunt așezate pe pat de mortar amestecat cu multă cărămida pisată. Mozaicul are două elemente componente: chenarul și tabloul central. Chenarul are lățimea de 6,2 metri și are mai multe fâșii continue. în succesiunea lor din exterior către interior:

- o ramă dreptunghiulară albă cu un vrej de iederă vălurit dispus simetric;

- motivul funiei simple, simetrică cu altă funie, împreună cu care încadrează un motiv mai amplu, format din intersecții simetrice de cercuri (motivul este utilizat și în lojele de la Histria);

- valul etrusc, dispus simetric cu altul, împreună cu care încadrează motivul împletiturii triple, cunoscută și ca nodul lui David.

Tabloul central este format dintr-o alternanță de dreptunghiuri și cercuri înscrise in pătrate. Au existat trei astfel de zone circulare. Cercul din partea sud-vestică este înscris într-un pătrat cu laturi policrome, de-a lungul cărora se desfășoară un șir de jumătăti de disc și unul de triunghiuri isoscele (așa numitul motiv al dinților de lup sau al dinților de fierastrău). Între unul din colțurile pătratului și arcul de cerc corespondent acestuia este reprezentat un vas kantharos stilizat. în apropierea vasului se află un porumbel alb, singura reprezentare zoomorfă din mozaic. În interiorul cercului funia simplă șerpuieste delimitând mai multe medalioane geometrice, fiecare cuprinzând la rândul ei motive diferite: vase stilizate, cruci gammate, reprezentări vegetale, arme – securi duble încrucisate si alte forme geometrice. Cercul central al covorului are solzi dispuși circular. în partea dinspre nord-vest, integritatea mozaicului este afectată.

Mozaic roman

Monumentalul edificiu - cu peste 2.000 m pătrați de mozaic - a fost înălțat în secolul al IV-lea e.n., probabil sub împăratul Constantin cel Mare, fiind reparat în diverse etape până la sfârșitul secolului al VI-lea, când își încheie existența, căzând în ruină odată cu decăderea activităților comerciale ale cetății. Din suprafața inițială de 2.000 m pătrață se mai păstreză circa 700 m pătrați - suficient însă pentru a deduce că suntem în fața unei mari construcții portuare.

Stare actuală[modificare | modificare sursă]

Cladirea de protectie a edificiului

Către sfârșitul secolului V edificiul a fost distrus de un cutremur submarin. Din covorul de mozaic s-a păstrat partea care era sprijinită de taluz, deoarece acoperișul încăperilor de pe terasa mediană s-a prăbușit. Edificiul a fost afectat de timpul petrecut sub pământ, cât și de lucrările efectuate pentru amenajarea portului de către Anghel Saligny.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]