Ecaterina Dunăreanu-Vulpe
| Ecaterina Dunăreanu-Vulpe | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ecaterina Dunăreanu  |
| Născută | [1] Constanța, România[1] |
| Decedată | (93 de ani)[1] București, România[1] |
| Căsătorită cu | Radu Vulpe |
| Copii | Alexandru Vulpe |
| Cetățenie |  România[1] |
| Ocupație | arheologă |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Ecaterina Dunăreanu-Vulpe (n. , Constanța, România – d. , București, România) a fost un arheolog român.
A făcut studiile secundare la Constanța și pe cele superioare la București. A fost membră a Școlii Române din Roma în perioada 1924-1926, devenind apoi doctor în litere. În perioada anilor 1928-1929 a devenit membră a Școlii Române de la Paris, apoi asistentă și ulterior conservatoare la Muzeul Național de Antichități din București. A predat istoria artei la Academia de Belle Arte din Iași și a devenit șefă de sector la Institutul de arheologie București. Ca arheolog s-a ocupat de epoca geto-dacă având contribuții semnificative la complexul neolitic de la Izvoare și siturile de la Tinosu, Poiana și Popești.[2][3]
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Tezaurul de la Pietroasa, București 1967
- Les fouilles de Tinosul, în „Dacia”, volumul I, 1924
- Les fouilles de Poiana, în „Dacia”, volumele III-IV, 1929-1932
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Enciclopedia Istoriografiei Românești, Editura Academiei, 1978
- Mateescu, C. N., Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, Seventy Years in the Service of Archaeology, Dacia N.S. XXXVII, 1993, p. 325–330.
- Alexandrescu P., Necrolog. Ecaterina Dunăreanu-Vulpe (10.V.1901–31.XII.1994), SCIVA, 46, 1995, 3–4, p. 291–293.