Dupăprăznuire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dupăprăznuirea sau prăznuirea prelungită este o perioadă de timp ce urmează unor mari sărbători ale anului bisericesc creștin. Pe parcursul perioadei care urmează unor sărbători mai importante, sărbătoarea continuă, în plan liturgic, un număr de zile, până la când i se face odovania (încheierea). În viața liturgică, această prăznuire (sărbătorire) prelungită se reflectă în cântările și rugăciunile Bisericii, care păstrează tema sărbătorii până la încheierea praznicului.

Pentru majoritatea sărbătorilor care au o perioadă de prăznuire prelungită se face și o înainteprăznuire.

Durata[modificare | modificare sursă]

Dupăprăznuirea începe în ziua de după sărbătoarea propriu-zisă și se încheie în ziua în care se face odovania praznicului. Durata prăznuirii prelungite variază în funcție de sărbătoare.

Sărbători cu prăznuire prelungită[modificare | modificare sursă]

Sfintele Paști și majoritatea sărbătorilor mari și mijlocii au perioade de prăznuire prelungită.

În perioada Penticostarului[modificare | modificare sursă]

În perioada Triodului[modificare | modificare sursă]

În perioada Mineiului[modificare | modificare sursă]

A se vedea și[modificare | modificare sursă]