Dreptul de proprietate industrială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare


Obiectele protecției proprietății industriale sunt definite de Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale , semnată la 20 martie 1883 , ele putându-se împărți în trei grupe :

  • Creații:
    • invenții – rezolvarea cu mijloace tehnice a unei probleme tehnice din orice domeniu tehnologic
    • modele de utilitate – reprezintă o formă de protecție asigurată de înregistrarea sau acordarea unui brevet pentru o invenție aparținând de regulă domeniului mecanic
    • desene și modele industriale – prin care se protejează aspectul nou al unui produs având funcție utilitară
  • Semne distinctive:
    • mărci – semne susceptibile de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane
    • indicații geografice – denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care are o calitate, o repetiție sau alte caracteristici determinante pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice
    • nume comercial - numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își execută comerțul și sub care semnează
  • Reprimarea concurenței neloiale – promovează mijloacele de apărare împotriva actelor de concurență contrare practicii oneste în comerț sau industrie

Legături externe[modificare | modificare sursă]