Discuție:Panait Donici

Buna ziua ! Va pot da cateva date folositoare privind imbunatatirea paginii cu panaite Donici . Articole 1. La 31 mai 1959 din inițiativa inginerului Panait Donici, fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Moldovei, avansat ulterior la gradul de căpitan și cu încuviințarea pe raportul Consiliului de Miniștri nr.1902 de către domnitorul României colonel Alexandru Ioan Cuza , a fost înființat primul Batalion de Geniu , implicit Arma Geniu din Armata României. Geniștii romani au contribuit, alături de ceilalți ostași ai armatei române, atât prin lucrările executate cât și prin jertfa de sînge la împlinirea dezideratului unității naționale. În timpul războiului de independență din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările executate, cât și prin jertfe de sânge la obținerea victoriei de la Plevna împotriva imperiului otoman. Printre misiunile pe care le-au îndeplinit se numără: lucrările de fortificații executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz și altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliștioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea și executarea lucrărilor de fortificații din zona Plevnei și asigurarea comunicațiilor pentru nevoile trupelor românești și rusești din zonă. Printre misiunile îndeplinite, în timpul primului război mondial, se numără amplele lucrări de fortificare a granițelor țării; lucrările executate pe comunicații, în special în zonele de munte, care au ușurat deplasările operative ale marilor unități, cât și transporturile în vederea asigurării materiale a acestora; construirea podului de pontoane în cadrul manevrei de la Flămânda (18-22 septembrie 1916 ); minarea regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați, precum și podului de la Cernavodă pentru a nu fi folosite de inamic; lucrările de bază din zonele bătăliilor de la Mărăști și Oituz în vara anului 1917. În memoria eroilor armei geniului din războiul de reîntregire a neamului, în București a fost ridicat un impresionant monument. Elementul dominant al momentului, care înfățișează și simbolizează chintesența tăriei armatei române, sufletul mare, mândru și generos al soldatului român, este LEUL, rege al forței, dar și al frumuseții, stând biruitor, într-o mișcare triumfală, cu labele din față pe trofeele cucerite de la inamic: arme, scuturi, țeava unui mortier, peste care se desfășoară faldurile unui drapel. Specificul armei este redat prin statuile a patru chipeși ostași geniști, reprezentând specialitățile: pionieri, căi ferate pontonieri și telefoniști-telegrafiști. Pe soclu se află inscripția: "Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului", iar într-un medalion montat pe treptele monumentului stă scris: "EROILOR DIN ARMA GENIULUI 1916-1919". Dintre lucrările genistice executate de trupele de geniu în perioada interbelică se detașează sistemul de fortificații de la granița de vest a țării, acțiune demarată în anul 1936. De la înființarea lor, trupele de geniu - în paralel cu desfășurarea pregătirii militare - au participat în proporții mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare. Astfel, geniștii au participat efectiv la executarea unor lucrări de utilitate publica și a unor obiective economice, activitate care s-a împletit armonios cu activitatea de instrucție, de pregătire militară a efectivelor. Prestigiul armei noastre este în mod onorant completat și de participarea acesteia înainte de 1990 la marile construcții realizate în acea perioadă istorică: platforme industriale, modernizări portuare, irigații, Transfăgărășanul și Canalul Dunăre-Marea Neagră, Palatul Parlamentului și metroul capitalei, dezvoltarea sau întreținerea rețelei de drumuri și căi ferate în toată țara, etc. Opțiunea României pentru integrarea în structurile europene și euro-atlanice este astăzi o realitate incontestabilă . Din necesitatea de a răspunde implicării active și sub aspect militar s-a înfințat Batalionul 96 Geniu cu scopul de a participa la misiunea IFOR în Bosnia și Herțegovina. Participarea la misiunile internaționale a pus în evidență nevoi de dezvoltare a unor specialități noi în cadrul armei, conform cu noile realități ale teatrelor de operații. Astfel, a apărut în 1997 Centrul de Pregătire a Specialiștilor în Controlul Mecanismelor Explozive, inițial cu sediul în București iar ulterior, sub denumirea de Centrul de Pregătire EOD, cu sediul la Râmnicu Vâlcea în subordinea școlii de aplicație pentru geniu. Participarea geniștilor români în teatrele de operații a devenit o constantă odată cu intrarea României în Parteneriatul pentru Pace (PfP) și, cu atât mai mult, după intrarea de jure în NATO. Din august 2003 și până în 2007, un detașament de geniu a fost dislocat în teatrul de operații din Irak, iar un număr semnificativ de ofițeri și subofițeri de geniu au îndeplinit funcții în diferite comandamente ale Alianței, fie în cadrul unora permanente, fie în cadrul celor dislocate în teatrele de operații. Experiența activităților în medii de operare internaționale a geniștilor români s-a îmbogățit și ca urmare a participării la exercițiile desfășurate anual în comun cu militarii unor țări partenere în cadrul unor inițiative regionale. Astfel, din anul 2002, Batalionul 52 Geniu asigură modulul românesc - de nivel companie - în cadrul Batalionului multinațional de Geniu „Tisa”, iar din 2007, Batalionul 136 Geniu asigură modulul românesc în cadrul unei alte inițiative regionale, respectiv Unitatea Multinațională Logistică Integrată cu specific de geniu pentru logistică (IEL MILU). Învățământul militar de geniu a avut propria sa evoluție. Rangul structurii și finalitatea activității acesteia a variat, dar a existat o continuitate în existența și funcționarea instituției ce a dus mai departe tradițiile Școlii speciale de Artilerie și Geniu înființată la București în 1881. La scurt timp, după ce devenise instituție de învățământ de nivel universitar, Institutul Militar de Geniu, Construcții și Căi Ferate s-a transformat în 1997 în Școala de Aplicație pentru Geniu, Construcții și Căi Ferate, având în subordine Centrul de Pregătire al Specialiștilor în Controlul Mecanismelor Explozive (Centrul de Pregătire EOD, din 2003) și, din 2001, Baza 12 Instrucție Geniu.

2. Ana-Maria Postelnicu

Omul politic Panaite Donici a avut moșii în satele Valea Ursului și Horia. El a contribuit la ridicarea bisericilor din aceste două sate, a clădirii Liceului “Ion Ionescu de la Brad” și la construirea căii ferate Roman – Iași. Două dintre satele comunei Valea Ursului, Giurgeni și Valea Ursului, au fost în proprietatea a doi mari boieri – Dimitrie Drăghici și Panaite Donici. Vecini de moșie, ei au participat, de-a lungul timpului, la activități comune în zonele în care erau proprietari de teren. Cele două personalități care au marcat viața comunității locale – și chiar a țării – își dorm somnul de veci împreună, în curtea bisericii din satul Valea Ursului. Dimitrie Drăghici a fost unul dintre ctitorii Bisericii “Sfântul Dumitru” din Valea Ursului, a cărei construcție s-a realizat între 1844 și 1846. Satul Giurgeni, întemeiat în 1844, tot de boierul Drăghici, a devenit cunoscut în 1849 sub numele de Poienari sau Giurgenii Boierești, iar din 1871 – sub denumirea de Giurgenii Mănăstirești. Dimitrie Drăghici a fost și fondatorul primului așezământ spitalicesc particular din Moldova, care se va transforma, ulterior, în Spitalul Județean de Urgență din Vaslui. Unitatea spitalicească a fost deschisă la 23 februarie 1864, când boierul Drăghici a semnat “actul de fondațiune a Spitalului Drăghici din Vaslui”. Cel de-al doilea ctitor al bisericii din satul Valea Ursului a fost Panaite Donici (1825-1905). Acesta a studiat la Academia Mihăileană și s-a specializat la Paris. Panaite Donici a fost inginer, deputat, ministru al agriculturii, comerțului și lucrărilor publice și comandantul primului batalion de geniu (1859 – 1868) sub domnitorul Carol I și unul dintre principalii donatori ai Spitalului “Drăghici” din Vaslui. A ocupat funcția de ministru al Lucrărilor Publice în urma demisiei lui Dumitru Brătianu, la 13 noiembrie 1867. Chiar de la preluarea ministerului, a oferit burse pentru pregătirea a zece tineri în domeniul lucrărilor publice la “Școala de poduri, șosele și mine”. De numele lui Panaite Donici se leagă și ridicarea bisericii cu hramul “Pogorârea Sfântului Duh” (1888 – 1896) din localitatea Horia, a clădirii Liceului “Ion Ionescu de la Brad” și construirea căii ferate Roman – Iași. În semn de prețuire pentru Panait Donici, autoritățile locale de la Roman au denumit o stradă din oraș după numele omului politic.

Am cateva foto recente din 2014 , am incercat intr-o zi sa le incarc dar nu apar ... ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Biblioteca comunala Valea Ursului (discuție • contribuții) la 23 iulie 2014 12:50 (EEST).