Discuție:Val Mănescu

Constatare: Această pagină a fost creată din nou după ce a fost ștearsă Pentru confirmare și detalii, consultați pagina următoare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Special:Jurnal?type=delete&user=&page=Val+M%C4%83nescu&wpdate=&tagfilter=&subtype=

Referințe

Întâlnirile cotidiene cu Val Mănescu îți arată o fațetă a sa: cea a omului de lume cultivat, de o inteligență și vitalitate debordante, mereu în mișcare și acțiune, posedând talente multiple, toate, la fel de puternice, încât e greu să te hotărăști care din ele e cel fundamental. (Criticul Vasile Pruteanu - Revista Ateneu)

Un alt ,,dresor de imagini / circumscris unui nod / pe care nimeni nu-l poate desface / manual / de reeducare și de prigoană” este Val Mănescu, singurul care deține un atelier de ,,fabricat arte & poezie”, în interiorul căruia poate țese la infinit spectacole cu mii de actori, programe de televiziune și de radio, recitaluri, monoloage, reviste, cărți și alte lucruri neinventate încă. O îndârjire constructuvă, ce l-a adus deja în memoria cititorilor, ca unul din interesanții poeți ai ultimelor generații. (Cornel Galben - Revista Vitraliu)

Vânătorul de vise, Val Mănescu conferă sinelui individual, un statut special, în relația EU – EA, o relație de participare reciprocă, de adresare și răspuns mutual, ce face posibil evenimentul ontologic al întâlnirii. În această relație, adevărul poemului pentru ,,conștiința umanității” este, în viziunea poetului, un fapt de trăire, nu un fapt de limbaj sau cunoaștere. Trăirea nu rezidă static, ci are loc dinamic, plutind într-o stare de grație. Poetul își ,,rostogolește cititorii spre centrul universului”, prin superbe fulgurații existențiale, ,,sugerate expertului în vise, prigonit și needucat” de femeia de la capătul deceniului. Viril și elastic, eroul pedalează spre „inevitabila fereastră din centrul pământului”, îndârjit să intre-n MEMORIE. Credem că a intrat… (Petre Isachi - Revista 13 PLUS)

Versurile din volumul “Efectul placebo”, sunt complicate de însuși „managerul de verbe“, Val Mănescu, care și-a elaborat un discurs atipic, în care mixează registre dintre cele mai variate. Împrumutând o mască de cinic, el a ajuns să și-o însușească, transformând în trăire atitudini deprinse livresc. Nemărturisite, lecturile sale pot fi doar intuite. Ele ascund, în ultimă instanță, o dezabuzare existențială, convertită într-o luciditate amară. Forma ei condensată dă și numele cărții, Efectul Placebo nefiind altceva decât o tristă constatare de ins hârșit în ale vieții: „În realitate, trăim fiecare zi cu sentimentul parșiv al libertății, într-un continuu efect placebo, amăgindu-ne cu substitute și speranțe iluzorii. (Criticul Adrian Jicu - Revista “Vitraliu)

…Val Mănescu și-a asumat răspunderea; acum poezia scrisă de el îi seamănă în întregime; fermecătoare și insolită, picantă și ingenioasă, cultă, spontană și elaborată cu măsură, debordând de fantezie și invenție, mereu datoare realului și însetată de utopia unei libertăți care, paradoxal, prin exaltare, se autonimicește. (Ovidiu Genaru - Revista Ateneu)

Atașat de cotidian, Val Mănescu reia în discursul narativ de acum problematica ultimului său volum de poezie, Efectul placebo, cea a confruntării – mijlocite, de această dată – dintre eul concret și lumea reală, bântuită de fantome și subminată de capcanele oculte ale morții, anticameră a tăcerii veșnice...Convenția romanului în roman, vocea histrionică a naratorului omniscient, care uneori se împletește cu cea a personajului, iar alteori se distanțează ironic, poetica discursivă invocată, a circularității dintre viață și narațiune, îndepărtează cititorul de real și îl apropie tot mai mult de teritoriul misterios al fantasmelor individuale și colective. (Sabina Fânaru - Revista Bucovina literară) ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Val Mănescu (discuție • contribuții).