Discuție:Slobozia Silișcani, Botoșani

	Articolul Slobozia Silișcani, Botoșani este un subiect de care se ocupă Proiectul Localitățile din România, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre localitățile din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Ciot	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate.
Medie	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa medie pe scala de importanță.

Slobozia Silișcani - sat vechi,o slobozie, înființat ,părăsit, și iarăși reînființat de către primii oameni ce lucrau pământul , de bejenari,de clăcași aduși de primii stăpâni ai moșiei . Numele și l-a luat de la numele moșiei pe care a fost înființat,moșia Sălicicanii. Primul proprietar? Nu se cunoaște. Se pare că a luat ființă inițial ca moșie domnească ce aparținea de ocolul domnesc al Ștefăneștilor,fiind administrată de un jude sau vătaf/vataman sau de un pîrgar domnesc. Moșia Sălicicanii ,la începuturi,se întindea din vechile hotare ale moșiilor Lingurișeștilor(Cișmanești) și Dobărcinilor(Dobârceni) până în hotarul Lehnouților de la Prut. Satul este pomenit în vechile documente cu diferite nume , anume;Sălicicani,Selicicani,Selicicăuți, Șilicicani,Silișcani; moșie și așezare în ținutul numit în vechime Cărpeniș (Cărpinești,Cărpiniș) ce se întindea din dealul Brătenilor până înspre dealurile Trușești-Albești . Cine a înființat așezarea ? Când ? Unde a fost prima vatră?Intrebǎri la care cititorul se așteaptǎ și vrea răspunsuri. Nu se cunoaște din documentele găsite ce pomenesc proprietarii acestei moșii vechi - Sălicicanii pe Bașeu – moșiela începuturi domnească, ce se întindea pe ambele maluri ale Bașeului și care la un moment dat avea și moară pe Bașeu. În vremuri relativ mai noi, undeva în sec. XVIII-XIX ,în documentele administrative , de la denumirea Selicicani,Silișcani s-a trecut la numele de Slobozia-Silișcani ; Silișcani pentru a se diferenția de o altă “Slobozia” care a existat în zonă,pe malul stâng al Bașeului, la N-V de satul Stânca , sat deja dispărut în sec.XIX. Aceast sat numit “Slobozia” s-a înființat ,se pare, odată cu înființarea ocolului domnesc al Ștefăneștilor,pe vremea lui Ștefăniță Vodă, drept sprijin pentru așezarea fortificată ce ar fi ființat în acest Ocol domnesc al Ștefăneștilor vechi . Acest sat “Slobozia”, de pe partea stanga a pârâiașului numit Popoaia, figura pe harta lui Dimitrie Cantemir din “Descripțio Moldavie” ,deci pe la anul 1715. Ce semnifică deci o “slobozie” ? Este o așezare omenească care se înființa odată cu dăruirea și/sau acordarea unei moșii,a unui loc pustiu, unui boier sau unui oștean/curtean cu merite,sau unui așezământ mânăstiresc/monahal. Asemenea “slobozii” s-au înființat încă dela începuturile Domniei în Moldova,dovadă ;într-un uric domnesc vechi, de la 14 April 1415, voievodul Alexandru cel Bun pomenește de o “slobozie” pe care o făcuse înainte de acest an un oareșcare Saran. Deci ele, “sloboziile” se puteau ființa și de către boieri,stăpânii de moșii,le întâlnim și sub denumirile de odăi sau câșle. (Wickenhauser, Die Urkunden des Klosters Moldotvitza, p. 59). De regulă odată cu înființarea unei slobozii se acordau înlesniri în folosul viitorilor săteni, scutiri de biruri și de angarăli pe o anumită perioadă de timp, de la unul până la zece ani și mai mult chiar, toate acestea aveau drept scop să înlesnească întemeierea unui sat pe loc pustiu sau părăsit(pe o seliște) sau să se încurajeze repopularea vreunui sat depopulat, în parte sau în totalitate, de vreo împrejurare oarecare.

Actele constitutive ale acestor “slobozii” cuprind aproape totdeauna enumerarea birurilor și a slujbelor de care sunt scutiți oamenii ce se vor așeza în acea“slobozie” și anume: imunitatea de biruri pare a fi fost de obicei totală, mai arareori parțială. Ele mai cuprind de obicei imunitatea adesea desavărșită(totală), chiar și pentru morți de om,în privința jurisdicției ocârmuitorului de țînut.Durata de timp pentru care se acorda variază. Privilegiile de aceasta natură conțin de obicei mențiunea că se vor primi în satul ce se inființează sau se repopulează numai oameni de limbi străine; leși, ruși, unguri, greci, sârbi, sau cu fugari de pe la mânăstiri, în unele din "slobozii" se autoriza însă și primirea de oameni din țară, chiar și de acei vecinii fugiți de pe unele moșii în strainătate de mai multă vreme. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Acio (discuție • contribuții).