Discuție:Regimentul 2 Roșiori (1916-1918)

Material nereferențiat

Acest material a fost scos din conținutul articolului ca fiind nereferențiat (posibil copy-vio) și fără legătură directă cu articolul care se referă doar la participarea Regimentului 2 Roșiori la Primul Război Mondial. Locul acestor informații e în Articolul Regimentul 2 Roșiori. Majoritatea informațiilor sunt exacte dar e necesară precizarea surselor și folosirea unui stil enciclopedic. --Macreanu Iulian (discuție) 6 mai 2017 08:07 (EEST)

Regimentul 2 Roșiori a fost o unitate de cavalerie de nivel tactic, care a luat ființă la 1 septembrie 1869 în tabăra de la Furceni prin preluarea unor părți din oameni și cai de de Vânători Călări și Regimentul de Călărași. Comanda regimentului a fost încredințată Colonelului DIMITRIE DONICI.

În Războiul pentru Independență, Regimentul 2 Roșiori, intrat în structura Brigăzii 2 Cavalerie, a participat la operațiunile de acoperire pe Dunăre, apoi la luptele pentru cucerirea Plevnei și Rahovei. Demobilizarea din 1878, aduce și o redistribuire pe teritoriu a armatei, astfel Regimentul 2 Roșiori intră în structura Diviziei 3 Infanterie-Galați. Din 1878 și până în 1913, Regimentul 2 Roșiori a fost dislocat în mai multe garnizoane: BUCUREȘTI, SLATINA iar 1885 în BÂRLAD.

La 9 mai 1902, are loc solemnitatea țintuirii drapelului în sala circulară a palatului de către Maiestatea Sa Regele Carol I.

În 1913 participă la cel de-al doilea război balcanic împotriva Bulgariei, fiind în subordinea Brigăzii 1 Cavalerie, respectiv Divizia 1 Cavalerie. Acționează inițial în cadrul Armatei principale de Operații în sudul Olteniei și apoi trece Dunărea în Bulgaria cucerind localitatea FERDINAND.

La 10 mai 1914 are loc solemnitatea decorării stindardului cu Medalia „AVÂNTUL ȚĂRII” DE către generalul Cerkez Alexandru, comandantul Brigăzii 2 Roșiori. La 26 mai 1916 în cadrul unui ceremonial organizat , M.S. Regele Ferdinand decorează stindardul regimentului cu medalia „STEAUA ROMÂNIEI”, în ordin de Cavaler cu panglica”VIRTUTEA MILITARĂ”.

În primul război mondial participă mai întâi la acoperirea pasului Oituz, apoi la luptele din partea de Vest a Munteniei și la operațiunea „Apărarea Dunării”. În ziua de 15 noiembrie 1916 în marș spre București, în zona localității Prunaru, regimentul a fost întâmpinat cu foc puternic de către trupele germane. Încleștarea care a urmat a intrat în istorie ca „ȘARJA DE ”, în urma căreia regimentul a pierdut 7 ofițeri și 209 trupă printre ei aflându-se și comandantul unității, colonelul GHEORGHE NAUMESCU. Se retrage apoi spre pozițiile de  pe Argeș iar ulterior intră în cantonament pentru refacere și completări inițial , lângă București iar apoi, după un marș istovitor, , Suceava.

La 2 august 1917, Regimentul 2 Roșiori, sub comanda colonelului Emanoil Pop, fiind în compunerea Diviziei 2 Cavalerie intră în subordinea Armatei I-a, aflată sub comanda Gl. Constantin Cristescu și apoi Gl. Eremia Grigorescu, cu care va intra din nou în istorie în urma luptelor de , unde s-a remarcat și adaptat devizei: ”Nici pe aici nu se trece”.

Începând cu 7 ianuarie 1918 regimentul participă BASARABIA, în subordinea Diviziei XI, respectiv a Brigăzii 22 Mixte participând la luptele de , BENDER (TIGHINA), TIRASPOL împotriva rezistențelor bolșevice, până la izgonirea lor dincolo de Nistru. După cum rezultă din documentele vremii, la 28 martie 1918, aflat , regimentul „salută prin lovituri de tun unirea BASARABIEI cu ROMÂNIA”.

La 26 mai 1918 regimentul se deplasează , stindardul regimentului fiind decorat cu „STEAUA ROMÂNIEI”.

În februarie 1919 se deplasează de în TRANSILVANIA și apoi în UNGARIA, participând la campania împotriva revizioniștilor maghiari. Participă la învăluirea apărării capitalei maghiare BUDAPESTA la 3 august iar la 4 august defilează pe bulevardul Andrassy.

După primul război mondial Regimentul 2 Roșiori este dislocat în mai multe garnizoane: BÎRLAD, BĂLȚI, CHIȘINĂU, și din nou în Bârlad, unde îl găsim din 1922 si până în 1940.

La 29 iulie 1925 se întâmpină trenul mortuar în stația Tecuci cu corpul generalului Naumescu Gheorghe, fost comandant al Regimentului 2 Roșiori, adus din Bulgaria și mort pentru patrie.

La 22 iulie 1927 stindardul regimentului ia parte la îmormâtarea M.S. Regelui Ferdinand, ofițerii și trupa au depus jurământul de credință M.S. Regelui Mihai I și Reginei.

La 29 iunie .S. Regele dispune să fie numit Regimentul 2 Roșiori „Prunaru” în amintirea șarjei de la „PRUNARU”din 15 noiembrie 1916.

La 10 mai 1935 stindardul Regimentului 2 Roșiori „Prunaru” este decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a.

În anul 1940 Regimentul 2 Roșiori „Prunaru” este dislocat

După intrarea României în război, Regimentul 2 Roșiori participă în campania din Est la atacul ODESEI, –zona Kletskaia și la bătălia de (rezistând în încercuire fără hrană și muniție 77 de zile) în urma căreia, decimat fiind, încetează operațiunile militare și se întoarce în țară în cazarma de , unde continuă pregătirile pentru luptă până în iulie 1944.

Începând cu iulie 1944 în dispozitivul Diviziei 1 Cavalerie, acționează în BASARABIA, pe pârâul Sărata, iar la 23 august 1944, trece Prutul în țară. Imediat după 23 august, Partea Sedentară a unității, aflată în zona PARȚA-TIMIȘOARA, intră în luptă, urmându-i curând și Partea Activă revenită de pe frontul din Basarabia.

În luptele pentru eliberarea Ardealului, participă la eliberarea părții de sud-vest a țării, urmărind inamicul până de unde la 25 septembrie 1944 se întoarce în țară și face joncțiunea cu Divizia 1 Cavalerie.

Începând cu 13 octombrie 1944, Regimentul 2 „PRUNARU” intră în acțiune pe Frontul de Vest în TRANSILVANIA și își continuă jertfa de sânge pe pe direcția APAHIDA, RĂSCRUCI, LUNA DE JOS, apoi pe teritoriul Ungariei și mai departe, armistițiul încheiat la 9 mai 1945 găsindu-l într-o acțiune ofensivă în Cehoslovacia.

După încheierea campaniei din vest, în 1946, Regimentul revine în garnizoana BÂRLAD.

La 28 iulie 1948, din Bârlad se dislocă în garnizoana TÎRGOVIȘTE, în localul Școlii de Cavalerie și al fostului Regiment 22 Infanterie.

Începând cu 1 februarie 1949 Regimentul 2 Roșiori „Prunaru” își schimbă denumirea conform ordinului nr. 45052/18.01.1949 al M.St.M. secția I, în Regimentul 2 Cavalerie, subordonat Brigăzii 2 Cavalerie.

La 23 august 1950, Regimentul 2 Cavalerie primește Drapelul de luptă.

Începând cu 1 decembrie primit o nouă numerotare și un nou indicativ, REGIMENTUL 119 CAVALERIE – U.M.Nr.04527, în subordinea Brigăzii 73 Cavalerie.

Conform Ordinului M.St.M. nr. 008448 din 09.091953 și urmare a Ordinului Regiunii 2 Militare nr. 00245593 din 17.08.1953 în urma restructurărilor din Armată, Regimentul devine Regiment independent și trece sub comanda directă a Regiunii 2 Militare începând cu data de 09.09.1953 dislocându-se din tabăra de vară Ungureni în cazarma Tîrgoviște.

În urma desființării Armei Cavalerie în anul 1954, la 1 noiembrie, Regimentul 119 Cavalerie este preluat -cu tot cu tradiții de luptă- pentru înființare de către REGIMENTUL 248 MOTO MECANIZAT, prin ordinul M.F.A. și având indicativul 03349 și se dislocă din Tîrgoviște în CARACAL pe strada Walter Mărăcineanu. De aici începe altă perioadă, cu continuitate neântreruptă până azi, când se numește Batalionul 1 Instrucție ''OLT''.

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Participarea la Răyboiul de Intregire a început cu mobilizarea unităților și subunităților existente la pace, la data de 14/27 august 1916..

La intrarea în Război, Regimentul 2 Roșiori a acționat în cadrul Diviziei 2 Cavalerie, în Secuime, cu misiuni multiple, în special de acoperire a zonelor dintre marile unități ale Armatei de Nord sau dintre Armata de Nord și Armata a II-a Române.

La 25 septembrie, la Micfalău descoperă și oprește, temporar, la ieșirea din defileul Baraolt - Micfalău o grupare inamică de cavalerie.

La 28 septembrie 1916 ocupă poziția de la nordul comunicației ce lega localitatea Brețcu de localitatea Oituz (pasul Oituz) și, la 29 septembrie, a doua zi, suportă atacul unor forțe superioare inamice (din Divizia 71 honvezi -KUK, care, împreună cu Divizia 1 Cavalerie și Divzia 3 Cavalerie - germane constituiau la acea dată Grupul Schmettow). În această bătălie (cunoscută drept Bătălia de la Măgheluș) Regimentul 2 Roșiori a pierdut peste 122 de oameni, printre care și Căpitanul Petre P. Carp, comandantul Escadronului 2 și fiul fruntașului Partidului Conservator și mare patriot, Petre.Carp.