Discuție:Feștelița, Ștefan Vodă

	Articolul Feștelița, Ștefan Vodă este un subiect de care se ocupă Proiectul Republica Moldova, o încercare de a îmbunătăți calitatea și acoperirea articolelor Wikipedia legate de Republica Moldova Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Ciot	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Legendă ce pare a fi mai aproape de adevăr, spune că, cică, pe timpuri străvechi spațiul unde se află localitatea era foarte bogată-n pășuni.

Aici veneau ciobenii cu turme de oi de prin părțile muntoase și își ridicau sălașe. Deseori păstorii se îndepărtau la cîțiva kilometri de așezarea lor. De aceia pentru a deosebi bordeiele lor de altele, ciobanii din partea locului își feșteleau, adică își vopseau sălașele cu ce puteau. Cоnd vecinii îi întrebau de unde sunt, cei din așezarea cercetată răspundeau: "De la bordeiele feștelite". Cu timpul acest termen s-a înrădăcinat și satul poartă numele Feștelița și azi. Adevărul, totuși, e altul. Unele documente vechi și dicționare înomastice ne arată numele Fоșu și Fоșcu (N. A. Constantinescu).

Deci, pe la 1703, cînd apare prima atestare documentară a localității în cauză, locul, unde fusese săpat primul bordei al viitorului sat, purta numele unei persoane Fоrștea, de la care a apărut toponimul Fоștelnița, derivat apoi în Feștelița. Totuși, să apelăm și la documentele timpului, pe care am reușit să le depistăm. Astfel, în Dicționarul statistic al Basarabiei, editat la Chișinău. în 1923, citim: "Feștelița sau Fiștelița. Vechi sat moldovenesc înființat pe la 1703. Acest sat a fost demult părăsit de populație din cauza năvălirii turcilor și tătarilor". Aceeași data de atestare documentară este menționată și de Vladimir Nicu în lucrarea sa Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi, cît și în alte surse. Întrucît pînă în prezent n-am descoperit un document mai timpuriu privind data fondării satului o luăm pe aceasta drept punct de reper. În aceasta ordine de idei, arheologul Ion Hоncu scrie: "Pe moșia acestui sat s-au păstrat 8 movile funerare, acestea fiind dovezi materiale că aici au făcut popas, cu sute și chiar mii de ani оn urmă, cete de nomazi Din punct de vedere administrativ- teritorial, spațiul dintre Tighina (la nord) și litoralul Mării Negre (la sud), rоul Nistru (la est), Prutul și Dunărea (la vest), spațiu numit Bugeac, ce se traduce "colț", începînd cu 1484 și pînă la 1812 se afla sub turci și tătari. Adică, satul cercetat din capul locului se afla sub stăpоnirea străinilor.

În faza inițială a războiului ruso-turc din 1735-1739 majoritatea locuitoriior s-au refugiat pe alte meleaguri, iar cei care n-au reușit s-o facă au fost duși în robie de către hoarda tătară în retragere. Nu este întîmplător faptul că în lista recensămintelor din anii 1772-1773 și 1774 lipsește informația despre satele Cоrnățeni, Ermoclia și Feștelița. Primele date privind numărul gospodăriilor din sat ne oferă registrele zemstvei din Bender.

În tabelul din 31 mai 1812 se menționează că la acea data Feștelița din olatul (plasa) Căușani era alcătuit din 2 case ale clerului, 14 case ale sătenilor (potrivit stării sociale) de categoria a 2-a și 20 săteni - de categoria a 3-a. O informație mai amplă ne pune la dispoziție recensămоntul din 1817, cînd s-au fixat 48 de gospodării, 4 văduve și 13 burlaci din categoria "de jos". în total, 64 de bărbați, 4 văduve. Cît privește situația economică, aceeași sursă susține: ocina de stat cuprinde 400 fălci de fînaț, 40 fălci arătură, 400 fălci imaș, iar 20 fălci le ocupa vatra satului (o falcă este egală cu 14.322 mp.) Locuitorii așezării date, ca origine etnică, prezintă o seminție omogenă destui de pronunțată. Faptul acesta îl confirmă V. M. Kabuzan, specificînd precum că în 1818 satul era locuit de 266 de persoane, dintre care 231 de moldoveni, 32 de ucraineni, 3 bulgari.

În 1827 alte etnii constituiau doar 4,8 la sută, iar la mijl. anilor cincizeci ai sec.XIX toți cei 851 de locuitori erau romîni de origine. Informații prețioase ne oferă recensămоntul populației din 30 aprilie 1835: îl înregistrează 120 de familii formate din 526 de persoane (315 de bărbați, 253 de femei), incl. 29 de burlaci. Multe familii creșteau cîte 4 sau 5 copii, iar Terenti și Ioana Frunză educau 5 fii și 3 fiice. La data recensămîntului o parte din locuitorii satului au atins o vоrstă înaintată. Bunăoară, Nichita Tudoreanu avea 90 de ani, Iosif Barcari-115 ani și soția Irina - 80 de ani. De pe atunci și pînă în prezent cele mai răspîndite nume de familie în sat sunt Becciu, Ciobanu, Moga, Țurcanu, ceea ce confirmă că populația localității este sedentară.