Discuție:Comuna Coșeiu, Sălaj

Localitatea sălăjeană Coșeiu apare în documentele de arhivă în anul 1299 ca și Kusal1 și mai apoi tot astfel la 13452. Primii proprietari ai așezării erau membrii familiei nobiliare Jakcs (Jakch) de Coșeiu. În sec. XV-XVI, Coșeiu apare de mai multe ori ca și oppidum, adică târg, indicând importanța locală a așezării. Biserica reformată din comuna Coșeiu se ridică pe un promontoriu al localității, pe parcela parohiei reformate. Biserica a fost construită ca și mănăstire franciscană, al ramurii minorite. S-au păstrat documentele fondării: în anul 1422 Papa Nicolae V dă voie franciscanilor din Bosnia să instaleze în mănăstirea fondată de János (comitele secuilor), László (voievodul Transilvaniei), Dénes (episcop de Oradea) și Mihály, fii lui György Jakcs, respectiv de Mihály (voievodul Transilvaniei) și László, fiul lui István, fratele lui György. Bula papală, care s-a păstrat până în zilele noastre, chiar descrie sumar mănăstirea consacrată Sfântului Duh, care avea biserică, cimitir, turn, clopot, claustru, cameră de dormit și alte încăperi pentru frații minoriți, care au sosit aici pentru convertirea la catolicism a necredincioșilor. Despre mănăstire nu dispunem de date istorice foarte multe. Cel care a inițiat fondarea mănăstirii era Dénes, care în 1405 apare ca și canonic de Oradea, în 1427 este numit de Sigismund de Luxemburg episcop de Bosnia, dar tot în acest an ocupă scaunul episcopal de Oradea, devenit vacant. După toate probabilitățile numărul călugărilor care au trăit în mănăstire era foarte puțin, cel mult 3-4 persoane. Mănăstirea a fost sub jurisdicția mănăstirii franciscane din Baia Mare. În 1508 Dorottya Héderváry, văduva lui Bertalan Drágffy donează posesiuni importante călugărițelor de la Coșeiu, mai târziu și ea a intrat în ordinul maicilor franciscane, petrecându-și restul vieții la mănăstirea din Coșeiu. Este foarte interesant faptul că aici mănăstirea apare ca și folosită de călugărițe, și nu de călugări. În anul 1524, ca urmare a unui conflict în familie, Mihály Jakcs a atacat biserica cu hramul Maica Domnului sub patronajul lui János Jakcs, de unde a luat moaște, cruci de aur, monstranțe, pocale, creuzetele pentru uleiul sfințit și alte obiecte bisericești în valoare totală de 20000 de florini de aur, o sumă imensă în acea vreme (prețul unui bou era în jur de 5 florini, deci probabil izvoarele au exagerat). După date istorice viața monahală în mănăstire a încetat în anii 1550, odată cu răspândirea reformei, iar în curând biserica mănăstirii a fost transformată în biserică reformată. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Cosianu (discuție • contribuții) la 1 februarie 2015 12:14 (EET).