Discuție:Bogdan Vodă, Maramureș

Etimologie

Consider ca nu este relevantă informaţia că denumirea maghiară a localităţii era <colocvial "Konyha", în trad. "Bucătăria">, deoarece nu a existat un nume maghiar pentru satele din Maramureş (cum a existat în cazul celor din secuime spre exemplu), cu atît mai puţin unul colocvial, ci au fost doar maghiarizări fonetice ale numelor româneşti, şi pur întâmplător în cazul acesta a semănat cu termenul maghiar de origine germană care înseamnă bucătărie. --Morosanul 30 mai 2008 17:27 (EEST)

La unele da, la altele nu. Indiferent de asta, frumos şi corect e să se dea şi numele din limbile relevante. Aşa cum se face şi la hu.wiki, unde-s date versiunile româneşti, chiar dacă-s vizibile (şi de pe Lună) ca ungureşti la origine. (Pe româneşte mai există un cuvânt, care stă în raport de echivalenţă (pe filieră slavă) cu magh. «konyha», atît pe plan semantic cît şi fonetic — şi anume ► cuhnie. Abia acest cuvînt, azi desuet şi regional, face transparent vechiul toponim «Cuhea», fără care nu-l poţi pomeni pe Bogdan.) - Feri Goslar 30 mai 2008 18:06 (EEST)

Da, e posibil să aiba origine slavă cuvantul maghiar pentru bucătărie. Nu are însă nici o relevanţă în acestă discuţie.

Dar ai interpretat greşit cele de mai sus, nu am eliminat varianta maghiară a numelui localitaţii,(la Săcel, Maramureş de exemplu tocmai eu am adăugat-o) am spus doar ca acea explicatie nu are relevanţă. Pur şi simplu s-au nimerit să semene cele două cuvinte. Ca un utilizator de încredere al Wikipediei cum te-am văzut poţi face diferenţa între etimologii şi asemănări fonetice. Ca să putem vorbi de o etimologie trebuie să avem contextul istoric, iar aici e exclus sa avem un nume de origine maghiară în acestă zonă, cu atât mai mult unul cu consemnare atît de veche. --Morosanul 30 mai 2008 23:34 (EEST)

Dacă nu dorim să ocultăm semantica toponimului Cuhea sau motivul pentru care toponimul are în cîteva limbi relevante pt. zonă forme ale aceluiaşi cuvînt (cu acelaşi sens; incl. în dialectul idiş al limbii germane), atunci mica explicaţie «bucătărie» îşi are rostul. Presupun însă că din vocabularul persoanei care a dat explicaţia nu face parte şi sinonimul «cuhnie» (de aceea a pus «bucătărie»). De relevanţă ar fi explicarea pe româneşte prin «cuhnie». Abia acest sinonim dezvăluie relaţia dintre «Cuhea» şi echivalentele din limbile slave, din germană şi maghiară. De vedem variantele vechi, medievale, ale toponimului (Cuhea fiind varianta românească modernă, nu cea de pe timpul lui Bogdan & Co.), constatăm că iniţial şi pe ungureşte consoanele din mijloc stăteau în ordinea firească -NH-. De pildă, în însuşi documentul oficial în care regele Ungariei de la mijlocul sec. XIV menţionează iloialitatea supusului său. Citez:

“Quandam possessionem Kuhnya vocatam... a Bokdan voyvoda et suis filiis, nostris videlicet infidelibus notoriis ob ipsorum detestandam infidelitatis notam, eo quod idem Bokdan et filii sui de dicto regno nostro Hungarie in pretactam terram nostram Mulduanam clandestine recedentes eandem in nostre maiestatis contumeliam moliuntur conservare”.

Kuhnya corespunde perfect cuvîntului românesc «cuhnie», rutenescului «kuhnja» [kuhnia], germanului «Küche» (şi dialectal «Kuchl»). Vezi şi verbe ca germ. «kochen», engl. «cook» şi familia romanică de cuvinte din care fac parte şi ale noastre «a coace», «copt(ură)» (< lat. coquere). Într-o regiune de întîlnire lingvistică maghiară-slavă-germană similară, există o localitate omofonă,Konyha - care pe slovacă se cheamă Kuchyňa (pe germană Kuchel; corespunde unei variante dialectale a lui «Küche») situată în judeţul Bratislava (=Pozsony=Pressburg), plasa Malatzka. Cică tot cu trimitere la ideea de «cuhnie».

Toate acestea reflectă ceea ce credeau cei din evul mediu că ar însemna toponimul Konyha din Maramù & Ţara Tăuţilor. Aceasta însă poate e doar o «etimologie populară»; poate că în realitate numele nu are semantica «cuhnie», ci cu totul altceva, dar ceva ce poate că era compatibil cu topo- & hidrografia locurilor în momentele în care populaţiile vechi au dat nume locurilor respective: ideea de «teren mocirlos» (bazată pe un cuvînt străvechi celtic-germanic koh/kok). Toponimia şi hidronimia bazată pe semantica «loc/teren mocirlos» a fost mereu foarte frecventă în spaţiul euro-asiatic, fiind redată în baza multor cuvinte (un exemplu este brl-, cu acelaşi sens, din care la români există antroponimul Bîrlea, iar la nemţi toponimul Berlin (interpretat greşit de «norod» ca derivare din cuvîntul Bär [beer] «urs»)). Aşa că ipoteza «mocirlos» s-ar putea să fie mai plauzibilă decît «cuhnia». A propos: Glod e aproape de Cuhea? (Dar a nu se menţiona aşa ceva în articol, pt. că ar atrage ca magnetul etichetarea-avertisment «cercetare originală», unul din păcatele pt. care contribuitorii primesc «mustrare cu avertisment» sau «vot de blam» :-))

În fine, mare atenţie în cadrul afirmaţiilor bazate pe superficialităţile protocronismelor şi legendelor cultivate de naţionaliştii ura-patrioţi (din ambele tabere: română şi maghiară), pentru care acribia (deci şi probitatea ştiinţifică) nu stă în centrul atenţiei: «iar aici e exclus sa avem un nume de origine maghiară în acestă zonă». Unele sînt incontestabil româneşti, multe altele însă au alte origini. Nu numai maghiare, ci şi slave şi turanice. - Feri Goslar 31 mai 2008 14:41 (EEST)

Analiza de mai sus e binevenită, şi ne readuce în cadrul unui studiu serios. Am citit-o cu interes. Şi eu am resimţit ca superficială interpretarea ca etimologie a unei asemănări la primă vedere. (Voiam să aduc, în glumă, evident, exemplul capitalei medievale a Ungariei, Buda (în română Buda - toaleta):) ar fi o menţiune nerelevantă şi tendenţioasă) Am să explic de ce în aceasta zonă nu am fi pe direcţie bună căutînd explicaţii în limba maghiară, nu e vorba de un extremism, dar toponimele de origine maghiară se găsesc predominant acolo unde şi influenţa etno-culturală a fost mai însemnată.

Maramureşul se ştie că a fost aproape independent pînă în sec.15, cele cîteva colonii de oaspeţi regali nu s-au dezvoltat ci au rămas nişte izolate pînă aproape de zilele noastre. (Despre acestea vreau fac o prezentare mai pe larg la Ţara Maramureşului, bune-rele, fac parte pînă la urma din istoria noastră ) Chiar şi după transformarea voievodatului în comitat, formă organizatorică specifică regatului Ungar, comiţii au fost în general conducători locali. E greu de crezut că puţinii reprezentanţi ai puterii regale care ajungeau în Maramureş ar fi putut lăsa urme în toponimie, cu atît mai puţin a schimba numele unei localităţi (localnici o numesc încă Cuhea, cu excepţia discuţiilor cu străinii). Situaţia e similară cu Ţara Haţegului sau Munţii Apuseni.

Asta nu înseamnă că nu avem aici toponimii de altă origine, slavii (în vremea migraţiilor, şi mai aproape de noi, rutenii) au o însemnată contribuţie toponimică, desigur preponderent în zonele unde s-au stabilit. Mai sînt şi altele, de exemplu cele legate de tătari. Rămîn însă deschis la problemă, (chiar şi din ogoliu ştiinţific :) ) dacă se gasesc toponime de origine maghiară (afară de discutatul Şugatag) în zona Maramureş, sînt curios să aflu. --Morosanul 1 iunie 2008 14:50 (EEST)

Da, Glod e aproape de Cuhea, şi Cuhea e un loc mai jos tocmai pentru că se întîlnesc 3 rîuri. Ideea cu mocirla mi se pare bine pornită, doar că e greu de adus argumente definitive, la fel ca în cazul etimologiei Izei şi Vişeului. Mociriţa, însemnînd acelaşi lucru apare şi în cîntec.

Cred că cel mai bine ar fi să lasăm afară din articol etimologia, fiind o discuţie aşa de amplă. Pînă la urmă e o eciclopedie, care trebuie să conţină informaţii mai concise, şi nu o monografie. --Morosanul 2 iunie 2008 10:09 (EEST)

Râurile din Cuhea

Un cititor a remarcat că pîrîul Bocicoel se varsă in Vişeu, nu în Iza.

Menţionez că în Bogdan-Vodă localnicii numesc valea pă Băşcoi iar cei din Vişeu îi zic Danova. Am să elucidez enigma la faţa locului :-) --Morosanul 31 mai 2008 12:19 (EEST)

Cu observaţia de mai sus, pîrîul care se varsă în Iza dinspre dreapta se numeşte «Valea Satului». --Morosanul 10 iunie 2008 10:54 (EEST)