Discuție:Artist emerit (România)

O măsură de promovare a calității regizorilor și actorilor dramatici ori lirici, permițînd și o diferențiere corespunzătoare a salarizării (în principiu, prea egalitaristă) a constituit-o introducerea titlurilor onorifice de „artist al poporului”, „maestru emerit al artei” și „artist emerit”. Măsura, luată cu bune intenții (inspirată de exemplul sovietic), a declanșat însă o gîlceavă imensă, prelungită ani de-a rîndul. După apariția primei liste de laureați am fost literalmente asaltați de nemulțumiți. Considerînd unele proteste întemeiate, am venit cu o a doua listă, reparatorie. în felul acesta n-am făcut decît să amplificăm scandalul: în afară de revendicările celor ce se considerau nedreptățiți (care argumentau prin comparație: „Dacă X merită, atunci merit și eu”), suportam intervenții în favoarea cîte unuia ori altuia din partea unor fețe simandicoase - miniștri, lideri județeni de partid ori alte notabilități. Rezultatul a fost deteriorarea treptată a criteriilor de departajare și extinderea continuă a numărului de titularizați, încît, pînă la urmă, distincțiile s-au banalizat și au încetat să mai aibă vreo semnificație reală.

(Din: Ce a fost, Cum a fost - Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache, Editura Polirom, 2013) --Miehs (discuție) 30 octombrie 2014 16:47 (EET)