Discuție:Amnon Lipkin-Șahak

Shahak, Șahak

În general se obișnuia românește, cu exceptia numelor rusești, din idiș, armeană, gruzină, uneori chinezești, să se folosească literele ț și ș. Pentru sunetele che chi era preferat k. În acelaș timp pentru alte limbi, scrise în alfabete sau scrieri nelatine, era obișnuit să se folosească mai mult sau mai puțin transcripția preferată de oficialitățile din țările respective, de obicei engleză. uneori franceză + așa pentru arabă, persană,japoneză, vietnameză etc Acestea erau recomandările Academiei Române. Știu că în editurile evreiești în limba română din România și în ziare de limba română din Israel se folosesc mai ales literele ș,ț, dar uneori și un amalgam de ortografie românească și engleză sau franceză. Ca limba semită, cred că ebraica ar trebui să aibă acelaș regim cu araba, chiar dacă în aceasta din urma complexitatea transcrierii e și mai mare. Asa cel puțin era obișnuit în anii 1960-1980 în presa românească ,inclusiv revistele de politica externa .Nici o soluție nu e perfectă.De exemplu sunetele ge, gi, din arabă , sunt redate in engleză prin j, ceea ce poate deruta pe cititorul român, în franceză poate mai potrivit - dj. Ewan (discuție) 20 decembrie 2012 23:45 (EET)