Directiva privind Serviciile de Plată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Directiva privind Serviciile de Plată (PSD2, Directiva (UE) 2015/2366[1], care a înlocuit Directiva privind serviciile de plată (PSD), Directiva 2007/64/CE[2]) este o directivă a UE, administrată de Comisia Europeană (Direcția Generală Piață Internă) pentru a reglementa serviciile de plată și furnizorii de servicii de plată din întreaga Uniune Europeană (UE) și Spațiul Economic European (SEE). Scopul directivei PSD a fost de a spori concurența paneuropeană și participarea la industria plăților și din partea băncilor și de a asigura condiții de concurență echitabile prin armonizarea protecției consumatorilor și a drepturilor și obligațiilor pentru furnizorii și utilizatorii de plăți.[3] Obiectivele-cheie ale directivei PSD2 sunt crearea unei piețe europene de plăți mai integrate, care să facă plățile mai sigure și să protejeze consumatorii.[4]

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

SEPA (Single Euro Payments Area) este o inițiativă de autoreglementare a sectorului bancar european reprezentat în Consiliul European de Plăți, care definește armonizarea produselor de plată, a infrastructurilor și a standardelor tehnice (Reguli pentru transfer de credit/debit direct, BIC, IBAN , Format de mesaj ISO 20022 XML, carduri/terminale cu cip EMV). PSD oferă cadrul legal în care trebuie să acționeze toți furnizorii de servicii de plată.

Scopul PSD în ceea ce privește industria plăților a fost de a crește concurența paneuropeană cu participarea, de asemenea, a băncilor și de a asigura condiții de concurență echitabile prin armonizarea protecției consumatorilor și a drepturilor și obligațiilor pentru furnizorii și utilizatorii de plăți.[3] Scopul PSD în ceea ce privește consumatorii a fost de a crește drepturile clienților, de a garanta plăți mai rapide (cel târziu a doua zi de la 1 ianuarie 2012), de a descrie drepturile de rambursare și de a oferi informații mai clare cu privire la plăți.[5] Deși PSD era o directivă de armonizare maximă, anumite elemente permiteau diferite opțiuni de către fiecare țară.[6]

Textul final adoptat al PSD a intrat în vigoare la 25 decembrie 2007 și a fost transpus în legislația națională de către toate statele membre UE și SEE până la 1 noiembrie 2009.[2][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Directive (EU) 2015/2366 of the European Parliament and of the Council of 25 November 2015 on payment services in the internal market, amending Directives 2002/65/EC, 2009/110/EC and 2013/36/EU and Regulation (EU) No 1093/2010, and repealing Directive 2007/64/EC (Text with EEA relevance) (în engleză), OJ L (32015L2366), , accesat în  
  2. ^ a b „Directive 2007/64/EC of the European Parliament and of the Council of 13 November 2007 on payment services in the internal market amending Directives 97/7/EC, 2002/65/EC, 2005/60/EC and 2006/48/EC and repealing Directive 97/5/EC”. Official Journal of the European Union. . Accesat în . 
  3. ^ a b „Payment services (PSD 1) - Directive 2007/64/EC”. European Commission. Accesat în . 
  4. ^ „Authorised Payment Institution | Payments | Licensing & Compliance”. BCC UK (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ „The Payment Services Directive – What it means for Consumers” (PDF). European Commission. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ „Directive on Payment Services (PSD) – Member States' options”. EC.Europa.eu. European Commission. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Payment Services”. EC.Europa.eu. European Commission. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]