Dimitrie Jurașcu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie Jurașcu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Portugalia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Norvegia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Alma materFacultatea de Drept din Paris[*] ()

Dimitrie Iurașcu (Jurașcu) (n. ,[1] Galați, România – d. , București, România[2])[3][4][5] a fost un diplomat român, care a condus misiuni diplomatice române în perioada interbelică și în prima jumatate a celui de-al Doilea Război Mondial.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit studii de drept la Paris și și-a început cariera în diplomație în 1913.[5] A lucrat în perioada interbelică la diferite legații (Belgrad, Atena, Istanbul, Praga, Sofia, Berna, Vatican).[5] A condus apoi Legația română de la Oslo (15 aprilie 1934 - 1 martie 1939), înlocuindu-l pe însărcinatul de afaceri Emil Zarifopol[5][6] și devenind un cunoscător fin al realităților politice din Europa de Nord.[5] A revenit la București în 1939 și a fost numit ministru plenipotențiar cl. II în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine,[7] conducând Departamentul de Afaceri Politici și Consulare al ministerului.[5][8] A fost numit pe 10 martie 1941 în postul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Lisabona.[7] În lucrarea sa Jurnal politic 1939 – 1950, Dimitrie Jurașcu menționează că, după instalarea guvernului comunist, proprietatea sa din București i-a fost confiscată. A fost chiriaș în această locuință iar apoi a fost silit să o părăsească. După 34 de ani de activitate diplomatică a rămas fără pensie iar astfel a fost nevoit să lucreze ca betonist pe un șantier. Apoi, a lucrat într-un atelier de confecționat lumânări, la o cooperativă meșteșugărească. [9]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Jurnal politic 1939 – 1950, Editura Muzeului Național de Istorie Galați, Galați, 2012, 3 vol. [vol. I (28.04.1939 – 30.08.1944); vol. al II-lea (31.08.1944 – 31.03.1948) și vol. al III-lea (01.04.1948 – 13.03.1950)], 1391 p.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dimitrie Iurașcu, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Gălăţeni care au uimit lumea - Dimitrie Iuraşcu 
  3. ^ Ana-Maria Despa, „The History of diplomatic relations between Romania and Norway during the interwar period”, în Revista Română de Studii Baltice și Nordice, vol. 3, nr. 2 (2011), p. 319.
  4. ^ ***, Anuar diplomatic și consular 1942, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1942, p. 133.
  5. ^ a b c d e f Adrian Vițalaru, „Romanian diplomats in the Scandinavian Countries (1916-1947)”, în Revista Română de Studii Baltice și Nordice / The Romanian Journal for Baltic and Nordic Studies, ISSN 2067-1725, vol. 6, nr. 2 (2014), p. 158.
  6. ^ Ana-Maria Despa, România și Norvegia în prima jumătate a secolului al XX-lea, teză de doctorat, Târgoviște, 2013, p. 158.
  7. ^ a b Decretul Conducătorului Statului Român nr. 604 din 10 martie 1941 pentru numiri de trimiși extraordinari, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 60 din 12 martie 1941, partea I-a, p. 1.232.
  8. ^ Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al României (AMAE), Fund 77/Personal, vol. 17, p. 277.
  9. ^ http://www.cooperativag.ro/recenzie-dimitrie-iurascu-jurnal-politic-1939-1950/