Daniel al Moscovei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Daniel al Moscovei I
Danila titularnik 2.jpg
Date personale
Născut1261
Vladimir, Cnezatul Vladimir-Suzdal
Decedat4 martie 1303(1303-03-04) (42 de ani)
Moscova, Marele Ducat al Moscovei
PărințiAlexandr Nevski
Alexandra Brachyslavna[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriDmitry of Pereslavl[*]
Vassili Aleksandrovitch[*]
Andrey of Gorodets[*] Modificați la Wikidata
CopiiYury of Moscow[*]
Ivan I of Moscow[*][1]
Q4072550[*]
Q4093751[*] Modificați la Wikidata
CetățeniePeriod of appanages[*] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriCneaz
Familie nobiliarăRurik
Mare Cneaz al Moscovei
PredecesorIuri I
SuccesorIuri I

Daniil Aleksandrovici (rusă Даниил Александрович; 12614 martie 1303) a fost fiul cel mic al lui Alexandr Nevski și strămoșul tuturor Marilor Cneji ai Moscovei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Prințul Daniel al Moscovei a fost al patrulea și cel mai mic fiu al lui Alexandr Nevski, celebru în istoria statului rus și a Bisericii Ortodoxe Ruse, și a celei de-a doua soții, Prințesa Vassa. Daniel s-a născut în 1261 în Vladimir, capitala cnezatului Vladimir-Suzdal.[2] A fost numit după celebra sa rudă, Daniel al Galiciei.

Tatăl său a murit când el avea numai doi ani. Din patrimoniul tatălui său, el l-a primit pe cel mai puțin valoros, Moscova.[2] Atunci când el era copil, micul principat era guvernat de tiuns (deputați) numiți de unchiul său patern, Marele Cneaz Iaroslav al III-lea.

Daniel a luat parte la lupta fraților săi Dmitri de Pereslavl și Andrei de Gorodets pentru dreptul de a guverna Vladimir și respectiv Novgorod. După moartea lui Dmitri în 1294, Daniel a făcut o alianță cu Mihail de Tver și Ivan de Pereslavl împotriva lui Andrei de Gorodets al Novgorodului.

Participarea lui Daniel în lupta pentru Novgorod în 1296 a indicat creșterea influenței politice a Moscovei. Constantin, prinț Ryazan, a încercat să captureze teritoriile Moscovei, cu ajutorul unei forțe mongole. Prințul Daniel l-a învins în apropiere de Pereslavl. A fost prima victorie asupra tătarilor, deși nu a fost o victorie extraordinară ea s-a remarcat ca un prim impuls spre libertate.[3] În 1300, el l-a luat prizonier pe conducătorul principatului Ryazan. Pentru a-și asigura eliberarea, deținutul i-a cedat lui Daniel cetatea lui de la Kolomna. A fost o achiziție importantă, Daniel controlând acum toată lungimea râului Moscova. În 1302 aliatul și nepotul său care nu avea copii, Ivan de Pereslavl, i-a lăsat lui Ivan toate teritoriile sale, inclusiv Pereslavl-Zalessky.[3]

În timpul ocupației mongole și a războaielor pentru teritorii dintre prinții ruși, Daniel a creat pace la Moscova fără vărsare de sânge. Pe parcursul a 30 de ani de guvernare Daniel a participat la luptele numai o singură dată.[2] Conform legendei, Daniel a fost popular și respectat de supușii săi pentru blândețea lui, umilință și pace.

Daniel a fost creditat cu fondatorul primelor mănăstiri din Moscova, dedicate Bobotezei Domnului și a Sfântului Daniel. Pe malul drept al râului Moscova, la o distanță de 5 kilometri de Moscova el a fondat prima mănăstire cu biserică de lemn Sf Daniel-Stâlpnicul.[3]

Daniel a murit la vârsta de 42 de ani. Înainte de a muri a devenit călugăr și, potrivit testamentului său, a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii Sf. Daniel. el a fost pimul tar rus tar in ghilimele ci mai mult cneaz

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Soția lui a fost Maria. Ei au avut cel puțin șase copii:

  • Iuri al Moscovei (1281 – 21 septembrie 1325)
  • Aleksandr Daniilovici (n 1280 d. 1308)
  • Boris Daniilovici, Prinț de Kostroma (d. 1320)
  • Afanasi Daniilovici, Prinț de Novgorod (d. 1322)
  • Fedora Daniilovna (d. 1299); căsătorită cu Iaroslav Romanovici, Prinț de Ryazan
  • Ivan I al Moscovei (1288 – 31 martie 1340)

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]