Daniel Ionescu-Dion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Daniel Ionescu-Dion (n. 11 octombrie 1955, București) este un pictor, grafician și ilustrator român.

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

  • 2010 - Grafician, ilustrator editorial revista ofCorso.
  • 2000 - prezent: Creativ Art Director coordinator pentru FDBS
  • 2006-2008: ilustrator editorialist la "Cotidianul".
  • 1999-2003: Editor si Director al revistei Art&Roll.
  • 1996-2003: Colaborări grafică editorială la publicații românești (Ziarul Financiar, Revista 22, Banii Noștri, Art&Roll și altele).
  • 1996-1999: ArtSpectrum Advertising Creative Studio & Image Bank - Romania. Manager / Creative Art Director. (Credite: Organizator colocviul "EuroMarketing", World Trade Center, București, 1997)
  • Consultant Creative Art Director pentru: GRAFFITI / BBDO, OFC, MEDIAPRO, D’Arcy, IAGO Design, MATRIX Adv., AKZENT Media (numeroase alte proiecte independente), Nonstöck (New York).
  • 1988-1996: COSMOS COMMUNICATIONS INC.- New York - Art Director & Production Director
  • 1995: SWANK Magazine, New York. Designer / Caricaturist.
  • 1987-2000: Ilustrator colaborator editoriale & Art buyers: The New York Times, Newsday, Village Voice, Time Magazine, New York Press, New Observation, CNN, Cartoonist & Writers Syndicate, Nonstöck.
  • 1987-1988: Mc.FRANK & WILLIAMS - New York. Creative Designer pentru anunțuri publicitare în New York Times.

Premii[modificare | modificare sursă]

Expoziții[modificare | modificare sursă]

  • 1969–1986: 10 expoziții personale - România.
  • 1986 personală: Galeria Kallistiraki - Atena.
  • 1988 personală: Blackheath Hall - Londra.
  • 1989 de grup: Pacca Gallery - New York.
  • 1990 de grup: Washington DC.
  • 1995 de grup: Archive Gallery - New York.
  • 1995 personală: Romanian Cultural Center - New York.
  • 1996 personală: American Cultural Center - București.
  • 2005 personală: Clubul caricaturistilor S. Postolache - București.

Expoziții internaționale: Polonia, Mexic, fosta Iugoslavie, Franța, Italia, Canada, Grecia, Germania, Turcia, Japonia, Olanda, Belgia, Norvegia, Cehia, Ungaria, Rusia.

Lucrări în expoziții și galerii permanente: Basel - Elveția, Atena - Grecia, Gabrovo – Bulgaria, Miami - USA.

Studii[modificare | modificare sursă]

Prima expoziție personală, oficiată de Petru Comărnescu, cu o prezentare în catalogul expoziției de Matty, o deschide la Holul Universității, Sala Dalles în 1969. Anul următor, cu o serie de lucrări noi, deschide o a doua expoziție personală la Biblioteca "Christian Tell". Urmează cursurile Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza. Susține fără succes examene de intrare la Institutul de Arte din București, secția scenografie.

În urma experienței cazone, concepe o expoziție spectacol pe temă antirăzboinică intitulată "Războinicii", deschisă tot la Sala Dalles. În spectacolul de deschidere participă: Anda Călugăreanu, Nicu Vladimir, Valeriu Sterian, Florian Pittiș, Mircea Florian, Doru Stănculescu și alții.

În 1980, împreună cu Ion Barbu, prezintă o expoziție de dialog grafic, itinerată la Petroșani, Deva, Costinești, Medgidia, Șantierul Basarabi și la București unde este interzisă in două rânduri de cenzură (nota bene: la două săptămâni după desființarea cenzurii). Expoziția este prezentată de Radu Cosașu și Romulus Vulpescu.

În 1982 itinerează în mai multe orașe din țara o expoziție cu titlul "Expunere despre boale și paraboale". În 1984 la Teatrul L. S. Bulandra prezintă expoziția "Viciile lumii moderne". Între 1978 și 1984 obține premii în Turcia, Italia și Japonia.

În 1985 obține Marele Premiu și Medalia de Aur la Festivalul Internațional de umor grafic de la Skoplje. În perioada 1983-1984 este redactor colaborator și tehnoredactor la "Viața studențească" și "Amfiteatru". Publică numeroase desene în presa: Urzica, Flacăra, România literară, Contemporanul.

Părăsește România în 1986 și așteaptă în Grecia viza de emigrare în Statele Unite ale Americii. Între timp deschide o expoziție personală la sala Ministerului Culturii din Atena și expune lucrări în diferite galerii din Atena. Colaborează la revistele "Parapende" și "Babel" tot din Atena.

Din 1987 se stabilește la New York unde începe o susținută colaborare la "The New York Times", "Time Magazine", "Newsday", "Village Voice", "Collier’s", "Woman’s Day", "New Observations", "Swank", "The New York Press"[necesită citare] și alte publicații americane, cât și în presa emigrației românești. Colaborează la revista "Meridian" editată de Dorin Tudoran. Pentru o scurtă perioadă (1989) este redactor colaborator la Europa Libera (Washington DC) pregatind o rubrică săptămânală de artă. Urmează cursuri universitare de specialitate la Parsons Institute of Design și The New School for Social Research din New York.

În 1988 prezintă o expoziție personală la Black Heath Hall din Londra cu participarea cvartetului britanic The Brodsky String Quartet. În New York deschide câteva expoziții personale la Pacca Gallery (1990), Archive Gallery (1991) și la Centrul Cultural Român (1994), și în România la Centrul Cultural American (1996). Realizează grafică de afiș pentru CNN și ilustrează mai multe cărți ("Rose Ruth", autor Fred Braken, 1992, Random House NY, "American Romanian Poets", 1998, Cooper Press NY, "King Of The Pinguins", autor Valery Oisteanu, 2000 Cooper Press NY).

Lucrările lui Dion sunt expuse în galerii, muzee și colecții particulare (Basel, Atena, Gabrovo, Miami, New York). Participă din 1978 la saloane de gen din Italia, Polonia, Mexic, Franta, (Ex)Iugoslavia, Canada, Germania, Turcia, Japonia, Belgia, Cehoslovacia, Brazilia, Statele Unite și România, unde obține și alte câteva premii. În 1985 este nominalizat de revista poloneză "Szpilki" printre primii 100 de caricaturiști ai lumii. Publică ilustrații și desene în peste 20 de țări.

Din 1996 se restabilește în România și înființează un studio de creație și imagine publicitară. Publică desene și texte în revistele "22", "Musical Report", "Banii Noștri", "Ziarul Financiar", "Psihologia azi", "Cotidianul", "The Investor" și "Art&Roll", ultima al cărei editor a fost în cei trei ani de constantă apariție. Consultant Creative Art Director pentru agențiile de publicitate Graffiti/BBDO, MediaPro, D’Arcy, Iago Design, Matrix Advertising și desfășoară proiecte independente paralele.

Din 2003 este director artistic coordonator și producător de evenimente BTL pentru Fundația DBS.

Din luna ianuarie 2006 este angajat colaborator al ziarul "Cotidianul", unde realizează zilnic ilustrația editorială.

Este membru al "American Cartoonists and Writers Syndicate" și al Federației Internaționale a Artistilor Plastici ("FECO").[necesită citare] Nu este membru UAP.

COMENTARII

Neo-Dada cu accente romanesti. Daniel Ionescu este un artist multimedia. Inca de la inceputul dezvoltarii sale artistice, Dion isi contureaza un stil personal, inconfundabil. La o prima analiza, el poate fi perceput, dintr-o perspectiva freudiana, convertind anomalii psihologice in desene. Evitand o formulare generica precum “influentat de suprarealisti”, Dion poate fi caracterizat drept metafizic, biomorfic si simbiotic: in unele lucrari “un cal se metamorfizeaza intr-un centaur-femeie”, corpuri barbatesti dobandesc capete de pasare si membre malformate, devenind fapturi inedentificabile. Aceste neo-daliesciene viziuni ma impresioneaza precum influenta iconoclasta a unui melange mitic de folclor romanesc si avangarda a anilor ’20, ’30 si ’40, in special Victor Brauner. Daniel Ionescu este un pictor narativ care are ceva de spus; de exemplu, cand deschide un craniu omenesc, descopera un creier conceput din nuduri de femei voluptoase. Don Quijote rataceste intr-un peisaj ce este trupul unei gigante nimfe, si un glob ocular este suspendat intre doua brate vanjoase. Toate acestea sunt povesti figurativ urbane fantastice venite din arhaicul romaneasc combinate cu cultura pop americana. Dion dezvolta un bogat vocabular vizual si o expresie grafica producand un desen alegoric si o ilustratie neosuprarealista. Traiasca Dada cu un accent romanesc! Valery Oisteanu[necesită citare]

Iscoditor tăcut al celor ce frământă, atent mereu să dea înțeles atâtor neînțelesuri, să pună diagnostic horoscopicelor tălăzuiri umane, cu vibrări de la celulă până în largul univers, Daniel Ionescu-Dion captează permanent tot ce e dramatic și se mișcă în ființă. Grafica sa nu-i caricatură în înțelesul peiorativ. Îi utilizează doar limbajul creionului direct, aparent simplu, de adeziune facilă și nu de expectanță, ce caracterizează în general plastica genului scurt. Bogăția imaginației la care redarea conține puțin suprarealism, vecin cu un simbolism voit monumental, constituie nativul său. Adăugând ușoara melancolie ce dă atmosfera de ansamblu, cât și în tratamentul plastic, descoperim un artist bine definit, practic greu de egalat, cu un stil demult format. În aparența unui zâmbet pururi jovial și neinfatuat, găsim în Dion, prin cunoașterea operei sale, omul care suferă și nu poate sta rece la văzul atâtor malformații în condiția umană actuală. E un François Villon adus, cuminte, la timpurile noastre, putem spune. Radu Adrian[necesită citare]

Daniel Ionescu Dion este unul din desenatorii preocupati de chestiunile cardinale ale existentei, astfel ca umorul sau a avut intotdeauna caracterul sagace si abrupt al satirei-avertisment. E uimitor ce teme grave l-au chemat dintr-un inceput pe Dion si, mai ales, e uimitor ce solutii mature a gasit el pentru a le impune. Este unul din putinii graficieni, totusi, care pot semna carti cu unitate de ton si problematica si, fara indoiala, unul din caricaturistii romani ce tintesc sa se manifeste - precum un Roland Topor - ca autori nu de desene, ci de viziune. Tudor Octavian[necesită citare]

Anxioase, filosofice, desenele lui Dion pot fi privite si ca imagini în care simbolul proiecteaza in jur o atmosfera nelinistitoare ca in acel desen, deloc comic, în care Icar jumuleste aripile zburatoarei. Cristina Anghelescu[necesită citare]

Grafica lui Daniel Ionescu se remarca printr-o linie sigura, personala, prin acuitatea problematicii vizate, prin mesajul sau militant, umanist, antirazboinic. Atelier '81[necesită citare]

Fara sa o stie (si numai pentru ca nu are artistul vreme si de astea, el, Daniel Ionescu locuieste intr-o casa cu doua camere pe sub ale carei dusumele trece, tafnoasa, granita dintre anonimat si celebritate. Pentru ca el are foarte mult de lucru, sta mai tot timpul in camera cea cu multe ferestre, de se deschid ele, fiecare, intr-un suflet de om. El priveste pe acolo si copiaza cu nerusinare tot ce vede ca-i durere, ca-i speranta, ca-i solutie. Neramanandu-i lui de facut decat sa traduca astea in limbajul atat de condimentat al caricaturii. Cand numarul desenelor (pe care, pentru a nu-si pierde vremea, le face direct nemaipomenit) devine suficient de mare pentru a-l incomoda, el le ia in brate si le trece in camera cealalta. Daca o va tine in ritmul acesta, sub dulcea povara a atator reusite, casa se va inclina in favoarea stim noi carei camere, facand ca toate cele existente in restul casei, inclusiv Daniel Ionescu in persoana, sa se prevale pe totdeauna si fara scapare dincolo de granita de care pomeneam ca se afla, tafnoasa, intre anonimat si celebritate. Traian Furnea[necesită citare]

Daniel Ionescu este adeptul caricaturii de expozitie, abordand o grafica cu nuante clasice, puse in slujba unor idei foarte moderne. Din aceasta simbioza, Daniel Ionescu si-a creat un stil aparte, plin de personalitate, un stil foarte apreciat in dificila lume a caricaturii contemporane. Miron Dinulescu[necesită citare]

Daniel Ionescu Dion are o definitie memorabila a speciei pe care o cultiva: "Desenul de presa ramane un gen artistic cu iz de efemerida, dar cu impact de dinamita". Publicatiile la care colaboreaza insotesc principalele articole cu ilustratii ce se vor comentarii la text. Desenele lui Dion au apanajul incisivitatii, dar si al expresiei estetice, dand echilibru materialelor tiparite. Ion Butnaru[necesită citare]

Grafician al transeelor si al arsenalelor, Dion vine la o tribuna incununata cu lauri, vorbind la milioane de microfoane cu grafitul sau, o limba esperanto a pacii si a comuniunii umane. In anii sumbrii ai comunismului, Dion, cu spiritul sau ascutit si cu lucrarile sale a zgariat subtil dictatura. George Stanca[necesită citare]

Ironic, malitios, inteligent, Dion ne apare ca un moralist cu o determinare precisa decat un umorist in sensul larg al notiunii. Sumbre pe alocuri in forma, desenele lui Daniel Ionescu au o certa finalitate luminoasa. Ion Lotreanu[necesită citare]