Cătălina Buzoianu

Date personale
Cătălina Buzoianu

Născută	13 aprilie 1938^[2] Brăila, România^[3]
Decedată	3 august 2019 (81 de ani)^[2]^[4]
Căsătorită cu	Papil Panduru[*]^[1]
Cetățenie	România^[5]
Ocupație	regizoare de teatru marionetist[] opera director[]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București^[1]
Modifică date / text

Ecaterina (Cătălina) Buzoianu (n. 13 aprilie 1938, Brăila, România – d. 3 august 2019^[6]) a fost o regizoare română de teatru si televiziune ^[7]. A făcut parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 - decan al secției de teatru din cadrul UNATC București. A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru și a avut doi copii: pe Ștefănuț Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară) regizor de teatru și fost director de teatru (la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București), și pe Velica Panduru, scenograf de carieră, nume recunoscut în comunitatea teatrală. Cătălina Buzoianu a avut peste o sută de piese montate în țară și în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii românești și internaționale.

Studii

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969^[8].

Activitate profesională

Cariera artistică

După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973. În perioada 1979-1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra, din 1985 până la pensionare, în 2006.^[9]^{:p. 137} A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați. Una din cele mai cunoscute reușite în acest sens fiind premiera de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra cu "O dimineață pierdută" după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu. Pe lângă teatru, a regizat și spectacole de operă. A colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate.

Cariera didactică

În paralel cu activitatea de regizor, începând din anul 1975 Cătălina Buzoianu a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru a IATC București (azi UNATC), din 1990 ocupând și funcția de decan al Secției de Teatru. După pensionare, a predat la masterat cursurile de Antropologie și de Forme alternative de teatru.

Filmografie

Trenul din zori nu mai oprește aici (1994)
Vocea umană (1990)
Efectul razelor gamma asupra anemonelor (1977)

Cărți publicate

Novele teatrale^[10] (1987)
Mnemosina, bunica lui Orfeu (2005)

Premii și distincții

Premiul Academiei Române, 1973
Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Brașov, 1978
Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
Premiul Théâtre vivant - Radio France Internationale, 1993
Marele Premiu la Festivalului Național de Teatru, edițiile din 1994, 1996, 1997
Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească, Timișoara, 1995
Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)^[11]
Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediția a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995^[12]
Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediția a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001^[13]

Decorații

Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[14]

Note

^ ^a ^b https://www.agerpres.ro/documentare/2019/08/03/a-murit-regizoarea-catalina-buzoianu-fisa-biografica--350896 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b Cătălina Buzoianu, Autoritatea BnF
^ World Encyclopedia of Puppetry (în engleză)
^ A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu
^ https://wepa.unima.org/en/catalina-buzoianu/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu”. Europa FM. 3 august 2019. Accesat în 3 august 2019.
^ „Personalități brăilene, Cătălina Buzoianu – regizoare de teatru și televiziune”. Știri Brăila. 4 aprilie 2014. Accesat în 15 mai 2023.
^ Alina Boboc: Toată viața am fost pusă în sertarul de avangardă, interviu cu Cătălina Buzoianu în Bucureștiul cultural din septembrie 2008, afișat pe site-ul LiterNet.ro
^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
^ Cătălina Buzoianu: Novele teatrale, Editura Meridiane, București, 1987
^ it Premio Salvo Randone 2008: Edizioni precedenti - Premio Salvo Randone 1995^{[nefuncțională]}
^ Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1993/1994, aprilie 1995
^ Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1999/2000, aprilie 2001
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 6.

Bibliografie

Doina Papp: Cătălina Buzoianu în spațiul magic al Mediteranei^{[nefuncțională]}, în Revista 22, nr. 11/10-16 martie 2009
Alina Boboc: Toată viața am fost pusă în sertarul de avangardă, interviu cu Cătălina Buzoianu în Bucureștiul cultural din septembrie 2008, afișat pe site-ul LiterNet.ro
Cătălina Buzoianu: magie, abur, vis, antologie de Florica Ichim și Irina Zlotea, supliment al Revistei Teatrul Azi, prin Editura Cheiron, București, 2018

Legături externe

Adevărul.ro: Cătălina Buzoianu - în topurile teatrale din Budapesta^{[nefuncțională]}, în Adevărul, nr. 3709/28 mai 2002
Cotidianul.ro: Cătălina Buzoianu, premiantă^{[nefuncțională]}, 1 decembrie 2006
Online Gallery: Catălina Buzoianu Arhivat în 25 februarie 2008, la Wayback Machine.
Romania on line: Cătălina Buzoianu - Stage Director Arhivat în 21 aprilie 2012, la Wayback Machine.
CRONICA DE TEATRU / Intoarcerea Catalinei Buzoianu (I), 17 martie 2009, Cristina Modreanu, Ziarul de Duminică
CRONICA DE TEATRU / Intoarcerea Catalinei Buzoianu (II), 26 martie 2009, Cristina Modreanu, Ziarul de Duminică
„Fără credință nu putem face un pas înainte“ Arhivat în 16 august 2013, la Wayback Machine., 10 mai 2013, Loreta Popa, Ziarul Lumina

Interviuri

„Am avut curajul sa prezint in strainatate texte romanesti“ (I). Interviu cu Catalina BUZOIANU, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 35, octombrie 2000
„Am avut curajul sa prezint in strainatate texte romanetti“ (II). Interviu cu Catalina BUZOIANU, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 36, octombrie 2000

[e05f6c783463ed6cf113ba7a9e8b85ba-1] ttps://www.agerpres.ro/documentare/2019/08/03/a-murit-regizoarea-catalina-buzoianu-fisa-biografica--350896 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2ee672e41e7e410cb86b73370f784f10-2] Cătălina Buzoianu, Autoritatea BnF

[0cef8b4d54245c75488ad6d75b924a5f-3] World Encyclopedia of Puppetry (în engleză)

[da588fc107d76d5a38d5454fbb68bf98-4] A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu

[7fd5de734642a0b8450206f915d788c5-5] ttps://wepa.unima.org/en/catalina-buzoianu/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[6] „A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu”. Europa FM. 3 august 2019. Accesat în 3 august 2019.

[7] „Personalități brăilene, Cătălina Buzoianu – regizoare de teatru și televiziune”. Știri Brăila. 4 aprilie 2014. Accesat în 15 mai 2023.

[8] Alina Boboc: Toată viața am fost pusă în sertarul de avangardă, interviu cu Cătălina Buzoianu în Bucureștiul cultural din septembrie 2008, afișat pe site-ul LiterNet.ro

[9] Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010

[10] Cătălina Buzoianu: Novele teatrale, Editura Meridiane, București, 1987

[11] t Premio Salvo Randone 2008: Edizioni precedenti - Premio Salvo Randone 1995^{[nefuncțională]}

[12] Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1993/1994, aprilie 1995

[13] Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1999/2000, aprilie 2001

[14] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 6.

[2]

[3]

[4]

[1]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]