Sari la conținut

Curcubeul (pictură de Aivazovski)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Curcubeul
Descriere generală
ArtistIvan Aivazovski  Modificați la Wikidata
Datare  Modificați la Wikidata
Materialeulei pe pânză
GenMarină[*]​  Modificați la Wikidata
Dimensiuni102 cm×132 cm
AmplasareGaleria Tretiakov, Moscova
ColecțieGaleria Tretiakov  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Curcubeul (în rusă Радуга, transliterat: Raduga) este o pictură în ulei realizată în anul 1873 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează lupta pentru supraviețuire a unui grup de marinari naufragiați pe o mare furtunoasă, în apropierea unui țărm stâncos, în timp ce corabia lor este în pericol să se scufunde.[1][2][3][4][5] Subiectul picturii Curcubeul amintește într-o oarecare măsură de Al nouălea val (1850) prin tensiunea și incertitudinea cu privire la destinul supraviețuitorilor unei furtuni maritime.[4] Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele[2][6][7][8][9][10] (aproximativ 4.000)[7] fiind peisaje marine[2][6][7][8][9][10] ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.[6][7]

Acest tablou, care-i impresionează pe privitori prin rezonanța sa dramatică,[5][11] este realizat în spiritul romantismului,[5][12][13] dar conține, de asemenea, o serie de trăsături realiste.[12][14] A reprezentat răspunsul artistului la reproșurile criticilor moderni că stilul său artistic ar fi demodat și că talentul său se afla în declin[12][14][15] și a atras atenția unor intelectuali ruși precum Dostoievski.[2] Curcubeul este considerat una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Aivazovski[5] și se află expus în prezent la Galeria Tretiakov din Moscova (nr. de inventar 801).[1][2][3][4][5]

Descriere

[modificare | modificare sursă]

În această pictură, Aivazovski înfățișează naufragiul unei corăbii[1][2][3][5][16][17] în apropierea țărmului stâncos și abrupt[1][3][5][16][17][18] al unei mări furtunoase.[1][2][3][5][16][17] Accentul pictorului se află în centrul uraganului:[3][18][19] marea fierbe,[5][17] valurile înalte formate de vântul aprig se lovesc cu furie de stânci, lăsând în urma lor pete albe de spumă,[5][12][16][19] iar burnița curge din norii joși[3][4][5][18] și creează un strat dens de ceață.[4][5][11][19] În consecință, contururile țărmului și corabiei se disting cu greutate,[11][12][14][18][19] iar linia de demarcație dintre cer și mare s-a estompat până la dispariție.[13][14][18] Toate aceste fenomene naturale se combină și întruchipează forțele distrugătoare ale naturii.[5] Din cauza furtunii puternice, o corabie, care abia se observă în acea atmosferă cețoasă,[2][12][14][16] este înclinată[1][12][18] și se află astfel în pericol să se scufunde,[1][2][4][5][12][15] posibil ca urmare a lovirii unui recif subacvatic,[12] iar marinarii au abandonat-o[1][12][15] și s-au îmbarcat în două bărci de salvare (una luată deja de apă și încercând să ajungă la țărm, iar cea de-a doua încă în proces de încărcare).[4][5][18] Barca luată de apă încearcă să se îndepărteze[4][5][11][18] pentru a scăpa de vârtejul de apă care urma să se formeze în apropierea corabiei.[2][18] Cei 13 pasageri[15][18] ai acestei bărci par disperați: majoritatea stau ghemuiți sau se agață de margini, pregătindu-se pentru impactul cu stâncile, unul își agită pumnul și se pregătește să sară, doi vâslesc,[1][12][18] iar un bărbat aflat la prova privește către stânci, căutând o cale de scăpare.[1][12][15][18] Furtuna împinge bărcile de salvare către stânci și amenință să le distrugă,[3] dar, în acest timp, se observă în apropiere cum razele soarelui străpung norii de furtună și coboară asupra apei[3][5][16][19] din partea dreaptă,[2][14] formând un curcubeu[2][3][5][16][17][19] abia vizibil,[2] care luminează întreaga scenă cu un spectru multicolor.[2][14][16][19] În același timp, un pescăruș se înalță deasupra mării.[4] Curcubeul este observat de un bărbat cu vestă din prima barcă, care se ridică în picioare și își flutură pălăria,[1][14][15][18] făcând ca deznădejdea naufragiaților să se transforme treptat în bucurie.[12][14][15]

Paleta de culori este complexă,[5] dar totodată subtilă și destul de estompată,[2][14] cu nuanțe albe, gălbui, albăstrui, roz și violete,[2][5][16][19] care sunt combinate cu măestrie de artistul rus și par să se transforme într-un amestec multicolor sub razele eterice ale soarelui.[2][14][16][19] Cerul are un rol important în picturile marine ale lui Aivazovski, iar deplasarea norilor sub influența curenților de aer și a rafalelor de vânt creează o imagine cu un puternic impact emoțional.[11][16] Prezența unui licăr de lumină (sub forma unei raze de soare, a unui curcubeu sau a luminii unui far) era un aspect des întâlnit în picturile marine ale lui Aivazovski ce înfățișau furtuni și aveau scopul de a induce senzația că situația nu este fără speranță și că exista șansa unei salvări.[20] Această pictură, pe care specialiștii o consideră „una dintre cele mai «umede» reprezentări ale lui Aivazovski”,[4] transmite o stare de aparentă resemnare a supraviețuitorilor față de pierderea navei, complet diferită de disperarea manifestată de naufragiații din capodopera Al nouălea val (1850).[2] Există mai multe elemente care clarifică sfârșitul acestei întâmplări, precum intenția artistului de a-și intitula pictura Răsărit de soare pe Marea Neagră.[5] Cu toate că supraviețuirea naufragiaților este nesigură aici, apariția unui curcubeu abia vizibil creează impresia că furtuna se apropie de sfârșit și că marinarii vor supraviețui,[2][3][5][14][17][18] iar prezența pescărușului întărește această speranță.[4] Apariția curcubeului poate avea un rol metaforic, cu referire la momentul biblic al încetării Marelui Potop, când un curcubeu a apărut pe cer și a vestit oprirea ploii,[18] simbolizând atât salvarea iminentă a supraviețuitorilor, cât și iertarea divină a umanității.[13] În acest sens, curatoarea Zelfira Tregulova⁠(d), directoarea Galeriei Tretiakov, susținea că „lumina curcubeului, care face trimitere la textele Evangheliei, indică în mod clar că există speranță pentru mântuire, și într-un sens mai larg decât salvarea de la scufundarea unei nave”.[21] Întâmplarea reprezentată în această pictură transmite atât optimism și speranță, cât și venerație în fața măreției naturii.[18][21] Curcubeul are dimensiunile de 102 x 132 cm[11][13][22][23] (sau, după altă sursă, 105 x 136 cm).[5]

Această pictură a lui Aivazovski este realizată în spiritul romantismului,[5][12][13] îi impresionează pe privitori prin rezonanța sa dramatică și are, după opinia unor critici, o profundă semnificație filozofică, abordând voința omului de a supraviețui încercărilor vieții și limitele curajului omenesc și exprimând credința în triumful umanității în lupta cu elementele naturii.[5] Gama de culori a picturii și execuția artistică conțin elemente complet noi pentru pictura rusă a anilor 1870.[1][15][18][19] În opinia biografului Nikolai Barsamov, „această pictură transmite starea evazivă a naturii mai viu și mai complet decât predecesorii săi, cu o perfecțiune picturală mai mare”.[19] Spre deosebire de predecesorii săi, Aivazovski a pictat curcubeul cu aceleași culori pe care le folosise în restul picturii, conferindu-i astfel „transparență, moliciune și acea prospețime și puritate veridică a culorii care ne încântă în natură”.[19] Potrivit istoricului de artă Ararat Aghassian⁠(d), Curcubeul este una dintre cele mai reușite lucrări ale artistului rus specializat în picturi marine.[16]

Istoric

[modificare | modificare sursă]
Ivan Aivazovski, Autoportret (1874)

Originar din orașul Feodosia[24][25][26] din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării[27][28] (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare).[5][6][25][27][29] Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al artei ruse⁠(d) din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.[13][30][31]

Pictura Curcubelul a fost realizată în anul 1873,[1][3][4][5][15][16][17] după întoarcerea lui Aivazovski dintr-o călătorie la Nisa și Florența,[1] a purtat inițial titlul Răsărit de soare pe Marea Neagră (Восход солнца на Черном море)[5] și a reprezentat răspunsul artistului la reproșurile criticilor moderni că stilul său artistic ar fi demodat[12][14][15] și că talentul său se afla în declin[12][14][15][32][33][34] ca urmare a faptului că repeta excesiv aceleași subiecte.[15][32][34] În ciuda tematicii marine tipice, această lucrare se deosebește însă de lucrările anterioare ale lui Aivazovski printr-o schemă de culori modernă și prin introducerea unor trăsături realiste.[12][14] Pentru a spori efectul dramatic al picturii, artistul a comandat o ramă neagră masivă, în locul celei aurii, pe care o folosea de obicei.[19] În același an, Aivazovski a pictat o altă pictură cu același titlu, dar mai simplă (prin subiectul abordat și prin gama de culori, cu un ton preponderent gri) și mai mică, ce ar fi putut precede pictura de mai mari dimensiuni; această pictură s-a aflat în colecția profesorului Measnikov din Moscova.[19]

Criticii contemporani ai lui Aivazovski au ignorat această pictură,[19] dar, cu toate acestea, ea a atras atenția unor intelectuali ruși ca Dostoievski (1821–1881), care a scris fascinat că a văzut aici fiorul „care sperie un spectator într-o furtună reală” și a susținut că Aivazovski a devenit, odată cu realizarea acestei lucrări, un „maestru fără rival”.[2] Ulterior, poeta engleză Rosa Newmarch⁠(d) (1857–1940), care a călătorit de mai multe ori în Rusia, a menționat „viziunea veridică” a lui Aivazovski în realizarea unor picturi precum Curcubeul.[2] Pictura a fost achiziționată de la artist înainte de 1893 de colecționarul rus Pavel Mihailovici Tretiakov, fondatorul Galeriei Tretiakov din Moscova.[5][12][19] Tretiakov, care era un colecționar exigent, credea că picturile lui Aivazovski repetau excesiv aceleași subiecte pentru a satisface așteptările publicului[27] și se manifesta destul de precaut în achiziționarea lucrărilor artistului,[27][35] iar, din acest motiv, avea un număr mic de picturi ale lui Aivazovski în galeria sa de artă din Moscova.[5][27] În ciuda acestor convingeri, colecționarul a fost fascinat de originalitatea și expresivitatea picturii Curcubeul, pe care a considerat-o o „perlă a picturii rusești”.[12] Tabloul se află și în prezent la Galeria Tretiakov,[1][2][3][4][5][23] fiind expus în Sala 19 de la etajul II.[36]

În scopul celebrării celei de-a 200-a aniversări a nașterii artistului, Galeria Tretiakov a organizat o expoziție a operelor lui Ivan Aivazovski,[15][21][35][37][38][39][40] care a avut loc în perioada 29 iulie[21][35][37][38][39][40] – 20 noiembrie 2016[15][21][37][39][40] și în cadrul căreia au fost expuse 120 de picturi și 55 de lucrări grafice[21][38] provenite de la 16 muzee[40] (după altă sursă, 17 muzee) și din șase colecții particulare,[15][41] printre care Al nouălea val (1850), Curcubeul (1873), Marea Neagră (1881) și Valul (1889), precum și pictura de mari dimensiuni Pe țărmurile Caucazului (1885), care nu mai fusese expusă până atunci.[15][21][37][38][40] Expoziția de la Moscova a fost vizitată în primele 11 zile de 54.000 de persoane[15] și a atras până la sfârșitul ei un număr de aproximativ 800.000 de vizitatori, doborând astfel toate recordurile de prezență din Rusia.[41]

Reprezentări artistice

[modificare | modificare sursă]

Poșta Sovietică a emis la 30 martie 1974 o serie de șapte produse filatelice dedicate lui Aivazovski (șase timbre ce prezentau cele mai cunoscute lucrări ale artistului și o coliță-suvenir cu un portret realizat de un artist contemporan): un timbru cu pictura Vedere a Odesei într-o noapte cu lună (cu valoarea nominală de 2 copeici), un timbru cu pictura Bătălia de la Çeşme (cu valoarea nominală de 4 copeici), un timbru cu pictura Mănăstirea Sfântul Gheorghe (cu valoarea nominală de 6 copeici), un timbru cu pictura Marea furtunoasă (cu valoarea nominală de 10 copeici), un timbru cu pictura Curcubeul (cu valoarea nominală de 12 copeici), un timbru cu pictura Naufragiul (cu valoarea nominală de 16 copeici) și o coliță-suvenir cu un portret al lui Aivazovski, realizat în 1881 de Ivan Kramskoi⁠(d) (cu valoarea nominală de 50 de copeici),[4][42][43] care au numerele 4330, 4331, 4332, 4333, 4334, 4335 și 4336 în catalogul lui V. Iu. Soloviov.[43] Timbrul cu pictura Curcubeul din seria Художник И. К. Айвазовский (1817 – 1900) a fost realizat de artistul N. Cerkasov[42][44] și a fost emis în 5,7 milioane de exemplare,[44][45] care au fost vândute în coli de câte 18 timbre și două cupoane (cuponul de sus conține un text dedicat artistului, iar cuponul de jos menționează picturile reprezentate pe timbre).[45]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Н.C. Барсамов [N.S. Barsamov] (). „VII. Шестидесятые-семидесятые годы. Страница 6”. Иван Константинович Айвазовский 1817–1900. Moscova: Искусство. Arhivat din original la . Accesat în .
  2. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 „Ivan Aivazovsky”. The Art Story. . Arhivat din original la . Accesat în .
  3. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 „Семь знаменитых картин Айвазовского” [Șapte picturi celebre de Aivazovski], Комсомольская правда, , arhivat din original la , accesat în
  4. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Ingert Kuzych (), „Painting up a storm: Ivan Aivazovsky” (PDF), The Ukrainian Weekly, anul LXIII (32), p. 11, accesat în
  5. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 Радуга, Государственная Третьяковская галерея, accesat în
  6. 1 2 3 4 Աղասյան Ա., Վ. [Ararat Aghassian] (). „Ծովով հափշտակվածը, Հովհաննես Այվազովսկի, Արարատ Աղասյան” [Cel care a fost vrăjit de mare. Hovhannes Ayvazovsky (la 200 de ani de la naștere)] (PDF). ՇԱԿՈՒՅԹ ԵՎ ԱՐՎԵՍՏԱԳԻՏՈՒԹՅՈՒՆ. p. 324. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  7. 1 2 3 4 „Кораблекрушение в стакане. Как "продали" картину Айвазовского из музея” [O navă naufragiată într-un pahar. Cum a fost «vândută» o pictură a lui Aivazovski dintr-un muzeu]. Новое Время. . Accesat în .
  8. 1 2 Gabriel Antonie Lazarovici (), „Pe urmele lui Hovhannes Aivazovski în România”, Ararat, București, accesat în
  9. 1 2 „Ivan Aivazovsky Art”. moodbook.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. 1 2 „Ivan Konstantinovich Aivazovsky – The Ninth Wave”, WahooArt, accesat în
  11. 1 2 3 4 5 6 В.Ю. Таранковский [V.Iu. Tarankovski]. „Картина «Радуга» в Третьяковке”. Portrets.ru. Accesat în .
  12. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 „Жемчужиной русской живописи называл Третьяков эту картину” [Tretiakov a numit pictura «Curcubeul» a lui Aivazovski o perlă a picturii rusești], Газета Сокольники и весь Восточный округ, , arhivat din original la , accesat în
  13. 1 2 3 4 5 6 „«Радуга», Иван Константинович Айвазовский — описание картины”, Музеи мира и картины известных художников, accesat în
  14. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 „Описание картины И. К. Айвазовского «Радуга»”, Детский сад.Ру, arhivat din original la , accesat în
  15. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Елена Яковлева [Elena Iakovleva] (), „Страсти по морю. Что смотреть на выставке Айвазовского в Третьяковке” [Pasiuni pentru mare: Ce să vezi la expoziția Aivazovski de la Galeria Tretiakov], Аргументы и Факты (AiF), accesat în
  16. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Աղասյան Ա., Վ. [Ararat Aghassian] (). „Ծովով հափշտակվածը, Հովհաննես Այվազովսկի, Արարատ Աղասյան” [Cel care a fost vrăjit de mare. Hovhannes Ayvazovsky (la 200 de ani de la naștere)] (PDF). ՇԱԿՈՒՅԹ ԵՎ ԱՐՎԵՍՏԱԳԻՏՈՒԹՅՈՒՆ. p. 326. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  17. 1 2 3 4 5 6 7 Е.Б. Романцова [E.B. Romanțova] (), „Воспитание экологии внутреннего мира ребенка” [Cultivarea ecologiei lumii interioare a unui copil] (PDF), Начальная школа (6), p. 57, accesat în
  18. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Юлия Риа [Iulia Ria] (), „«Радуга» И. К. Айвазовского”, Капля света, accesat în
  19. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Н.C. Барсамов [N.S. Barsamov] (). „VII. Шестидесятые-семидесятые годы. Страница 7”. Иван Константинович Айвазовский 1817–1900. Moscova: Искусство. Arhivat din original la . Accesat în .
  20. ↑ Աղասյան Ա., Վ. [Ararat Aghassian] (). „Ծովով հափշտակվածը, Հովհաննես Այվազովսկի, Արարատ Աղասյան” [Cel care a fost vrăjit de mare. Hovhannes Ayvazovsky (la 200 de ani de la naștere)] (PDF). ՇԱԿՈՒՅԹ ԵՎ ԱՐՎԵՍՏԱԳԻՏՈՒԹՅՈՒՆ. pp. 315–316. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  21. 1 2 3 4 5 6 7 Нина Катаева [Nina Kataeva] (), „Море Айвазовского”, Союзное Вече, accesat în
  22. ↑ Барсамов Н. С. [N.S. Barsamov] (). Иван Константинович Айвазовский. 1817—1900 (PDF). Москва [Moscova]: Государственное издательство Искусство. Accesat în .
  23. 1 2 Наталья Жиркевич-Подлесских [Natalia Jirkevici-Podlesskih] (), „В гостях у Айвазовского…” [Vizitându-l pe Aivazovski] (PDF), Журнал «Третьяковская галерея» (2 (27)), p. 49, accesat în
  24. ↑ N. Barsamov (). Aivazovski. Tradus de S. Alterescu. București: ESPLA – Cartea Rusă. p. 6.
  25. 1 2 Ingert Kuzych (), „Painting up a storm: Ivan Aivazovsky” (PDF), The Ukrainian Weekly, anul LXIII (32), p. 10, accesat în
  26. ↑ ポルドミンスキイ [Vladimir Poroedominski] (octombrie 2012). ロシア絵画の旅 はじまりはトレチャコフ美術館 [O călătorie prin pictura rusă: începând de la Galeria Tretiakov]. Tradus de 尾家順子 [Junko Oie]. 横浜市 [Yokohama]: Gunzosha⁠(d). p. 189. ISBN 978-4-903619-37-8.
  27. 1 2 3 4 5 Черное море (На Черном море начинает разыгрываться буря), Государственная Третьяковская галерея, accesat în
  28. ↑ N. Barsamov (). Aivazovski. Tradus de S. Alterescu. București: ESPLA – Cartea Rusă. pp. 5–6, 14–16.
  29. ↑ N. Barsamov (). Aivazovski. Tradus de S. Alterescu. București: ESPLA – Cartea Rusă. p. 16.
  30. ↑ „И.К. Айвазовский. Черное море (На Черном море начинает разыгрываться буря). 1881”, Единой коллекции цифровых образовательных ресурсов, arhivat din original la , accesat în
  31. ↑ Աղասյան Ա., Վ. [Ararat Aghassian] (). „Ծովով հափշտակվածը, Հովհաննես Այվազովսկի, Արարատ Աղասյան” [Cel care a fost vrăjit de mare. Hovhannes Ayvazovsky (la 200 de ani de la naștere)] (PDF). ՇԱԿՈՒՅԹ ԵՎ ԱՐՎԵՍՏԱԳԻՏՈՒԹՅՈՒՆ. pp. 314–315. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  32. 1 2 Н.C. Барсамов [N.S. Barsamov] (). „VIII. Восьмидесятые годы. Страница 5”. Иван Константинович Айвазовский 1817–1900. Moscova: Искусство. Arhivat din original la . Accesat în .
  33. ↑ Н.C. Барсамов [N.S. Barsamov] (). „VIII. Восьмидесятые годы. Страница 6”. Иван Константинович Айвазовский 1817–1900. Moscova: Искусство. Arhivat din original la . Accesat în .
  34. 1 2 Иван Николаевич Крамской [Ivan Kramskoi] (). Иван Николаевич Крамской. Его жизнь, переписка и художественно-критические статьи (1837–1887) [Ivan Nikolaevici Kramskoi. Viața, corespondența și articolele sale de critică artistică (1837–1887)]. СПб. [Sankt Petersburg]. pp. 544–545.
  35. 1 2 3 Галина Чурак [Galina Ciurak] (), „Художником «эллинского духа» – о выставке И.К. Айвазовского в Третьяковской галерее” [Un artist al „spiritului elen” – despre expoziția lui I.K. Aivazovski de la Galeria Tretiakov], Журнал «Третьяковская галерея» (4 (53)), accesat în
  36. ↑ „10 masterpieces in the Tretyakov Gallery that you must see” [10 capodopere din Galeria Tretiakov pe care trebuie neapărat să le vezi], Russia Beyond, , accesat în
  37. 1 2 3 4 *** (). „Очередь на выставку Айвазовского может стать самой длинной в этом году” [Coada pentru expoziția Aivazovski ar putea fi cea mai lungă din acest an]. Москва 24 [M24]. Москва Медиа. Accesat în .
  38. 1 2 3 4 Мария Михайлова [Maria Mihailova] (), „Опять «Девятый вал»?” [«Al nouălea val» din nou?], Новые Известия, arhivat din original la , accesat în
  39. 1 2 3 Ирина Мустафина [Irina Mustafina], Алина Иванова-Скрябина [Alina Ivanova-Skreabina] (), „Айвазовский замахнется на Серова”, Союзное Вече, accesat în
  40. 1 2 3 4 5 „Третьяковская галерея открывает выставку Айвазовского” [Galeria Tretiakov deschide o expoziție cu lucrările lui Aivazovski], Союзное Вече, , accesat în
  41. 1 2 Вера Перельман [Vera Perelman] (). „«Зимний обоз» вернулся в Смоленск из Третьяковки”. ГТРК «Смоленск». Arhivat din original la . Accesat în .
  42. 1 2 „Художник И. К. Айвазовский (1817 – 1900)”, Stamps.ru, accesat în
  43. 1 2 „4330–4336. И. Айвазовский. 7 марок”, Markimira.ru, arhivat din original la
  44. 1 2 „И. К. Айвазовский. "Радуга". 1873”, Markimira.ru, arhivat din original la , accesat în
  45. 1 2 „«Радуга»”, Stamps.ru, accesat în

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Радуга, Государственная Третьяковская галерея, accesat în  
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Curcubeul_(pictură_de_Aivazovski)&oldid=17718104