Cunoaștere explicită

Conceptul de cunoaștere explicită (sau cunoaștere expresivă^[1]) se referă la ceva care a putut fi sau poate fi articulat, codificat și stocat în cadrul vreunui fel de mijloc de comunicare.^[2] Acest tip de cunoaștere poate fi transmisă în formă imediată, altora. Informațiile conținute în enciclopedii (inclusiv în Wikipedia ) sunt tocmai bune ca exemple de cunoaștere explicită.^[3]

Forme[modificare | modificare sursă]

Cele mai comune forme de cunoaștere explicită sunt manualele, documentele și procedurilei . Cunoașterea (invățarea) poate avea loc prin audiovizual sau multimedia, prin opera de artă și prin design-ul de produse și poate fi văzută ca o altă formă de cunoaștere explicită. Alte forme de cunoaștere explicită sunt acelea prin intermediul cărora sunt externalizate abilități umane, motivații și cunoașteri .

Note[modificare | modificare sursă]

^ L. C. Jain, Virtual Environments for Teaching and Learning, World Scientific, 2002, p. 179.
^ Helie, Sebastien; Sun, Ron (2010). „Incubation, Insight, and Creative Problem Solving: A Unified Theory and a Connectionist Model”. Psychological Review. 117 (3): 994–1024. doi:10.1037/a0019532. PMID 20658861.
^ Ikujiro, Nonaka (2007). „The Knowledge-Creating Company”. Harvard Business Review.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

en National Library for Health - Knowledge Management Specialist Library Arhivat în 10 februarie 2009, la Wayback Machine. - colecție de resurse despre auditul capitalului intelectual..

[1] L. C. Jain, Virtual Environments for Teaching and Learning, World Scientific, 2002, p. 179.

[2] Helie, Sebastien; Sun, Ron (2010). „Incubation, Insight, and Creative Problem Solving: A Unified Theory and a Connectionist Model”. Psychological Review. 117 (3): 994–1024. doi:10.1037/a0019532. PMID 20658861.

[3] Ikujiro, Nonaka (2007). „The Knowledge-Creating Company”. Harvard Business Review.

[1]

[2]

[3]