Criză de identitate
În psihologie, noțiunea de criză de identitate (inventată de psihologul Erik Erikson) înseamnă incapacitatea eului de a-și asuma o identitate proprie.[1][2] Criza de identitate apare în timpul adolescenței.
Stadiul de dezvoltare psiho-socială în care apare criza de identitate este numit Identitate de sine versus Confuzie de rol. În această etapă, adolescenții se confruntă cu o creștere fizică, o maturizare sexuală, o integrare a percepției de sine și a percepției celorlalți despre ei.[3] Adolescenții își formează, prin urmare, o imagine de sine și trebuie să treacă prin etapa crizei de identitate. Rezolvarea cu succes a crizei depinde de progresele înregistrate în stadiile de dezvoltare anterioare, centrate pe probleme cum ar fi încrederea, autonomia și inițiativa.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Kendra Cherry, Identity Crisis - Theory and Research Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ (Schultz, 216)
- ^ (Schultz, 215-216)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- en Schultz, D. & Schultz, S. (2009). Theories of Personality, 9th Ed. New York: Wadsworth Cengage Learning
- Erikson, Erik. Adolescence et crise. La quête de l’identité. 1972.
 | Acest articol despre psihologie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui ! |