Cristian Troncotă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cristian Troncotă
Date personale
Născut (63 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Cristian Troncotă (n. 12 ianuarie 1954, București) este istoric și scriitor român, fost decan la Facultatea de Informații din cadrul Academiei Naționale de Informații iar in prezent este profesor universitar titular la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Cristian Troncotă s-a născut la data de 12 ianuarie 1954, în municipiul București. În tinerețe a jucat fotbal la echipele de pitici și juniori ai Rapidului. [1] A absolvit cursurile Facultății de Istorie - Filosofie din cadrul Universității București (1980). Intre 1984-1989 a fost ofiter (locotenent major) de securitate, cercetator in Compartimentul Arhiva. [2]

A obținut în anul 1997 titlul științific de doctor în istorie militară la Academia de Înalte Studii Militare din București, cu teza Rolul Serviciului Special de Informații în fundamentarea politicii si artei militare românesti în perioada 1937-1945, elaborată sub coordonarea științifică a generalului de brigadă (r) prof. univ. dr. Nicolae Ciobanu.

A lucrat apoi ca lector (1994-1999), conferențiar (1999-2001) și profesor universitar (din 2001-2009) la Academia Națională de Informații, care pregătește ofițerii SRI. Predă cursurile de Știință militară informații și Istoria serviciilor de informații.

A fost secretar științific al Senatului Academiei Naționale de Informații (1997-2003) și apoi decan al Facultății de Informații din cadrul ANI (2003-2008). Din anul 2007 este conducător de doctorat în Știință militară informații si securitate nationala la Academia Națională de Informații si decan al Scolii Doctorale (2008-2009). In anul 2009 este trecut in rezerva cu gradul de general de brigada.

Cristian Troncotă este membru în comitetul de conducere și coordonare a activității Comisiei române pentru studiul celui de-al doilea război mondial (1995-2000), membru al Comisiei Române de Istorie Militară (din 1999), membru al Societății de Științe Istorice din România (din 2001).

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Cărți și cursuri universitare[modificare | modificare sursă]

  • Eugen Cristescu: Asul serviciilor secrete românești: memorii, mărturii, documente: [memorii 1916-1944] (Ed. R.A.I. / Roza Vânturilor, 1994)
  • Mihail Moruzov si serviciul secret de informatii al armatei romane (Ed. ANI, Bucuresti, 1997).
  • Istoria serviciilor secrete românești de la Cuza la Ceaușescu (Ed. Ion Cristoiu S.A., București, 1999)
  • Securitate și siguranță națională (Ed. ANI, București, 2002), 228 pag - în colaborare cu Ioan Bidu
  • Istoria serviciilor secrete. Curs pentru forma de pregătire masterat, fascicula I (1850-1989) (Ed. ANI, București, 2002), 65 pag.
  • Istoria serviciilor secrete, Curs pentru forma de pregătire masterat, fascicula a II-a, Perioada interbelică (1920-1939) (Ed. ANI, București, 2002), 90 pag.
  • Istoria serviciilor secrete, Curs pentru forma de pregătire masterat, fascicula a III-a, Al Doilea Război Mondial (Ed. ANI, București, 2002), 87 pag.
  • Istoria serviciilor secrete, Curs pentru forma de pregătire masterat, fascicula a IV-a, Serviciile de informații și securitate în perioada războiului rece (1948-1989) (Ed. ANI, București, 2002), 197 pag.
  • Glorie și tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informații și contrainformații române pe Frontul de Est (1941-1944) (Ed. Nemira, București, 2003), 326 pag.
  • Careul de ași. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei și Israelului. O cronică a frontului secret la răspântie de milenii (Ed. Elion, București, 2003), 242 pag. - în colaborare cu Horațiu Blidaru
  • Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informații și Securitate ale regimului comunist din România (1965-1989) (Ed. Elion, București, 2003), 244 pag.
  • Mihail Moruzov și frontul secret (Ed. Elion, București 2004), 330 pag.
  • Serviciile secrete ale Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei și Portugaliei înainte și după Războiul Rece (Ed. Elion, București, 2004), 205 pag. - în colaborare cu Ioan Bidu și Horațiu Blidaru
  • Coordonate de securitate (Ed. ANI, București, 2005), 220 pag. - în colaborare cu Ioan Bidu
  • Omul de taină al Mareșalului (Ed. Elion, București, 2005), 450 pag.
  • Neliniștile insecurității (Ed. Tritonic, 2005)
  • Torționarii. Istoria instituției Securității regimului comunist din România (1948 –1964) (Ed. Elion, București, 2006)
  • Romania si frontul secret (1859-1945) editia a III-a, revazuta si adaugita (Ed. Elion, Bucuresti, 2014)
  • Duplicitarii (1965-1989) editia a II-a, revazuta si imbunatatita (Ed. Elion, Bucuresti, 2015)

Articole publicate[modificare | modificare sursă]

  • The Evolution of the Relations between Romanian and Soviet intelligence security Agenties (1969-1989). În „On both sides of Iron Curtain”, Acta of the International Conference (Bucharest, May 9-10, 2000), Military Publishing Hous, 2001, p.49-54.
  • Tactica rețelelor paralele. Contrainformațiile militare neutralizează agenți sovietici". În "Armata României la început de secol. Posibile opțiuni și evoluții” – Sesiunea de comunicări științifice a Academiei de Înalte Studii Militare – 26 aprilie 2001, București, 2001, p.281-292.
  • Necesitatea restructurării serviciilor secrete ale SUA și războiul informațional. În „A VIII-a sesiune de comunicări științifice” – Siguranța națională într-o lume a globalizării, Editura ANI, București, 2002, p.103-113 - în colaborare cu Horațiu Blidaru.
  • Din istoria SSI. Misiune în Cehoslovacia ocupată. În “Magazin istoric”, iunie 2004.
  • Masacrul de la Sibiu din decembrie 1989 în Arhivele Totalitarismului, nr.3-4, 2014, pp.108-120

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul D.A. Sturzda (1997) pentru cartea Eugen Cristescu - Asul Serviciilor Secrete Române
  • Premiul Nicolae Iorga (2000) oferit de Fundația Magazin Istoric pentru cartea Istoria serviciilor secrete românești de la Cuza Vodă la Nicolae Ceaușescu

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristian Troncotă
  2. ^ Securitatea, Nr. 3, 1987, p. 2

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri[modificare | modificare sursă]