Cornelius Vanderbilt
| Cornelius Vanderbilt | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 mai 1794 Staten Island, New York, SUA |
| Decedat | (82 de ani) New York City |
| Înmormântat | Moravian Cemetery[*]  |
| Părinți |
|
| Căsătorit cu |
|
| Copii |
|
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | Antreprenor |
| Avere | 105 milioane $ (la momentul decesului)[1] |
| Activitate | |
| Avere | 105 milioane $ (la momentul decesului)[1] |
| Rude |
|
| Premii | Medalia de Aur a Congresului[*] National Book Award for Nonfiction[*] () |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Cornelius Vanderbilt ( 27 mai 1794- 4 ianuarie1877), cunoscut și sub numele de poreclă Commodore (Comandantul),[2] a fost un industriaș american și filantrop care a făcut avere în transportul maritim și în industria feroviarǎ. El a fost patriarhul familiei Vanderbilt și unul dintre cei mai bogați americani din istorie. O universitate la care a donat 1 milion de dolari a fost denumită cu numele sǎu în onoarea sa.
Anii timpurii
[modificare | modificare sursă]
Cornelius Vanderbilt s-a născut pe 27 mai 1794, în Staten Island, New York. Pǎrinții sǎi erau urmașii unor coloniștii olandezi. Strǎ-strǎ-bunicul lui Cornelius Vanderbilt, Jan Aertson (sau Aerszoon), a fost fermier olandez în orasul De Bilt in Utrecht, Olanda, care a emigrat la New York ca ucenic slujitor în 1650. Părinții lui au avut o mică fermă, iar tatăl său a lucrat ca barcagiu.La acea vreme, fermierii de pe Staten Island își transportau produsele lor spre piețele din Manhattan, situate în portul New York. Tatăl lui Vanderbilt a deținut un feribot utilizat pentru a transfera marfa la port, iar Cornelius, de mic copil, a lucrat alături de tatăl său. Cornelius a învățat să citească și să scrie și se pricepea la aritmetică, dar educația lui a fost limitatǎ. La 16 ani, și-a cumpǎrat propriul feribot pentru a putea intra în afaceri. Pe 19 decembrie 1813,la 19 ani, Vanderbilt s-a căsătorit cu o verișoară îndepărtată, Sophia Johnson (1795–1868), fiica mǎtușii sale, Elizabeth Hand Johnson.Și el și soția lui au avut 13 copii:
- Phebe Jane Vanderbilt (1814—1878)
- Ethelinda Vanderbilt (1817—1889)
- Eliza Vanderbilt (1819—1890)
- William Henry "Billy" Vanderbilt (1821—1885)
- Emily Almira Vanderbilt (1823—1896)
- Sophia Johnson Vanderbilt (1825—1912)
- Maria Louisa Vanderbilt (1827—1896)
- Frances Lavinia Vanderbilt (1828—1868)
- Cornelius Jeremiah Vanderbilt (1830—1882)
- George W. Vanderbilt (1832—1836)
- Mary Alicia Vanderbilt (1834—1902)
- Catherine Juliette Vanderbilt (1836—1881)
- George Washington Vanderbilt (1839—1864)[3]:9–27
Afacerea lui Vanderbilt a prosperat în timpul războiului din 1812 datoritǎ transferului de livrare a proviziilor și soldații dinspre port. A investit bani în afacerea lui și și-a cumparat mai multe nave. În câțiva ani, Vanderbilt a recunoscut oportunitatea profitabilǎ a vapoarelor și în anul 1818 a inceput sa lucreze pentru un alt om de afaceri, Thomas Gibbons, care a operat un feribot, vapor cu aburi ce avea rutǎ între New York City și New Brunswick, New Jersey. Datorita devotamentului său fanatic la lucrarea sa, Vanderbilt a făcut serviciul feribotului foarte profitabil . El a combinat chiar ruta de feribot cu un hotel pentru pasagerii din New Jersey. Soția lui Vanderbilt a administrat hotelul, folosind veniturile pentru a hrăni, îmbrăca și educa copiii. În timp, Robert Fulton și partenerul său, Robert Livingston, au avut un monopol asupra vapoarelor de pe râul Hudson multumitǎ unei legi din statul New York. Vanderbilt a luptat împotriva legii, și în cele din urmă Curtea Supremă a SUA, condusă de șeful justiției, John Marshall, a hotărât invalidarea într-o decizie de referință. Vanderbilt a fost astfel în măsură să-și extindă afacerea în continuare.
Antreprenorul vapoarelor
[modificare | modificare sursă].jpg)
În 1829, Vanderbilt a rupt relația cu Gibbons și a început să-și administreze propria flotă de bărci. Vapoarele lui Vanderbilt navigau pe fluviul Hudson.Au fost reduse tarifele în momentul în care numǎrul concurenților a scăzut de pe piață. Vanderbilt a pus bazele serviciului naval între New York și orașele din New England și alte orase de pe Long Island. Vanderbilt a avut zeci de vapoare construite, iar navele sale au fost cunoscute a fi sigure în momentele dure sau periculoase. Afacerea sa a luat avânt. La 40 de ani, Vanderbilt a a devenit un milionar.
La 8 noiembrie 1833, Vanderbilt a fost aproape ucis într-un accident feroviar Hightstown de pe Railroad Camden și Amboy, în New Jersey. De asemenea, în tren a fost chiar și fostul președinte John Quincy Adams.[3]:90–91
În 1834, Vanderbilt a concurat pe râul Hudson împotriva unui monopol de vase cu aburi pe ruta dintre New York și Albany. Folosind numele de "Ruta Poporului", limbajul populist asociat cu președintele democratic Andrew Jackson i-a sprijin popular pentru afacerea sa. La sfârșitul anului, monopolul îi plăteau o sumă mare pentru a opri concurența, și și-a mutat afacerile sale la Long Island Sound.[3]:99–104
În timpul anilor 1830, fabricile de textile au fost construite în număr mare în New England, încât Statele Unite au cunoscut o revoluție industrială. Unele dintre primele căi ferate în Statele Unite ale Americii au fost construite de la Boston la Long Island Sound, pentru a se conecta cu ruta vapoarelor, care se duceau spre New York. Până la sfârșitul deceniului, Vanderbilt a dominat în afacerile navale și a început să preia conducerea căilor ferate. În 1840, el a lansat o campanie pentru a prelua cea mai atractivǎ linie feratǎ : New York-Boston, cunoscută popular ca Stonington. Prin reducerea tarifelor pe liniile concurente, Vanderbilt a scǎzut prețul actiunilor Stonington, și a preluat președinția companiei în 1847, prima dintre căile ferate.[3]:119–146
Când Goana după aur din California a început în 1849, Vanderbilt a pus bazele serviciilor navale oceanice, având clienți de pe Coasta de Vest care aveau sǎ traverseze America Centralǎ. După debarcarea în Nicaragua, călătorii aveau sǎ traverseze Pacificul și să-și continue călătoria lor pe ocean.Vanderbilt a lansat un serviciu naval care transporta călători de la New York la San Francisco, pe o rută ce traversa Nicaragua.Traseul lui a fost mai rapid decât un traseu stabilit între SUA și Panama, și mult mai rapid decât alte rute alternative din jurul regiunii Capului Horn, extremitatea sudica a Americii de Sud, care putea dura luni de zile. Noua linie Vanderbilt a fost un succes instant, câștigând mai mult de 1 milion $ pe an (circa 26 milioane dolari în banii de azi). Într-un incident care a devenit popular, o companie în parteneriat cu Vanderbilt în întreprinderea din America Centrală a refuzat să-l plătească. El a menționat că îi dǎ în judecată în instanțǎ, iar în cazul în care procesul va dura prea mult timp, îi va ruina pur și simplu. Vanderbilt a reușit să subcoteze prețurile lor și a format o altǎ companie în termen de doi ani. În anii 1850, Vanderbilt a început să câștige cât mai mulți bani de pe urma industriei feroviare decât de pe urma industriei navale, așa cǎ a cumpǎrat acțiuni în industria feroviară.
Rǎzboiul Civil
[modificare | modificare sursă]Atunci când a început Războiul Civil în 1861, Vanderbilt a donat un vapor Marinei Uniunii. Secretar al Marinei, Gideon Welles a refuzat, gândindu-se cǎ întreținerea vaporului era scumpǎ pentru ceea ce el se așteaptă să fie un război scurt. Vanderbilt a avut de ales decât să-l închirieze la Departamentul de Război, la prețuri stabilite de către brokerii de nave. După ce sudicii au forjat la Hampton Roads, Virginia, Edwin Stanton, Secretarul de Război al președintelui Abraham Lincoln i-a cerut ajutor lui Vanderbilt . De data aceasta el a reușit sǎ doneze vaporul pentru marina Uniunii. Vanderbilt a echipat o expediție majoră la New Orleans. Dar el a suferit o pierdere personală atunci când fiul său cel mai mic și moștenitorul aparent favorit, George Washington Vanderbilt, un absolvent al Academiiei Militare, s-a îmbolnăvit și a murit fără să ajungǎ vreodată de luptă.[3]:341–364
Imperiul căilor ferate
[modificare | modificare sursă]
Până la sfârșitul anilor 1860 , Vanderbilt a devenit o forță în afacerile feroviare. El a cumpărat căile ferate în mai multe zone din New York, pune-le împreună pentru a forma corporația New York Central and Hudson River Railroad, una dintre primele mari corporații. Când Vanderbilt a încercat să obțină controlul asupra cǎii ferate Erie, au izbucnit conflicte cu alți oameni de afaceri, inclusiv cu Jay Gould și Fisk James,rǎzboiul dintre aceștia devenind cunoscut sub numele de The Erie War. Între 1866-1868, Daniel Drew cu James Fisk si Jay Goulda au conspirat împreună pentru a emite stocuri frauduloase pentru linia ferata Erie , astfel, Cornelius Vanderbilt a cumpărat o cantitate mare de actiuni diluate. Vanderbilt a pierdut mai mult de 7 milioane dolari în încercarea sa de a obține controlul, deși mai târziu si-a recuperat cea mai mare parte a banilor. Vanderbilt a recunoscut controlul caii ferată cu trio-ul.
Vanderbilt, împreună cu fiul sǎu, William H. Vanderbilt, care acum lucra cu el, a ajuns să controleze o mare parte din afacerile ferate din Statele Unite.În 1860, Vanderbilt s-a reorientat de la livrare navala la industria feroviară, care intra într-o perioadă de mare expansiune. El a câștigat controlul asupra unui număr de linii feroviare care operau între Chicago și New York și a stabilit un sistem de cale ferată intercontinentalǎ. Vanderbilt a fost forța motrice din spatele construcției Manhattan Grand Central Depot, care a fost deschisa în 1871.Fiul lui Cornelius, Billy, autorul constructiei, a ridicat în fața garii o statuie a tatălui sau. În total, peste 13 căi ferate erau sub comanda familiei Vanderbilt, care mai avea sub comandă și zeci de porturi și nave maritime pe tot teritoriul Statelor Unite.
Anii finali
[modificare | modificare sursă]
Când el a împlinit 70 de ani, soția lui a murit, și s-a recăsătorit mai târziu cu o femeie mai tânără, care l-a încurajat să facă unele contribuții filantropice. În 1873, spre sfârșitul vieții sale, a donat 1 milion dolari pentru a construi și dota Universitatea din Nashville, Tennessee, care îi va purta numele. Vanderbilt a murit la vârsta de 82, la 4 ianuarie 1877, în casa sa din Manhattan, și a fost îngropat în cimitirul Moravia din New Dorp, Staten Island, lăsându-i lui Billy Vanderbuild(1821-1885)o avere de circa 150 de miliarde de dolari (valoarea din 2005), plus alte proprietǎți.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Klepper, Michael; Gunther, Michael (). The Wealthy 100: From Benjamin Franklin to Bill Gates—A Ranking of the Richest Americans, Past and Present. Secaucus, New Jersey: Carol Publishing Group. p. xi. ISBN 978-0-8065-1800-8. OCLC 33818143.
- ^ „Commodore Vanderbilt's Life”. New York Times. .
- ^ a b c d e Stiles, T.J. (). The First Tycoon: The Epic Life of Cornelius Vanderbilt. New York: Knopf. ISBN 978-0-375-41542-5.
- ^ Schweikart, Larry, and Lynne Pierson Doti. 2010. "American entrepreneur: the fascinating stories of the people who defined business in the United States." New York: American Management Association. pp. 43–45.
- ^ a b White, Bouck (1910). The Book of Daniel Drew. New York: Doubleday, Page & Co.
- ^ McAlpine, Robert W. (1872). The Life and Times of Col. James Fisk, Jr.. New York: New York Book Co. pp. 79–147.
- ^ a b White, Bouck (1910). The Book of Daniel Drew. New York: Doubleday, Page & Co.
- ^ McAlpine, Robert W. (1872). The Life and Times of Col. James Fisk, Jr.. New York: New York Book Co. pp. 79–147.
- ^ Knight, Lucian Lamar (1908). Reminiscences of famous Georgians: embracing episodes and incidents in the lives of the great men of the state, Volume 2. New York: Franklin-Turner. p. 123.
- ^ "Cornelius Vanderbilt.; A Long And Useful Life Ended. The Renowned Commodore Dies After Eight Months' Illness His Remarkable Career As A Man Of The World His Wealth Estimated At $100,000,000 Particulars Of His Illness And Death". The New York Times. 5 ianuarie 1877.
- ^ Jackson, Tom; Evanchik, et al., Monica (2007-07-15). "The Wealthiest Americans Ever". The New York Times. Retrieved 2007-07-15.
- ^ Fortune Magazine's "richest Americans". Fortune estimated his wealth at death at $105,000,000, or 1/87 of the nation's GDP.
- ^ Michael Klepper, Robert Gunter, Jeanette Baik, Linda Barth, and Christine Gibson, "The American Heritage 40; A ranking of the forty wealthiest Americans of all time (Surprise: Only three of them are alive today)". American Heritage, Volume 49, Issue 6 (October 1998).
- ^ Robert Tracinski,"The Historic Significance of Atlas Shrugged", Real Clear Politics, Oct. 9, 2007 (accessed Nov. 7, 2009) [1]
- ^ Van Winkle, Louis (2001). "Gross Ile, MI depot." Michigan Passenger Stations.
- ^ Berry, Dale. "Railroad History Story: Jackson's Evolution as a Rail Center." Michigan's Internet Railroad History Museum. Accessed 2012-04-16.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Folsom, Burton W. (). The Myth of the Robber Barons. Herndon, VA: Young America's Foundation. ISBN 978-0-9630203-1-4.
- Josephson, Matthew (). The Robber Barons: The Great American Capitalists, 1861-1901. New York: Harcourt Brace Jovanovich. ISBN 0-15-676790-2.
- Schlichting, Kurt C. (). Grand Central Terminal: Railroads, Engineering, and Architecture in New York City. Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-6510-7.
- Sobel, Robert () [First published 1965]. The Big Board: A History of the New York Stock Market. Washington: Beard Books. ISBN 978-1-893122-66-6.
- Stiles, T.J. (). The First Tycoon: The Epic Life of Cornelius Vanderbilt (ed. 1st). New York: Alfred A. Knopf. ISBN 978-0-375-41542-5.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
